Valorile normale ale pulsului unei persoane sănătoase, în condiții de repaus, se încadrează între 60 și 100 bătăi pe minut. În sarcină, mai ales în trimestrul al treilea, pulsul matern poate crește moderat în mod fiziologic pentru a asigura aportul necesar de oxigen și nutrienți fătului. Pe măsură ce sarcina avansează, inima trebuie să pompeze cu 30% până la 50% mai mult sânge, ceea ce poate duce la un ritm cardiac ușor mai rapid decât în afara sarcinii.

Ce este tahicardia (puls mărit)?

Tahicardia este frecvența cardiacă mai mare decât cea normală, adică peste 100 de bătăi pe minut în repaus. Se poate declanșa atât în atrii (camerele superioare), cât și în ventricule (cele inferioare ale inimii) și poate varia de la ușoară la amenințătoare de viață. Când pulsul crește și inima bate prea rapid, aceasta nu are suficient timp pentru a se umple cu sânge între bătăi, ceea ce poate reduce pomparea către organe.

Tipuri de tahicardie

În funcție de partea din cord unde își au originea bătăile rapide, tahicardiile pot fi împărțite în următoarele categorii:

  • Tahicardia sinusală
  • Tahicardia supraventriculară
  • Tahicardia ventriculară

Tahicardia sinusală

Tahicardia sinusală apare, în mod normal, ca răspuns al sistemului cardiovascular în fața stimulilor care pot crește ritmul cardiac: stres, exerciții fizice, emoții, anxietate. De exemplu, atunci când ai avut o sperietură sau ești foarte emotiv sau anxios, sau faci exerciții fizice, inima poate trimite semnale mai frecvent pentru o perioadă scurtă de timp. Aceasta se numește tahicardie sinusală și dispare atunci când te calmezi sau te odihnești. Tahicardia sinusală idiopatică apare când nu se identifică o cauză pentru creșterea pulsului peste valorile normale. În sarcină, tahicardia sinusală poate fi normală, dar monitorizarea este esențială pentru a evita complicațiile.

Tahicardia supraventriculară

Atunci când tahicardia își are originea în atrii - camerele superioare ale inimii - este numită tahicardie supraventriculară. Aceasta poate fi de mai multe feluri: fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardie paroxistică atrială sau tahicardie paroxistică supraventriculară (TPSV).

Tahicardia ventriculară

Tahicardia ventriculară își are originea în ventricule - camerele inferioare ale inimii. În timpul unui episod, inima bate atât de repede încât nu mai poate pompa suficiente gaze oxigenate către restul corpului, iar tensiunea arterială poate scădea. Este o situație mai gravă care necesită evaluare medicală de urgență.

Cauzele tahicardiei - Cum și de ce apare pulsul mărit?

Majoritatea afecțiunilor cardiace pot duce la diferite forme de tahicardie. În același timp, o serie de alte condiții și aspecte ale stilului de viață pot fi cauze ale pulsului mărit: consum excesiv de alcool sau sevraj, cofeină în exces, băuturi energizante, anumite medicamente, fumatul, droguri precum cocaina sau metamfetamina, modificări ale mineralelor (potasiu, sodiu, calciu, magneziu), febră, infecții, anemie, hipertensiune sau tensiune arterială foarte joasă, hipertiroidie, atac de cord, malformații congenitale ale inimii. Uneori, cauza exactă a tahicardiei nu este cunoscută. În sarcină, ritmul cardiac crește, iar tahicardia sinusală nu este anormală la femeile gravide; tahicardia în exces poate necesita evaluare medicală pentru a exclude condiții mai grave.

Tahicardie - Factori de risc

Rizcul crescut de tahicardie poate fi asociat cu: istoricul familial de tahicardie, vârsta înaintată, sarcina, stresul, fumatul, consumul ridicat de cofeină sau alcool, consumul de droguri, obezitatea, febra, anemia, durerile cronice, hipertensiunea, probleme tiroidiene, bolile cardiace, diabetul, bolile inflamatorii și bolile renale.

Cum se manifestă tahicardia? - Simptome pentru puls mărit

Tahicardia poate trece neobservată sau poate provoca simptome. Unele forme pot cauza complicații serioase dacă nu sunt tratate: insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral sau moarte subită cardiacă. Simptomele frecvent întâlnite: palpitații, senzație de amețeală, slăbiciune, dificultăți de respirație, anxietate, transpirații reci, leșin, durere în piept. În timpul sarcinii, tahicardia permisă poate apărea ca răspuns fiziologic la creșterea volumului sanguin, dar trebuie evaluată pentru siguranța mamei și a fătului.

Valorile normale în sarcină

În timpul sarcinii, atât pulsul matern cât și pulsul fetal au valori tipice diferite față de non-sarcină. Pulsul matern în repaus poate crește de la valorile obișnuite; valorile normale pentru pulsul matern în repaus sunt, de obicei, între 80 și 85 bătăi pe minut în trimestrul al treilea, reflectând volumul sanguin crescut. Pulsul fetal normal în trimestrul al treilea este între 110 și 160 bpm. În finalul sarcinii, ritmul cardiac fetal poate scădea ușor, indicând maturizarea sistemelor de control cardiac ale fătului.

Monitorizarea ritmului cardiac fetal

Monitorizarea ritmului cardiac fetal este o parte esențială a îngrijirii prenatale. Metodele includ auscultația intermitentă cu un Doppler sau fetoscop, monitorizarea fetală electronică continuă (EFM) în timpul travaliului, precum și profiluri biofizice. Intervalul normal al ritmului cardiac fetal este de obicei între 120 și 160 bpm, dar poate varia în funcție de somn sau mișcare. Tahicardia fetală peste 160 bpm poate indica tahicardie fetală, iar bradicardia sub 110 bpm poate sugera suferință fetală sau alte probleme.

Simptomele și tratamentul tahicardiei în sarcină

Tratamentul tahicardiei în sarcină vizează administrarea de măsuri pentru slow down ritmul cardiac și pentru a asigura o naștere sigură. Medicamentele antiaritmice sunt utilizate ocazional, iar în cazuri severe se poate recurge la cardioversie electrică sau farmacologică, la ablație sau la implantarea de dispozitive dacă este necesar. Este crucial să se trateze atât cauza, cât și simptomele pentru a preveni complicații precum nașterea prematură, nașterea cu complicații sau deteriorarea mamei. În plus, adoptarea unui stil de viață sănătos, cu odihnă adecvată, hidratare corespunzătoare, evitarea cofeinei, alcoolului și fumatului, contribuie la controlul tahicardiei pe termen lung.

Metode de prevenire și gestionare în sarcină

  • Menținerea unui stil de viață sănătos, cu exerciții fizice moderate, alimentație echilibrată și hidratare corespunzătoare.
  • Evitarea stimulentelor precum cofeina, alcoolul și fumatul.
  • Monitorizarea regulată a ritmului cardiac la controalele prenatale, mai ales în trimestrul trei.
  • Gestionarea stresului, somn adecvat și tehnici de relaxare (respirații adânci, meditație, yoga prenatală).
  • Este important să informați medicul despre orice tahicardie sau simptome noi și să urmați recomandările lor privind testări și tratament.

Îngrijiri la Cardioclinic

Pacienții cu tahicardie pot beneficia de consiliere și monitorizare specializată. Echipele medicale pot stabili planuri personalizate de tratament, monitorizare și prevenire a complicațiilor, adaptate pentru sarcină și pentru tipul de tahicardie prezentă.

Rezumat practic pentru pacientă în trimestrul trei

În trimestrul al treilea, pulsul matern poate crește ca parte a adaptării cardiovasculare normale, dar orice creștere semnificativă sau simptome asociate (palpitații severe, dureri în piept, amețeli, dificultăți de respirație) necesită evaluare medicală imediată. Monitorizarea ritmului cardiac fetal este esențială pentru siguranța fătului. Menținerea unui stil de viață sănătos, evitarea stimulantilor, odihna adecvată și consultările medicale regulate contribuie la o sarcină mai sigură pentru mamă și copil.

Infografic: circulația sangvină în sarcină și impactul creșterii volumului sanguin asupra pulsului

Monitorizarea tonului ritmului cardiac fetal - decelerații | Precoce, tardive, variabile - NCLEX OB - Îngrijire medicală de maternitate

tags: #pulsul #crescut #in #sarcina #trimestrul #3

Postări populare: