Reflectarea configuraţiei procesuale şi structurale a organizaţiei se asigură prin intermediul documentelor organizatorice, respectiv regulamentul de organizare şi funcţionare, organigrama, descrierile de funcţii şi fişele sau descrierile de posturi. Ultimele dintre acestea - descrierile de funcţii şi posturi - vizează două dintre componentele structurale majore ale organizaţiei, funcţia şi postul, fără de care, practic, organizaţia nu ar exista. În măsura în care sunt concepute, elaborate, actualizate corespunzător, descrierile de funcţii şi, mai ales, descrierile de posturi îndeplinesc roluri importante în managementul organizaţiei.
De remarcat faptul că, într-o organizaţie care nu dispune de un sistem de obiective, este dificilă, dacă nu chiar imposibilă, completarea acestei rubrici. Sarcinile, competenţele şi responsabilităţile ce susţin realizarea obiectivelor individuale trebuie abordate într-un echilibru cantitativ constant, în sensul că, fiecare sarcină este însoţită de un drept (o competenţă) de decizie și de o responsabilitate. o sarcini sunt derivate din atribuţiile ce revin compartimentului din care face parte postul și trebuie să concorde cu obiectivele individuale stabilite pentru postul respective. Recomandăm ca în fişa postului să fie inserat un număr rezonabil de sarcini pentru a da posibilitatea ocupantului să şi le însuşească. De asemenea, pentru a evita ambiguităţile şi situaţiile neplăcute în care poate fi pus titularul de post de către managerul nemijlocit, formularea „exercită şi alte sarcini stabilite de şeful ierarhic”, de regulă nu se justifică. - răspunderea materială, civilă, penală, pecuniară etc.
O ultimă recomandare: pentru evidenţierea corespondenţei depline între sarcini, competenţe şi responsabilităţi este necesară folosirea unui tabel în care să fie inserate aceste elemente de definire a postului (vezi formular).
Etape ale proiectării descrierilor de funcţii şi posturi
Etapa a I-a. În orice demers de proiectare/reproiectare procesuală şi structural-organizatorică a organizaţiei, apar modificări notabile în ceea ce priveşte numărul şi structura posturilor şi a funcţiilor. Primul document care evidenţiază asemenea mutaţii este organigrama, urmat îndeaproape de regulamentul de organizare şi funcţionare. Dacă pentru descrierile de funcţii configuraţia structurală a organizaţiei nu ridică probleme deosebite întrucât, prin definiţie, funcţia este un element de generalizare a posturilor, pentru descrierile de posturi situaţia este diferenţiată. Caracteristicile dimensionale şi funcţionale ale organizaţiei pot genera posturi definite mai larg (mai generale) sau posturi foarte specializate.
Etapa a II-a. O a doua etapă a metodologiei de realizare a descrierilor de funcţii şi posturi o reprezintă elaborarea propriu-zisă a acestora. O asemenea preocupare aparţine specialiştilor în organizare managerială sau consultanţilor în management în situaţia în care se apelează la serviciile lor. Compartimentul menţionat sau specialiştii în organizare din interiorul organizaţiei elaborează descrierile de funcţie şi post pentru toate funcţiile și posturile de management. În ambele cazuri se impune consultarea şi respectarea prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare.
Etapa a III-a. Întrucât modificările manageriale şi, în special, de sistem organizatoric sunt foarte frecvente în „viaţa” unei organizaţii, nici documentele organizatorice nu trebuie să rămână în forma şi conţinutul iniţial ci, dimpotrivă, să reflecte astfel de modificări. Raţionalizarea, modernizarea, perfecţionarea sau reproiectarea de ansamblu a managementului provoacă modificări în obiectivele organizaţiei și, prin derivare, chiar la nivelul obiectivelor individuale.
Etapa a IV-a. Prima dintre funcţii - previziunea - cuprinde decizii prin care se determină obiectivele organizaţiei şi ale componentelor sale, se stabilesc modalităţi de realizare, se dimensionează resursele necesare şi se precizează termenele de realizare a obiectivelor. Cea de-a doua funcţie - organizarea - delimitează şi dimensionează componentele procesuale şi structurale necesare realizării obiectivelor. Prin intermediul celor două documente (instrumente manageriale) sunt prezentate sarcinile necesare îndeplinirii obiectivelor. Funcţia de coordonare este susţinută de unele competenţe circumscrise postului, respectiv dreptul de a decide inclusiv în ceea ce priveşte armonizarea deciziilor şi acţiunilor personalului din subordine.
Două aspecte trebuie evidenţiate în legătură cu rolul descrierilor de funcţii şi posturi în derularea acestei funcţii a managementului. Primul vizează implicarea titularilor de funcţii, respectiv posturi în stabilirea obiectivelor şi a elementelor ce permit realizarea lor. Al doilea aspect se referă strict la motivarea ca suport al antrenării.
În contextul praticii moderne, se subliniază necesitatea precizării clare a responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a modalităţilor de raportare ale directorului executiv faţă de consiliul de administraţie sau faţă de CEO/Directorul General, în funcţie de organigrama fiecărei organizaţii. Aceasta asigură o claritate operaţională cu impact direct asupra performanţei generale a firmei.
Rolul directorului executiv în raport cu obiectivele, structura organizaţiei și dinamica pieţei
Un director executiv se ocupă cu gestionarea eficientă a resurselor umane, tehnice, materiale, financiare și informationale în concordanţă cu politica și strategia firmei. În funcţie de mărimea, specificul şi organigrama firmei, scopul postului poate diferi. Scopul postului se regăseşte detaliat în obiectul contractului definit în CIM semnat de părţi.
Într-o organizaţie, descrierile de posturi și funcții oferă un cadru pentru definirea obiectivelor, a sarcinilor, a competențelor și a responsabilităților. Obiectivele postului includ promovarea firmei, identificarea de noi clienți, coordonarea obiectivelor firmei cu resursele disponibile, precum și conservarea armoniei între funcțiunile firmei: dezvoltare, marketing, producție, resurse umane, comercial.
Descrierea sarcinilor/ atributiilor/ activităților postului stabilește procedurile de prognozare, aprobarea contractelor, organizarea programelor operative, asigurarea securității și sănătății în muncă, gestionarea echipamentelor, analizarea rapoartelor de control, și coordonarea echipelor la nivel de firmă. De asemenea, se stabilesc condițiile de lucru, bugetul, autonomie, indicatorii de performanță și evoluțiile posibile ale postului, toate adaptate la mărimea și specificul organizației.
În ceea ce privește relațiile interpersonale, directorul executiv trebuie să asigure un cadru optim pentru menținerea relațiilor între management și angajați, să reprezinte interesele firmei în relațiile cu autoritățile, să asigure colaborarea între departamente și să gestioneze relațiile cu sindicatele, clienții și furnizorii. De asemenea, responsabilităţile în domeniul securităţii şi sănătăţii muncii includ instruirea periodică a angajaţilor, păstrarea fişelor de instruire şi implementarea măsurilor din Planul de prevenire şi protecţie în urma evaluării riscurilor.
Analiză comparativă: CEO, CFO, COO
CEO-ul (Chief Executive Officer) este responsabil pentru elaborarea strategiei, conducerea echipelor, reprezentarea firmei și deciziile majore, având un grad înalt de autoritate. CFO-ul gestionează departamentele financiare iar COO supervisează operațiunile zilnice, implementând strategiile stabilite de CEO. Rolul lor este interdependent, iar mutarea între posturi poate afecta semnificativ dinamica internă a organizației. Un director general poate fi schimbat în funcție de performanțe, iar accesul la poziția de CEO poate veni prin experiență în conducere, consultanță sau finanțe, uneori cu sprijin extern (headhunteri).
Este important ca procesul de selecție pentru postul de director executiv să includă pregătire adecvată, experiență în conducerea la nivel înalt, competențe în negociere, analiză, delegare și managementul echipelor. Încurajarea dezvoltării profesionale prin programe MBA, certificări profesionale și implicarea în asociații profesionale contribuie la maturizarea acestui rol. Conducerea eficientă necesită echilibru între autoritate, responsabilitate și transparență, precum și adaptabilitate la schimbările tehnologice și economice globale.
În concluzie, responsabilitățile directorului executiv includ definirea obiectivelor, organizarea resurselor, coordonarea activităților, motivarea echipei, menținerea calității, respectarea reglementărilor și raportarea către structurile de conducere. Întreaga structură organizaţională, de la organigramă la fișele de posturi, acționează ca un mecanism complex de supervizare a proceselor și posturilor, asigurând alinierea la obiectivele strategice și la condițiile de piață.
Primul pas este definirea clară a poziției Director Executiv în organigramă, cu raportări clare către Consiliul de Administrație sau către Directorul General, în funcție de cadrul instituțional al firmei. Apoi, se elaborează descrierile de funcţii şi posturi pentru toate funcţiile de management, urmând recomandările din regulamentul de organizare şi funcţionare. În activitatea zilnică, directorul executiv trebuie să asigure monitorizarea progreselor, gestionarea resurselor și comunicarea eficientă între toate componentele organizației, în contextul obiectivelor strategice adoptate.
The Basics of Corporate Governance
În privința programului de lucru, a condițiilor de lucru și a bugetului, acestea sunt deseori specifice fiecărei firme și pot include mobilitate, echipamente IT, susținere financiară pentru formare profesională și beneficii suplimentare. Pentru evaluarea performanțelor, se stabilesc indicatori precum reducerea costurilor, creșterea productivității sau atingerea obiectivelor contractuale, cu perioade de evaluare anuale. În evoluția profesională, mulți CEO provin din poziții de conducere inferioare sau din domenii conexe, iar dobândirea unei experiențe ample în risc și oportunități este esențială.
| Element | Descriere |
|---|---|
| Rol fundamental | Elaborarea și implementarea strategiei, conducerea echipelor, reprezentarea firmei |
| Relații cheie | Consiliul de Administrație, CFO, COO, angajați, clienți, furnizori |
| Evaluare performanță | Indicatori de producție, costuri, satisfacție obiective contractuale |
În final, un director executiv modern trebuie să îmbine competențe teoretice cu abilități practice de comunicare, negociere, analiză și leadership, să se mențină adaptabil la dinamica globală a pieței și să investească în dezvoltarea echipei și în etica profesională.
tags: #responsabil #ca #director #de #executie #care
Postări populare:
- Simptomele sarcinii cu probleme și complicații medicale: monitorizare
- Detalii despre amplificatorul diferențial cu sarcină activă și oglindă de curent
- Tehnici eficiente de metacogniție pentru elevi și adulți
- Pediatrul Gastroenterolog Dr. Moldoveanu Florentina în clinica modernă: reprezentare multiplă
- Descopera Coccolle Velo Air 4 In 1: tricicleta reversibila pentru aventuri in aer liber