Rezolvă problemele juridice fără drumuri inutile. Alege un specialist și intră în consultație video sau telefonică în mai puțin de 10 minute.
Legea nr. 101/2016 reglementează remediile și căile de atac în achiziții publice, în concordanță cu Directiva europeană 89/665/CEE, iar legiuitorul a oferit persoanelor interesate posibilitatea de a opta între calea administrativ-jurisdicțională și cea judiciară. Totodată, legiuitorul nu a limitat operatorii economici să aleagă una sau alta dintre cele două căi, ci a prevăzut un caracter facultativ. Orice contestație formulată în domeniul achizițiilor publice de o persoană vătămată poate fi soluționată fie pe calea administrativ-jurisdicțională, fie pe calea judiciară.
Caracterul facultativ al alegerii între CNSC și instanță
Curtea Constituțională a statuat că orice persoană vătămată are libertatea de a alege calea pe care o consideră mai ușoară și mai potrivită. În jurisprudență s-a discutat despre caracterul facultativ al jurisdicției CNSC, iar instanțele au susținut această idee în raport cu art. 21 din Constituție. Astfel, persoana vătămată poate formula contestație atât la CNSC, cât și la instanță, iar în situații în care atacă același act al autorității prin ambele căi, pot fi conexate contestațiile.
Cadrul procesual pentru contestațiile în achiziții publice
Conform prevederilor Legii nr. 101/2016, persoana vătămată poate solicita anularea unui act, obligarea autorității de a adopta măsuri de remediere sau recunoașterea dreptului pretins, prin contestație depusă la CNSC sau prin acțiune în instanță. Contestația pe cale administrativ-jurisdicțională se poate realiza în funcție de valoarea estimată a procedurii de achiziție, iar CNSC poate soluționa dosarul ca primă cale administrativă sau ca primă instanță. De asemenea, instanțele pot fi chemate să soluționeze contestația prin procedură judiciară, cu respectarea termenelor stabilite de lege.
Termenele și modul de calcul al acestora
Termenul de contestare se calculează în funcție de valoarea estimată a procedurii de achiziție și curge de la data luării la cunoștință despre actul considerat nelegal, începând cu prima oră a zilei următoare. În cazul documentației de atribuire, termenul curge de la data publicării în SEAP, iar clarificările solicitate nu pot prelungi în mod automat termenul de contestație. Deciziile CNSC pot fi atacate în fața instanțelor, iar în situații specifice, instanța poate conexa contestațiile provenite din aceeași act al autorității.
Dispoziții despre măsurile de remediere și efectele lor
După primirea contestației, autoritatea poate adopta măsuri de remediere într-un termen de trei zile. Dacă măsurile sunt suficiente, contestatorul poate renunța la contestație, altfel contestația avansează în fața CNSC sau a instanței. Doctrina critică această opțiune a legiuitorului de a renunța la un punct de vedere din partea autorității contractante, invocând dreptul la apărare. În practică, autoritatea adoptă adesea măsuri de remediere ulterior formulării contestației, iar CNSC poate constata rămasă fără obiect contestația dacă măsurile sunt suficiente pentru a acoperi capetele de cerere.
Contractanții pot informa CNSC și părțile interesate despre măsurile adoptate, iar contestația poate fi evaluată în funcție de efectul acestor măsuri. Dacă măsurile nu rezolvă integral cererile, contestatorul poate continua cu acțiunea, iar CNSC poate solicita informații suplimentare sau poate decide menținerea contestației în fața instanței.
Prematuritatea cererii și excepțiile aplicabile
Prematuritatea apare atunci când dreptul material la acțiune nu este actual sau când o cerere este promovată înainte de împlinirea unui termen sau a unei condiții suspensive. Excepția este una de fond, absolută și peremptorie, iar instanțele au fost diverse în modul în care tratează această excepție. În doctrină s-a susținut că actualitatea dreptului trebuie analizată la momentul soluționării excepției de prematuritate, nu la momentul introducerii acțiunii.
Conceptele despre actul prematur sau dreptul la acțiune se intersectează cu noțiuni precum dreptul subiectiv, dreptul la acțiune în sens material și dreptul la acțiune în sens procesual. În cazul cererilor accesorii, drepturile pot naște în cadrul aceleiași hotărâri dreptul la acțiune referitor la cererea accesorie, iar excepțiile de prematuritate pot interveni în funcție de condițiile stabilite de lege.
Rolul CNSC în finalizarea procesului de restituire
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în reforma procedurii de restituire, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare. Legea nr. 165/2013 stabilește termene și proceduri pentru soluționarea cererilor, iar Curtea Constituțională și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au declarat că aceste termene pot prelungi durata soluționării, dar nu afectează în sine dreptul la acțiune. Astfel, cadrul legal urmărește să asigure un echilibru între dreptul la apărare, claritatea procesuală și eficiența soluționării contestațiilor.
- Drumuri procesuale clar delimitate între CNSC și instanțe
- Posibilitatea conexării contestațiilor similare
- Necesitatea motivării contestațiilor, a partajării tuturor argumentelor
- Respectarea termenelor de comunicare către toate părțile
Considerații și concluzii doctrinare
În doctrină s-au formulat opinii variate privind necesitatea păstrării unui punct de vedere al autorității contractante în toate cazurile, dar principiul dreptului la apărare rămâne o constante. Observația comună este că prematuritatea poate exista atât în situația în care dreptul material nu este actual, cât și în situația în care procedura prealabilă nu a fost finalizată în mod corespunzător. Contextul se referă în special la echilibrul dintre rapiditatea soluționării și asigurarea unei analize temeinice a contestațiilor.
Astfel, în interpretarea legilor și a jurisprudenței, prematuritatea este un concept complex, care necesită evaluare atentă a momentului în care dreptul la acțiune devine actual în raport cu condițiile suspensive, procedurile prealabile și termenele legale. În practică, soluționarea contestațiilor în achiziții publice presupune adesea echilibrarea între necesitatea unei soluții rapide și necesitatea unei analize amănunțite a temelor contestației.
tags: #respingere #prematuritate #obligatie #a #face #cnci