Sarcina este unul dintre cele mai tulburătoare evenimente din viața unei femei, implicând profunde transformări fizice și emoționale. Este o etapă de dezvoltare a personalității, însoțită bineînțeles de toată furtuna interioară specifică unei crize de identitate. Parcurgerea fiziologică a sarcinii și etapele de dezvoltare ale bebelușului sunt însoțite de trăiri emoționale diverse. Fiecare experiență este unica și foarte personală, și depinde de istoria mamei și de experiențele ei de viață. Se observă însă și niște caracteristici asemănătoare. Astfel că în primul trimestru apar frecvent stări de oboseală, fricile și anxietatea legate de o posibilă pierdere a sarcinii. Se remarcă tendința de a evita anunțarea sarcinii și de a se păstra o anume deconectare de copil. Unele gravide evită să își schimbe stilul de viață, ca și cum nu se întâmplă nimic - tocmai pentru a preîntâmpina suferința. Dar acum pot să apară și disconforturile fiziologice specifice, precum grețurile. Este timpul ca viitoarea mamă să fie asigurată, susținută, ascultată. Să i se lase spațiul de retragere, de odihnă, de adaptare.
Al doilea trimestru vine în general cu stări de bine, „luna de miere” - cu energie, optimism, bună dispoziție. Evident, nu pentru toate mamele. Bebelușul începe să își facă simțită prezența - și mama are nevoie să se conecteze cu el. Emoțiile sunt intense - și pot varia de la bucurie, la teamă, neputință, panică, furie. Spre trimestrul al treilea, pot să apara dificultățile fizice și nerăbdarea de a naște. Dar survine și frica de naștere și de noua viață, cu noile responsabilități. Femeia poate anticipa cu anxietate pierderile, schimbările asociate cu rolul de mamă - corpul ei, cuplul, relațiile și viața socială, profesională, libertatea de mișcare. Mama are nevoie să fie ascultată, înțeleasă, ascultată. Pe parcursul sarcinii este pregnantă nevoia mamei de a fi înțeleasă, conținută, în sensul de holding, ca în brațele iubitoare și capabile ale unei mame.
Porțile inconștientului ei se deschid, are acces mai ușor la experiențele ei timpurii, din copilăria ei. Gravida se interiorizează și intră într-o stare psihică modificată, în care se află concomitent înăuntru și în afara. Această stare se produce pentru a pregăti mama să își simtă copilul, pentru a facilita conectarea cu propriul ei copil care se va naște. Viitoarea mamă devine și mai preocupata de relațiile cu proprii părinți. Fie se reapropie mai mult de ei, fie încep sau reîncep conflicte cu aceștia. Familia trebuie să cunoască aceste lucruri pentru a accepta stările ei, a susține și înțelege că femeia se transformă. Această stare, denumită preocupare maternă primară, se dezvoltă în general gradual în sarcină și atinge un maxim de sensibilitate spre naștere, pentru a putea astfel pregăti momentul întâlnirii cu bebelușul real.
Cum pot fi susținute gravidele care au experimentat o traumă?
Cred că este bine să clarificăm ce înseamnă o traumă: este o experiență care ne depășește capacitatea de adaptare, și care ne provoacă dezechilibre fiziologice și psihologice. Nu orice eveniment este o traumă pentru oricine, deși sigur că există evenimente care au potențial traumatic mare. Traumele legate de concepție, sarcină sau naștere sunt mai frecvente decât ne imaginăm în general. Lumea privește maternitatea ca pe o stare minunată, de grație, de bucurie. Dar experiența subiectivă este aparte, transformările fizice și psihice sunt mari. Iar această experiență nu este întotdeauna trăită de mamă în mod plăcut. Ce fel de experiențe pot fragiliza psihic și pot fi surse de tulburări afective? Istoricul de maltratare, violențe, abuzuri fizice și sexuale, pierderi anterioare de sarcină, întreruperi voluntare de sarcină, infertilitate, pierderi, decese, istoric medical dificil - intervenții medicale, sunt printre cele mai frecvente. Atunci când apare o traumă, sistemul fiziologic de apărare al organismului reacționează prin activare puternică sau înghețare. Acest fapt poate crește nivelul de stres în sarcina și poate afecta desfășurarea nașterii. Vorbim de stări trăite ca reactivări ale traumei. O pierdere de sarcină dorită poate lăsa urme, așa că mama la o nouă sarcină poate să evite atașarea de copil, pentru a nu suferi din nou. Acest fapt nu este benefic, iar mama are nevoie de consiliere. Din păcate însă, din necunoaștere, de multe ori mama este sfătuită de familie sau medici să se protejeze psihic prin negarea relației cu copilul în sarcină. Acest lucru are un impact major asupra atașamentului față de copil după naștere. Mama trebuie să fie sprijinită de familie și colectivul medical. În aceste cazuri, femeia și familia trebuie să știe că este important să vorbească despre experiențele traumatice, să solicite consiliere psihologică, pentru a susține o desfășurare sănătoasă, cu stres cât mai redus, a sarcinii. Viitoarea mamă are nevoie să conștientizeze stările fizice și emoțiile, să exprime - verbal și corporal, să își echilibreze sistemul nervos. Ar fi indicat ca, în mediul medical, echipa să devină conștientă de istoricul traumatic al mamei și să acționeze preventiv. Uneori o naștere dificilă poate avea ca sursă o traumă nerezolvată a mamei, mai ales în sfera aceasta a corporalității, precum un abuz sexual sau violențe.
Cum poate fi prevenită, iar dacă se instalează, ce trebuie să facă gravida/familia pentru a trata această depresie? Depresia pre și postnatală există! Trebuie acceptat acest fenomen uman ca fiind normal, frecvent, indiferent de gradul de educație și nivelul socio-economic al familiei! Și trebuie spus că necesită o îngrijire adecvată, cât mai timpuriu. Putem evita astfel agravarea și impactul asupra sănătății copilului și familiei pe termen lung. Este nevoie așadar de un ajutor de specialitate psihologic, oferit de către un specialist în domeniul sănătății mentale perinatale, cu implicarea familiei, consiliere de tip familial. Iar, dacă apar riscuri majore, bineînțeles cu solicitarea consultului psihiatric. Cine poate ajuta? Cadrele medicale pot face foarte mult! În primul rând, să cunoască aceste informații, să privească femeia, nu doar ca un corp, ci ca o ființă complexă. Să vadă conexiunea corp-minte - emoții, să aibă deschiderea către dimensiunea psihică, și să lucreze în echipă cu psihologul. Pentru situații de dezechilibre ușoare, atitudinea medicului, vorbele și gesturile lui sunt terapeutice pentru mamă. Spun generic medicul, dar mă refer la toate cadrele medicale de fapt. Echipa medicală poate dezamorsa o situație dificilă a gravidei sau mamei, prin oferirea de ascultare și susținere emoțională. Deci medicul, asistentul medical, moașa, infirmiera, pot face terapie maternologică, pot preveni și ajuta psihologic. sociale. interacțiunile cu mediul socio-cultural. (Bjelical, et.all. psihologice care apar la o femeie în timpul sarcinii. reluare a conflictelor timpurii și de anxietate. datorate gândirii magice asociate acestui proces primar. care îi influențează imaginea de sine. noului statut social. psihică a nou-născutului (Bjelical, et.all. ca fiind „o povară psihologică”. epuizare, somnolență, reacții depresive, la stări de euforie şi agitaţie. importanţă crucială în formarea şi dezvoltarea atributelor de mamă. a potenţialului feminin, de integrare şi structurare a feminităţii. consideră sarcina „o perioadă de limitări şi interziceri„. viaţă socială bogată. dificultăți în acceptarea rolului de mamă. naştere şi nu au arătat disponibilitate pentru încă o sarcină. reordonarea relațiilor interpersonale. concentrarea şi energia pentru alte lucruri. matern. sacrificiile/renunțările asociate cu rolul de mamă. nască. copilul devine o realitate. simtă responsabilitate față de copil. sentimente de acceptare pe măsură ce sarcina avansează. permite o destindere şi o mai bună concentrare în a-și imagina copilul. jurul lunii a șaptea. interiorul ei și începe procesul de atașament matern. diferită de cea din primul sau al doilea trimestru. naștere. mamă dar și îndoieli vis-à-vis de implicarea și suportul partenerului. conformitate cu idealurile sociale și familiale. și familiale, ca funcție individuală.
În ceea ce privește starea psihică a mamei, echilibrul este, în mod normal, asigurat de noul desen al profilului biochimic și endocrinologic, adică mama se află într-un echilibru destul de fragil, care trebuie menținut dacă apar factori externi psihotraumatizanti, care pot accelera la un moment dat nașterea. Este dovedit faptul ca fatul este influențat și de variațiile tensionale ale tensiunii arteriale ale mamei și de nivelul contractiilor, dacă nașterea s-a declanșat deja. Fatul este expus în primul rând la posibilitatea declansării unei nașteri premature, care poate să îi aducă o deficiență de creștere, dar și o serie de complicații, clasificate de specialisti în două categorii: complicații precoce și sechele tardive. Intr-o situație de criză cel mai important lucru este ca mama să știe tot ceea ce se întâmplă. Ginecologul are rolul esențial de a-i explica pas cu pas ce se poate întâmpla, la ce se așteaptă, cum va combate orice traumatism sau psihotraumatism care apare asupra mamei. Aici este cheia. Intotdeauna mamele au încredere foarte mare în ginecolog și daca ginecologul este lângă ele, prin explicarea fiecărui mecanism, cu atenție, ele pot gestiona situația. Daca este necesar, medicul ginecolog poate sa invite si neonatologul la aceasta discutie, chiar si anestezistul.
In ceea ce privește situația mamelor ale caror copii au fost raniti in incendiu, dr. Nicolae Marcu este de părere că medicul de chirurgie plastică și reparatorie are în supraveghere fiecare caz trebuie să explice exact care e riscul, ce s-a întâmplat din punct de vedere fizic cu copilul. Trebuie să explice realitatea direct, fără nici o ezitare ce face, cum face, cand face, punctual si real, palpabil, pentru ca mama, având datele, poate să își gestioneze optim situația. In situația și mai tragică în care mama și-a pierdut copilul în incendiu, trebuie să intervine un specialist în intervenția în criză psihologic, psihoterapeut sau psihiatru. Creierul fetal uman începe să se dezvolte în timpul celei de-a treia săptămâni de gestație, dar crește rapid în perioada prenatală, în special în al treilea trimestru.
Creierul fetal se dezvoltă dramatic pe măsură ce se formează structuri și conexiuni, oferind fundația pentru dezvoltarea viitoare. Mediul fetal joacă un rol critic în aceste procese neuronale timpurii, în bine sau în rău. Oamenii de știință știu acum că expunerea la stresul matern poate avea uneori efecte dăunătoare asupra fătului, în funcție de cauza, momentul, durata și intensitatea stresului. Mediul gestațional poate afecta structura și funcția creierului fetal și poate crește susceptibilitatea pe termen lung la tulburări de neurodezvoltare și neuropsihiatrice. Acest lucru poate apărea independent sau în legătură cu factori genetici sau postnatali. O mamă care se menține sănătoasă și care are o alimentație nutritivă este necesară, dar nu suficientă pentru dezvoltarea normală a fătului. Procesele biologice legate de stres pot afecta modul în care celulele nervoase cresc, supraviețuiesc, se diferențiază și comunică între ele. În mod specific, ele pot modifica disponibilitatea factorilor de creștere neurotrofici protecțori, dezvoltarea sinapselor, nivelurile neurotransmițătorilor, mielinizarea și chiar producția de neuroni adulți. Dar rolul stresului nu este clar. Creierul imatur poate fi considerat a fi în construcție.
Dezvoltarea sistemului nervos central uman și adaptarea fac parte dintr-un proces pe tot parcursul vieții, dar primele faze de maturizare sunt deosebit de importante. Înțelegerea calendarului evenimentelor neurodezvoltării este esențială pentru determinarea modului în care tulburările de mediu pot afecta anumite structuri și funcții. Creierul are mai multe tipuri de celule, iar un număr mare de conexiuni între aceste celule dau forma și funcțiile creierului. În timpul vieții fetale, neuronii proliferează, migrează și se agregă, construind rețeaua pentru creierul în curs de dezvoltare. Înainte de naștere, creierul produce aproximativ 250.000 de celule pe minut. Între a 8-a și a 16-a săptămână de gestație, neuronii migratori formează zona subplăcii, o zonă a creierului fetal care dispare după aproximativ 34 de săptămâni și așteaptă conexiunile. Mielinizarea are loc alături de proliferarea și diferențierea oligodendrocitelor, celule care ajută la dezvoltarea mielinei. Creșterea vastă a creierului are loc în primii doi ani de viață postnatală. Studii longitudinale documentează creșterea rapidă a materiei cenușii și conectivitatea structurală și funcțională în primii doi ani. În copilărie, creierul crește dramatic în dimensiune datorită unei supraproducții de conexiuni și procesului de mielinizare. Pe măsură ce creierul se dezvoltă, combinația de factori endocrini și imuni joacă roluri cheie în creștere și în răspunsul la stres. Interesant este faptul că un răspuns biologic la stres este atenuat în timpul gestației. Stresul matern poate modifica structura și funcția creierului fetal, inclusiv volumele limbicilor, plierea corticală, metabolismul și conectivitatea. După naștere, efectele pot persista, iar deficiențele de dezvoltare neuropsihică pot include probleme cognitive, lingvistice, socio-emoționale și de memorie. Încă 15% dintre femei pot experimenta tulburări de sănătate mintală în perioada prenatală sau postpartum, iar stresul matern prenatal poate avea consecințe durabile asupra descendantilor.
Este esențial ca atunci când vorbim despre stres să luăm în seamă responsabilitatea biologică la stres a fiecărui individ în parte. Unii cercetători au raportat un efect benefic al stresului psihosocial moderat în timpul sarcinii asupra anumitor rezultate ale dezvoltării neurologice a copilului, menționând că un astfel de stres poate avea consecințe diferite în funcție de durata, intensitatea, contextul, dar și sistemele de sprijin social disponibile mamei. Sarcina este un proces extrem de complex și care aduce cu sine o imensitate de emoții și trăiri. Cu atât mai mult în această perioadă delicată este nevoie să fim bine cu noi, să fim capabile să facem alegeri înțelepte pentru noi și pentru copilul nostru, să căutăm răspunsuri și sens în orice ne provoacă curiozitate sau emoție (negativă sau pozitivă).
Dr. Catherine Monk: Stresul prenatal - Cât de mult este prea mult?
tags: #psihismul #prenatal #implicatiile #majore #ale #nasterii
Postări populare:
- Consultații pediatrice cu Dr. Nicoleta în cadrul Spitalului de Pediatrie din Sibiu
- Reglementări ale donației cu sarcină în practică
- Semne comune și confirmări timpurii ale sarcinii înainte de întârzierea menstruației
- Cum să hrănești un nou-născut
- Durata purtării în wrap și port-bebe: recomandări pentru bebeluși în sistem ergonomic