Descoperă Adevărul Șocant Despre Rata Fertilității în România: Evoluții și Viitorul Demografic

Ţinta acestui studiu este de a descrie tendinţa demografică a numărului de naşteri cu feţi vii în perioada 2007-2025 prin raportarea la rata fertilităţii și a mortalităţii corespunzătoare anului 2007. Numărul femeilor fertile se reduce rapid în timp, cu o rată de descreştere de 465830 femei/an. Schimbările demografice au implicaţii profunde economice şi sociale asupra viitoarei dezvoltări a unei populaţii. În timp ce creşterea speranţei de viaţă este considerată a fi o realizare majoră a comunităţii europene, scăderea natalităţii şi fertilităţii şi consecinţele acestei scăderi - îmbătrânirea populaţiei - reprezintă provocări cărora Uniunea Europeană trebuie să le facă faţă.

România, ca membră a Uniunii Europene, nu face excepţie în ceea ce priveşte evoluţia demografică: rata de natalitate înregistrează o tendinţă de scădere, ratele de fertilitate de asemenea. Evoluţia demografică este influenţată de o multitudine de factori, de aceea eventualele măsuri de tip politic trebuie să ia în considerare influenţarea acestora şi trebuie să se bazeze pe o bună cunoaştere a consecinţelor neintervenţiei. Analiza a utilizat date pentru anul 2007 deoarece în acest an generaţia femeilor născute în anul 1967 au împlinit vârsta de 40 de ani, intrând în grupele de vârstă caracterizate uzual de ratele specifice de fertilitate cele mai scăzute.

Metodologie și baze de date

Pentru realizarea proiecţiei numărului de născuţi vii aşteptaţi în fiecare an din perioada 2007-2025 s-a folosit metoda componentelor (the cohort-component method). Tehnica utilizată asigură orientarea asupra evoluţiei populaţiei în condiţiile în care se păstrează condiţiile utilizate pentru proiecţie. Tehnica a luat în calcul modelele de fertilitate şi mortalitate specifică pe grupe de vârstă din anul 2007, dar nu a ţinut cont de migraţie. Construirea bazei de date a pornit de la repartiţia anuală pe grupe de vârstă din anul 2007 a populaţiei feminine de vârstă fertilă, la care s-au adăugat datele despre decese şi naşteri din 2007.

Ratele specifice de fertilitate au fost determinate aplicând numărul de naşteri vii observaţi pe grupe de vârstă ale mamei la efectivul populaţiei feminine pe grupe de vârstă din 2007. S-a considerat că efectivele populaţionale feminine vor trece în anul următor fiind supuse mortalităţii conform modelului de mortalitate specifică pe grupe de vârstă. Această metodă permite estimarea contingentului feminin de vârstă fertilă până în 2023, iar apoi se poate observa o deteriorare a contingentului fertil în timp.

Rezultate principale

În anul 2007 contingentul fertil ar fi avut 5.520.491 femei de vârstă fertilă, în 2010 la 5.402.683, iar în 2011 la 5.336.993 persoane. Descreşterea devine mai pronunţată din 2017. În 2015 s-ar înregistra 5.295.097 de femei de vârstă fertilă, iar în 2020 numărul ar scădea la 5.158.826. Până în 2025 deficitul de femei creşte, astfel încât contingentul fertil va număra 4.775.162 femei de vârstă fertilă. Aceste date sugerează o deteriorare rapidă a volumului contingentului fertil feminin în următorii ani, cu un ritm mediu de deteriorare de 46.583 femei/an.

Se poate aprecia că pe parcursul a 20 de ani numărul de născuţi vii va scădea cu peste 50.000, ceea ce înseamnă un ritm de aproximativ 3.835 născuţi vii pe an. În acelaşi timp, populaţia de vârstă fertilă scade în România, iar rezultatele evidenţiază atât scăderea populaţiei feminine de vârstă fertilă, cât şi a numărului de născuţi vii. Conform estimărilor, deficitul exprimat în număr de persoane ajunge la -745.329 femei de vârstă fertilă în 2025, iar numărul de născuţi vii ar scădea cu peste 60.000 faţă de 2007 până în 2025.

Consecinţele nedorite ale evoluţiei demografice includ scăderea proporţiei persoanelor active şi impactul asupra sistemelor de pensii şi asigurări de sănătate. În 2023, numărul nou-născuţilor din România a fost de 155.418, cel mai mic nivel din 1930 încoace. Rata natalităţii în 2023 a fost 7,1 la mie, într-o tendinţă de scădere faţă de 2022. Proiecţiile demografice pe următorii ani indică aproximativ 17,5 milioane de locuitori, iar în scenariul pesimist chiar 16,5 milioane.

Context european și global

În 2022, Franţa a avut cea mai mare fertilitate totală din UE (1,79), urmată de România (1,71), Bulgaria (1,65) şi Cehia (1,64). Cele mai scăzute rate s-au înregistrat în Malta, Spania şi Italia. Studiile recente indică decalaje tot mai mari între ţările cu creştere demografică şi cele cu scădere a natalităţii, iar efectele asupra economiei globale includ îmbătrânirea populaţiei şi presiuni pe sistemele de pensii.

ONU estimează că populaţia globală ar putea creşte de la aproximativ 8 miliarde în prezent la 9,7 miliarde în 2050 şi va atinge un vârf de aproape 10,4 miliarde în 2080. Rata globală de fertilitate în medie este estimată să scadă, iar ţările bogate înregistrează fertilitate tot mai scăzută, influenţată de educaţie, ocuparea forţei de muncă, politici publice şi costul vieţii. În schimb, în multe ţări în curs de dezvoltare, fertilitatea rămâne mai mare, dar cu perspective de scădere în deceniile viitoare.

Context național: aspecte sociale și politici

În compania acestei evoluţii, politicienii adoptă retorici despre îngrijorare faţă de evoluţia demografică, însă soluţiile identificate au adesea caracter limitat. E nevoie de politici publice și sociale care să vizeze atât redresarea demografică, cât și atenuarea consecinţelor. Din poziţia experților, factorii culturali, emanciparea femeii și poziţia acesteia în viaţa economică joacă roluri cheie în scăderea natalităţii. În programul de guvernare, natalitatea apare ca obiectiv prioritar, cu un set de măsuri propuse pentru sprijinul familiilor și facilități fiscale, inclusiv TVA redus pentru produse destinate copiilor, sprijin pentru educaţie timpurie, prelungirea protecţiei la concediul de creștere a copiilor și stimularea muncii flexibile pentru părinți.

Unii analiști recomandă inspirarea politicilor din Polonia sau Lituania, privite ca exemple de sprijin fiscal familiilor, cu scopul de a crește forța de muncă și natalitatea. Alți cercetători avertizează asupra limitărilor acestor măsuri în lipsa stabilității economice și a infrastructurii necesare. Relevanţa migrării rămâne discutabilă: migraţia poate diminua presiunea asupra pieţei muncii, însă poate genera ameninţări pentru coeziunea socială în țară. În contextul României, această soluţie este adesea văzută ca parte a unei strategii pe termen mediu, alături de politici de sprijin pentru familii, educație timpurie, servicii de creșă și suport pentru locuri de muncă flexibile.

Detalii despre tendințe și observații regionale

Conform opiniilor experților, vârsta medie la primul copil în România este în jur de 27 de ani, ceea ce poate afecta probabilitatea apariției unui al doilea copil. Raportările indică diferențe semnificative față de alte țări europene, unde vârsta medie la primul copil este adesea mai mare. De-a lungul ultimelor decenii, decalajele demografice între zone rurale și urbane și între județe au fost substanțiale, iar migrația tinerilor a amplificat acest fenomen. În creditele politice și inițiativele guvernamentale, obiectivele includ sprijin pentru familii, facilități fiscale, programe de educație timpurie, sprijin pentru creșe/grădinițe și stimulente pentru adaptarea necesară pentru familiile cu copii.

Impactul asupra societății și economiei

Relația dintre natalitate scăzută, îmbătrânire și sustenabilitatea sistemelor de pensii și asigurări sociale este un element central în discuțiile despre viitor. Creșterea lui 60+ în populație, scăderea forței de muncă și presiunea bugetară sunt teme recurente în rapoartele demografice. În același timp, scăderea natalității poate aduce beneficii pe termen scurt, cum ar fi o presiune mai mică pe piața muncii sau pe costurile locuințelor, dar contracția demografică pe termen lung poate afecta creșterea economică și inovația. Studiile din The Lancet și analizele ONU indică faptul că schimbările demografice sunt o provocare globală, nu doar românească, necesitând abordări integrate la nivel național și european.

Chestionare și perspective viitoare

Proiecțiile demografice indică un decant înspre o diminuare a populației active și o creștere a vulnerabilității economice. Îmbătrânirea populației poate determina necesitatea unor politici noi de promovare a natalității și imigrației, precum și reforme în domeniile educației, forței de muncă și protecției sociale. Este necesară identificarea celor mai eficiente măsuri de intervenţie pentru a preveni efectele negative ale evoluţiei prognozate. În acest context, vocile academice, precum profesorul Vasile Ghețău, subliniază importanța descendenței finale (rata totală a fertilității) ca indicator central al evoluției unei populații.

Exemple și opinii publice

Opiniile publice privind soluțiile pentru stimularea natalității includ credite pentru locuințe, TVA redus pentru produse destinate copiilor, îmbunătățiri în educația timpurie, protecție împotriva concedierilor abuzive ale mamelor, programe flexibile de muncă pentru părinți și facilități pentru angajatori în crearea spațiilor pentru copii. Experții subliniază că stabilitatea economică și predictibilitatea legislative sunt esențiale pentru încurajarea cuplurilor să aibă copii. De asemenea, situația migrației rămâne o componentă critică: plecarea tinerilor poate reduce baza de oameni în vârstă activă, dar poate aduce înapoi familii cu idei de afaceri și investiții în localități care altfel se depopulează.

Infografic: Evoluția ratei fertilității în România (2007-2025)

Filipinele se confruntă cu provocări economice din cauza scăderii ratei natalității și a îmbătrânirii populației

Rezumatul acestor date evidențiază importanța combaterii scăderii natalității prin politici coerente, pe termen lung, unite cu o mai bună înțelegere a efectelor migrației, educației și sustenabilității sistemelor sociale. Rămâne esențial să se elaboreze și să se implementeze politici publice adresate atât natalității, cât și îmbunătăţirii condițiilor economice și sociale ale familiilor.

tags: #romania #rata #fertilitatii

Main Menu

Rata fertilității în România: evoluție, cauze și perspective demografice