Copilul dumneavoastră doarme liniștit, sforăind, gâfâind sau aproape imperceptibil? Toate acestea sunt normale. Bebelușii respiră în principal prin nas în primele șase luni. Dacă nu sunteți sigură dacă bebelușul dvs. respiră corect, puteți pune mâna pe piept și simți cum se mișcă pieptul mic în sus și în jos. Experții consideră că diverși factori pot concura pentru a provoca stop respirator. Foarte des, bebelușii afectați sunt incapabili să respire liber prin nas. O poziție înclinată poate fi responsabilă pentru acest lucru.
În primele câteva luni de viață, bebelușii petrec până la 19 ore pe zi dormind. Poziția culcat pe spate este recomandată pentru un somn sigur. Utilizați în pătuț o saltea fermă, permeabilă la aer. Saltelele care permit copilului să se afunde nu sunt potrivite, deoarece pot împiedica respirația. Bebelușul dvs. nu are nevoie de o pernă în primele luni. Utilizați un sac de dormit pentru bebeluși în loc de pernă și plapumă. În acest fel, nu există riscul ca bebelușul să alunece sub plapumă. În primele câteva luni, evitați jucăriile de pluș, păturile confortabile, pielea de oaie sau bara de protecție a pătuțului. Evitați supraîncălzirea: o temperatură normală a camerei de aproximativ 17-18 grade și o pijama ușoară sunt complet suficiente în sacul de dormit.
Verificați dacă bebelușul dvs. respiră normal și fără disconfort. Studiile au arătat că bebelușii dorm mai în siguranță în propriul lor pătuț decât în patul părinților. Nu fumați în zona de locuit. Nu dormiți niciodată cu copilul pe canapele, fotolii sau perne. Este deosebit de periculos dacă adormiți cu copilul în brațe pentru că sunteți foarte obosit. Dacă bebelușul dvs. se culcă cu burta pe pieptul dvs. crește riscul de sindrom de moarte subită a sugarului sau de sufocare.
Dacă observați că copilul respiră neregulat sau este în stop respirator, trebuie să apelați imediat serviciile de urgență la 112. Crucea Roșie Germană oferă cursuri de prim ajutor pentru urgențe pediatrice destinate părinților, bunicilor și părților interesate. De asemenea, GEPS organizează cursuri de resuscitare a sugarilor și reuniuni ale părinților. Materialele informative și recomandările pentru prevenire pot fi descărcate gratuit.
Odată cu venirea pe lume a bebelușului apar și temerile părinților legate de adaptarea cu micuțul lor. Primele luni de viață reprezintă perioada în care rata de creștere a copiilor este foarte accelerată, copiii iau în greutate în medie 750 g/lună în fiecare din primele 4 luni, alimentându-se de preferat cu lapte matern, la cerere în funcție de nevoile copilului. În prima lună bebelușii dorm mult, alternând perioadele de alimentație cu cele de somn de 2-3 ore. Este importantă urmărirea curbei de creștere, din prima lună de viață, când maturizarea neuronală este accelerată, fiind de nepermis o stagnare în greutate în prima lună de viață.
Pe parcursul primelor 6 luni de viață și pe măsură ce acest organism se dezvoltă, apar diverse modificări (cutanate, respiratorii, manifestări digestive, manifestări motorii). Copiii mici respiră diferit față de adulți. Ei au o frecvență respiratorie mai mare, de aproximativ 40-60 de respirații/minut, respiră mai amplu, folosesc respirația de tip abdominal. Uneori părinții sesizează că unii bebeluși pot respira mai frecvent, uneori mai rar, fac diverse zgomote în timp ce respiră, chiar fac pauze în respirație de câteva secunde și acest lucru poate crește anxietatea părinților de teama „morții subite”.
Ce trebuie să știți despre tahipnee (frecvența respiratorie crescută)
Tahipneea este definită ca o rată respiratorie crescută, depășind 20 de respirații pe minut la un adult în repaus. Această condiție poate fi un semnal de alarmă al unei probleme de sănătate subiacente și necesită evaluare medicală. Tahipneea poate fi temporară, ca răspuns la efort fizic sau stres, sau poate fi un simptom al unei afecțiuni mai grave, cum ar fi infecțiile respiratorii, bolile cardiace sau afecțiunile pulmonare acute.
Începând cu adolescența și continuând în viața adultă, rata respiratorie se stabilește la 12-20 respirații pe minut. La nou-născuți, frecvența respiratorie este natural mai înaltă: în primele trei luni de viață este normal între 30 și 60 de respirații pe minut. În intervalul de vârstă 3-11 luni sugarii pot avea 25-60 de respirații pe minut, iar înCopiii între 1-3 ani 20-40 de respirații pe minut. Preșcolarii 3-6 ani au aproximativ 20-40, iar 6-12 ani între 14-30, iar adolescenții 12-20.
Definiția: Bradipneea se referă la o rată respiratorie care este sub 12 respirații pe minut la un adult în repaus. Apneea în somn reprezintă întreruperi repetate ale respirației în timpul somnului. Febra și anxietatea pot modifica temporar frecvența respiratorie. În condiții severe, tahipneea poate fi asociată cu afecțiuni cardiace sau respiratorii grave, iar bradipneea poate apărea în intoxicații medicamentoase sau leziuni cerebrale.
La copii, frecvența respiratorie variază în funcție de vârstă, stare de sănătate, efort și starea emoțională. De exemplu, în bronșiolită sau astm, frecvența poate crește semnificativ. Deshidratarea, febra, efortul fizic sau tratamentele cu medicamente pot influența valoarea. Este important să monitorizați frecvența în repaus, cu copilul liniștit, și să verificați dacă apar semne precum cianoză, retracții, dificultăți în respirație sau letargie care necesită asistență medicală imediată.
Cum să măsurați corect frecvența respiratorie a copilului
Cu un ceas sau cronometru, numărați respiratiile pe parcursul a 60 de secunde, observând mișcările toracelii sau abdomenului. Trebuie să fie copilul liniștit, ideal în repaus sau în timpul somnului, pentru cele mai exacte rezultate. Evitați măsurarea în timpul plânsului sau imediat după masă. Nou-născuții și sugarii pot avea valori între 30-60 rpm, în timp ce copiii mai mari pot avea intervale între 20-40 rpm până la adolescenți, unde valorile se apropie de cele ale adulților.
Erorile frecvente includ numărarea în timpul activității fizice, observarea pentru mai puțin de un minut sau extrapolarea rezultatului. În cazul observării frecvenței în timpul somnului, este normal ca valorile să fie diferite față de starea de veghe.
Masurarea frectvenței respiratorii
Semne de alarmă, când să cereți ajutor medical
Prezența cianozei centrale, a stării de conștiență alterate sau a dificultăților severe în respirație necesită intervenție medicală imediată. Respirația șuierătoare severă care nu răspunde la tratamentul bronhodilatator sau apariția stridorului inspirator reprezintă urgențe medicale. De asemenea, refuzul alimentației, letargia sau iritabilitatea excesivă, în special dacă sunt însoțite de modificări ale pattern-ului respirator, necesită consult medical.
Copiii cu afecțiuni cronice precum astmul sau malformațiile cardiace congenitale prezintă un risc crescut pentru complicații respiratorii. Prematuritatea, expunerea la fumul de țigară sau prezența alergiilor pot predispune la probleme respiratorii mai severe.
Ce cauzează respirația mai rapidă la copii față de adulți?
Copiii respiră mai rapid decât adulții din cauza plămânilor mai mici și a metabolismului mai rapid, dar și pentru că sistemul lor respirator este încă în dezvoltare. În timpul exercițiilor fizice, frecvența respiratorie crește pentru a satisface necesarul crescut de oxigen, apoi revine la normal.
La sugari, frecvența respiratorie poate reflecta răspunsuri la infecții respiratorii (bronșită, bronșiolită, pneumonie), crupul laringian, sindromul de detresă respiratorie al nou-născutului sau tahipnee tranzitorie. În cazul febrei, deshidratării sau acidozei, frecvența respiratorie poate crește sau scădea în funcție de context. În unele situații, hiperventilația poate fi asociată cu anxietatea sau stresul. Aceste condiții necesită evaluare medicală pentru stabilirea diagnosticului corect și a tratamentului adecvat.
Analize și monitorizare în practică
- Pulsoximetrie și, dacă este necesar, gazometrie arterială pentru evaluarea oxigenării.
- Radiografie pulmonară și, în situații speciale, CT toracic.
- Analize de laborator: hemoleucogramă, teste de glicemie, electrocardiogramă.
- Sisteme moderne de monitorizare, precum capnografia și impedanța pneumografică, pot oferi informații despre ventilația pacientului.
- Senzori portabili și dispozitive purtabile pot facilita monitorizarea frecvenței respiratorii în viața de zi cu zi.
Tahipneea tranzitorie a copilului beneficiază de tratament suportiv cu oxigen în unele situații. Tahipneea indusă de febră se poate remite după antitermice. Oxigenul și tratamentul corespunzător pentru afecțiunile respiratorii sau metabolice sunt parte din managementul terapeutic. În cazul astmului, tratamentul include bronhodilatatoare inhalatorii; pentru infecțiile bacteriene, antibioticele potrivite sunt eficiente. În cazul diabetului zaharat cu cetoză, pot fi necesare insulina sau antidiabetice, iar în malformațiile cardiace congenitale se poate aplica tratament chirurgical.
tags: #respiratii #pe #minut #la #bebe