Rolul asistentului medical în prevenirea retinopatiei de prematuritate

Retinopatia de prematuritate reprezintă principala cauză de orbire la copil. Vârsta de gestaţie mică şi greutatea mică la naştere sunt principalele cauze ale retinopatiei de prematuritate. Severitatea bolii este strâns legată de standardul de îngrijire al nou-născutului (administrarea de oxigen trebuie făcută după reguli bine stabilite), precum şi de alte afecţiuni ale copilului (infecţia, boala pulmonară cronică, anemia, enterocolita ulcero-necrotică).

La copilul născut prematur, vasele de sânge din retină sunt incomplet dezvoltate şi se pot opri din creştere după naştere, mai ales datorită nivelului mai mare de oxigen în mediul extern. Ulterior, se pot dezvolta vase de sânge anormale şi nevascularizate, care pot duce la detaşarea retinei şi la pierderea vederii. În România sunt examinaţi toţi copiii cu VG ≤34 săptămâni şi GN ≤2000 g. Retinopatia de prematuritate (ROP) poate avea 5 stadii, iar tratamentul cu laser este indicat în stadiul 3, existând, de asemenea, opţiuni precum crioterapia şi injecţii intraoculare în funcţie de severitate.

Ce este ROP şi mecanismele sale

Retinopatia de prematuritate este o afecţiune vasoproliferativă a retinei, dezvoltată la prematuri sau la sugarii cu greutate mică. Oxigenul suplimentar administrat prematurilor poate perturba dezvoltarea normală a vaselor de sânge din retină, iar hipoxia ulterioară stimulează VEGF şi neovascularizaţia, crescând riscul de leziuni şi de detaşare a retinei. În perioada intrauterină fătul primeşte IGF-1 prin placentă; transferul încetează în momentul naşterii, ceea ce influenţează dezvoltarea retiniană.

Etapele ROP sunt definite prin localizare (zona 1, 2, 3), extindere şi stadiu evolutiv (1-5). Zonele centrale se spune că afectează vederea; stadiile 1 şi 2 se pot regresa spontan, în timp ce stadiile 3-5 pot necesita intervenţii, dintre care stadiul 3 este tratat cu laser; stadiul 4 implică detaşări parţiale iar 5 cu detaşare totală. Plus-ul indică aspecte vasculare ostile (vaso-vasculare suprascurtate sau tortuoase).

Screening, diagnostic şi rolul asistentului medical

Screening-ul obligatoriu pentru ROP în România urmăreşte depistarea precoce la toţi copiii cu VG ≤34 săptămâni sau GN ≤2000 g, plus cei cu risc crescut (oxigenoterapie, sepsis, necroză enterocolică etc.). Primul control se efectuează între 4 şi 6 săptămâni după naştere, nu înainte de 31 de săptămâni postconceptionale, iar controalele ulterioare se planifică în funcţie de severitatea leziunilor. Colaborarea între pediatri, neonatologi şi oftalmologi este esenţială pentru o prevenire eficientă.

Rolul asistentului medical este crucial în prevenire şi în stabilirea rutinelor de screening: monitorizarea saturaţiei de oxigen cu pregătire adecvată, respectarea protocoalelor de resuscitare şi oxigenoterapie, gestionarea factorilor de risc (sepsis, anemie, transfuzie, hipoglicemie etc.), asigurarea transportului la centrele de profil şi pregătirea părinţilor pentru vizitele de control. Asistentul contribuie la facilitarea comunicării între familie şi echipa medicală, explicând importanța monitorizării oxigenului şi a respectării programului de investigaţii oftalmologice.

Tratamentul şi momentul terapiei

Tratamentul cu laser (fotocoagulare) este preferat pentru că oferă rezultate superioare și reduce riscul complicațiilor; se efectuează de obicei la 24-72 de ore de la diagnostic, cu analgosedare, fără necesitatea anestziei generale. Crioterapia reprezintă o altă opţiune în cazuri selectate, iar injecţiile intraoculare cu anti-VEGF pot fi luate în considerare în terapii complexe. Tratamentul se repetă sau se adaptează în funcţie de evoluţie. La stadiile 4 şi 5 poate fi necesară intervenţia chirurgicală (vitreoretiniana sau cerclaj scleral) şi monitorizarea atentă a vederii pentru a preveni complicaţii pe termen lung.

În România, programul naţional de screening şi tratament al ROP a fost implementat pentru a reduce riscul de cecitate. Examinarea la 4-6 săptămâni, folosirea dilatării labilelor, fotografiile retiniene şi monitorizarea atentă a vederii ulterioare sunt componentele esenţiale ale managementului. Screening-ul corect în centrele de nivel trei asigură identificarea copiilor cu risc și prevenirea cazurilor de orbire.

Conexiuni cu prognosticul şi sechele pe termen lung

ROP netratat poate duce la cecitate, iar prin urmare prevenţia şi tratamentul precoce trebuie să fie prioritare. Copiii cu ROP pot dezvolta miopie progresivă, astigmatism semnificativ, ambliopie sau strabism. Stabilitatea corecţiei optice depinde de tipul ramei și de centrarea lentilelor, iar monitorizarea vederii după tratament este esenţială pentru identificarea eventualelor complicaţii tardive, cum ar fi dezlipirea tardivă de retină sau glaucomul secundar.

Rolul echipei multidisciplinare

Managementul ROP implică o echipă formată din obstetricieni, neonatologi, asistenți medicali, oftalmologi pediatri și specialiști în retina. Prevenţia se bazează pe protecţia rodului în timpul sarcinii (stabilizarea factorilor de risc, administrarea steroidilor antenatal), monitorizarea oxigenului în unităţile de terapie intensivă neonatală și asigurarea transportului în centrele de nivel înalt. Colaborarea strânsă între aceste discipline reduce incidenţa ROP și îmbunătățește prognosticul.

Aspecte practice pentru asistentul medical

• Monitorizarea saturaţiei oxigenului prin pulsoximetru cu țintă 88-92% pentru prematuri, evitând fluctuațiile care pot stimula nevascularizația retiniană.
• Sprijin pentru părinți în înțelegerea programului de screening și a necesității vizitelor regulate la oftalmolog.
• Coordonarea transportului copiilor prematuri către centrele de screening, în special pentru cazurile născute în alte unități.
• Pregătirea echipamentelor și a dozelor pentru procedurile de dilatare a pupilei și fotografierea retinei, sub supravegherea specialistului oftalmolog.

Exemple din practică

Conform studiilor românești, screeningul a fost extins în 11 centre din România până în 2015, iar programul a demonstrat impact pozitiv asupra depistării precoce și tratamentului ROP în corespondent cu factorii de risc perinatal. Colaborarea dintre obstetricieni, neonatologi și oftalmologi a reprezentat fundamentul reducerii cazurilor de orbire în rândul copiilor prematuri.

Aspecte practice suplimentare despre risc și prevenție

Factorii de risc prenatal includ fumatul, diabetul materno, preeclampsia și administrarea beta-blocantelor; perioadele scurte între nașteri și discontinuitatea sarcinii pot crește probabilitatea nașterii premature. Oxigenul excesiv poate amplifica afectarea vascularizării retiniene, iar monitorizarea atentă a concentrației de oxigen este crucială pentru reducerea ROP. Transfuziile repetate, deficitul de vitamina E şi alți factori pot influența riscul de ROP.

În cazul ROP avansat, prognosticul depinde de stadiu și de răspunsul la terapie. Chiar și în stadiile extreme, tratamentele moderne pot reduce severitatea leziunilor, iar în unele cazuri pot determina regresia completă a modificărilor fibrovasculare.

tags: #rolul #asistentei #medicale #in #prevenirea #retinopatiei

Postări populare:

• Carpicon S: indicatii si mod de utilizare in inflamatii ginecologice — ce trebuie sa stii
• Pașii necesari pentru acțiunea în constatarea paternității
• consult dermatologic pentru copii în Drobeta-Turnu-Severin
• Utilizare Ferglurom Forte Picături
• Primele semne ale sarcinii si data nasterii - Calendarul sarcinii