Asistentul social este implicat în furnizarea serviciilor cu competență și în beneficiul clienților, având deplina răspundere a acestora și respectarea demnității, integrității și autodeterminării persoanei. În activitatea sa, el contribuie la justiția socială, la protecția și promovarea bunăstării clienților, la conducerea intervențiilor în situații de urgență și la respectarea confidențialității datelor obținute în actul exercitării profesiei.

Asistentul social are o misiune socială bazată pe valorile fundamentale ale profesiei: justiția socială, demnitatea și unicitatea persoanei, integritatea persoanei, autodeterminarea, confidențialitatea, importanța relațiilor interumane, furnizarea serviciilor cu competență și în beneficiul clienților. El cooperează cu instituțiile și organizațiile care au obiective similare, participă la elaborarea metodelor și tehnicilor de lucru și propune măsuri de ajutorare sau recuperare.

Profesiunea implică adoptarea unei conduite etice, cu respectarea principiilor promovate de Codul Etic: interesul clientului primează, izolarea conflictelor de interese și gestionarea situațiilor cu neutralitate, asigurând informarea și consimțământul necesar clienților sau reprezentanților lor legali. Asistentul social nu decide în numele clientului, ci acționează în interesul acestuia, cu informarea prealabilă și consimțământul explicat, asigurând protecția datelor.

Un rol esențial este să vegheze asupra autodeterminării clienților și să faciliteze alegerea celei mai bune opțiuni, iar relațiile interumane pe care le promovează sunt fundamentale în practica profesională. Se asigură că procesul decizional include clientul, evitând excluderea și alte forme de diminuare a drepturilor acestuia.

Angajamentul profesional și competența

Profesionalismul se bazează pe licență, expertiză și experiență, iar asistentul social utilizează tehnici și metode adecvate în intervenții practice, având ca scop bunăstarea clientului. Competența profesională este un proces continuu de perfecționare, iar programul de instruire specializată este necesar pentru asistentul social.

Există cerințe clare în ceea ce privește accesul în profesie: începând cu aprobarea cererii de înscriere ca membru în Colegiul Național al Asistenților Sociali din România, se urmează etapele stabilite prin legislație și normele profesionale. Consimțământul clienților, reprezentanților legali sau observatorilor (dacă este necesar) este verificat pentru validitatea contractelor și intervențiilor, iar confidențialitatea datelor se menține pe parcursul întregului serviciu.

Confidențialitatea are un rol central în practica profesională: informațiile obținute în actul exercitării profesiei sunt păstrate, iar transferul cazurilor către alți asistenti sociali este însoțit de reguli stricte pentru evitarele divulgării neautorizate. Se păstrează bariere adecvate cu privire la diferențele culturale și la protecția împotriva prejudiciilor aduse clienților sau altor persoane.

Etică, integritate și relații profesionale

Principiile etice ale profesiei subliniază necesitatea respectării demnității, a unicitații și a dreptului clienților la autodeterminare. Asistentul social asistă clienții în clarificarea scopurilor pentru a identifica cea mai bună opțiune, recunoașterea importanței relațiilor interumane și promovarea acestora în practică.

La nivel operațional, asistentul social colaborează în echipe multidisciplinare, își asumă roluri diverse precum negocierator, educator, coordonator, cercetător sau avocat pentru drepturile și nevoile clientului, și acționează în cadrul unei instituții sau agenții care furnizează servicii sociale. În relațiile cu colegii, se urmărește evitarea conflictelor de interese reale sau posibile, iar soluționarea conflictelor se face cu implicarea minimă a clientului, adesea prin mediere sau supervizare profesională.

Există responsabilități clare legate de abandonarea practicilor neetice sau ilegale, precum promovarea respectului pentru drepturile clienților, evitarea utilizării autorității în mod abuziv și prevenirea oricărui tip de hărțuire sau discriminare. Prestarea serviciilor cu competență include protejarea intereselor clientului, asigurarea accesului egal la informații, resurse și participarea în procesul decizional, precum și respectarea confidențialității asupra datelor personale.

Roluri și funcții specifice în practică

Rolul asistentului social poate fi descris în termeni practici ca: negociator, educator, coordonator, cercetător, avocat și membru al echipei de profesioniști. În fiecare dintre aceste roluri, obiectivul este sprijinul și apărarea drepturilor clientului, promovarea intereselor acestuia, și facilitarea integrării sociale și a recuperării psiho-sociale.

În contextul protecției copilului, asistentul social are un rol determinant/vital în protecția copilului și promovarea bunăstării acestuia, în luarea cu celeritate a deciziilor care pot face diferența în viața copiilor aflați în dificultate, contribuind la elaborarea de materiale promoționale adecvate grupului țintă, precum pliante sau broșuri, și la implementarea planului de intervenții și menținerea legăturii cu familia.

Conform reglementărilor, există structuri și niveluri de competență profesională, precum trepte de competență: debutant, practician, specialist, principal, acordate în funcție de vechimea în specialitatea studiilor și de practica în domeniu. Înscrierea în Colegiu și aprobarea cererii de liberă practică sunt condiții esențiale pentru exercitarea profesiei, iar dosarele pot fi depuse atât online, cât și fizic la sediul instituției cu timp de soluționare specific.

Etică și responsabilitate în mass-media

În situațiile în care cazul este prezentat în mass-media, este esențial să se păstreze confidențialitatea informațiilor, cu excepția cazurilor permise de lege. Totodată, asistentul social are obligația de a-și menține ambalajul profesional în conformitate cu standardele, pentru a nu prejudicia imaginea profesiei și pentru a proteja interesele clienților.

Profilul profesional și competențele în practică

  • Justiția socială și respectarea demnității individului;
  • Autodeterminarea și promovarea deciziei clientului;
  • Relațiile interumane ca element structurant al intervenției;
  • Folosirea competențelor, licenței și experienței în practică;
  • Formarea profesională continuă, supervizare și perfecționare;
  • Conduita etică și protecția datelor clienților;
  • Colaborarea cu alte profesii pentru eficiența serviciilor;
  • Prevenirea și tratarea dependențelor și a altor riscuri sociale.
Diagrama flux intervenții asistență socială

În final, valorile fundamentale ale asistenței sociale includ furnizarea de servicii în beneficiul clienților, respectarea demnității și a unicității fiecărei persoane, confidențialitatea, integritatea, autodeterminarea și importanța relațiilor interumane. În toate demersurile, asistentul social acționează cu prioritate în interesul clientului.

Ce presupune meseria de asistent social?

tags: #rolul #asistentului #social #intr

Postări populare: