Nașterea prematură reprezintă o provocare majoră în maternitățile și secțiile de neonatologie din întreaga lume. Conform datelor furnizate de INS și Asociația Prematurilor din România, în anul 2023 s-a înregistrat o creștere a numărului de nașteri premature, în București ajungând la aproximativ 2.990 față de 1.376 în anul precedent. Această tendință se remarcă și în alte mari orașe și județe ale țării, precum Cluj, Iași, Brașov, Dolj, Timiș, Prahova, Suceava, Constanța și Vaslui.
Rata prematurității se menține în România de aproximativ zece ani între 8 și 10% din totalul nașterilor. Aceste statistici subliniază necesitatea unor politici de sănătate care să sprijine maternitațile de stat și să asigure condiții optime pentru îngrijirea acestor nou-născuți speciali.
Ce înseamnă nașterea prematură?
Nașterea prematură spontană constă în întreruperea neplanificată a sarcinii între 28 și 37 de săptămâni de gestație, cu nașterea unui făt viu ce cântărește sub 2.500 grame. Organizația Mondială a Sănătății definește prematuritatea ca nașterea care survine înainte de 37 de săptămâni complete de sarcină sau la mai puțin de 259 de zile de la ultima menstruație.
În funcție de vârsta gestațională, prematuritatea este clasificată astfel:
- Foarte precoce: sub 28 de săptămâni;
- Precoce: între 28 și 32 de săptămâni;
- Târzie: între 33 și 37 de săptămâni.
Limita inferioară a viabilității fetale în România este stabilită la 26 de săptămâni gestaționale complete, iar expulzia spontană a fătului anterior acestei perioade se consideră avort spontan.

Cauze și factori de risc ai nașterii premature
În multe cazuri, cauza exactă a nașterii premature rămâne necunoscută. Când etiologia poate fi identificată, aceasta poate avea caracter socio-economic, materno-fetal sau mixt. Principalii factori de risc sunt:
- Cauze socio-economice: nivel scăzut de educație, venituri mici, condiții de locuit improprii, igienă deficitară, alimentație necorespunzătoare, efort fizic intens (muncă noaptea, activități casnice solicitante).
- Cauze materne: insuficiența mecanică a uterului (cu col uterin scurt), factori constituționali precum talia mică sau indicele de masă corporală crescut prealabil concepției, boli materne (diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli autoimune).
- Cauze feto-placentare: anomalii de morfologie, implantare sau funcționare ale placentei.
Factorii de risc specifici includ:
- Antecedente personale de naștere prematură;
- Ruperea prematură a membranelor;
- Sarcinile multiple;
- Infecții intravaginale sau intrauterine;
- Variabilități ale lichidului amniotic (polihidramnios sau oligohidramnios);
- Unele patologii materne și apartenența la rasa neagră.
Semnele unei sarcini cu risc de naștere prematură
Pentru a interveni preventiv, gravida trebuie să recunoască următoarele manifestări clinice care pot anunța nașterea prematură:
- Contracții uterine regulate, la intervale de 10 minute sau mai frecvente;
- Dureri lombare persistente, care nu se ameliorează la schimbarea poziției;
- Senzație de presiune la nivelul pelvisului;
- Secreții vaginale apoase, mucoase sau sângeroase;
- Ruperea membranelor cu pierderea lichidului amniotic.

Îngrijirea nou-născutului prematur
Nou-născuții prematuri au nevoie de atenție și îngrijire specializată imediat după naștere. În funcție de greutatea la naștere, vârsta gestațională și starea medicală, copilul poate fi plasat într-un incubator care asigură condiții optime de temperatură și protecție împotriva infecțiilor și a factorilor externi.
Majoritatea prematurilor necesită susținere pentru:
- Respirație - mulți copii prematuri prezintă detresa respiratorie din cauza dezvoltării insuficiente a plămânilor. Oxigenoterapia sau ventilația asistată sunt frecvent necesare;
- Hrănire - deoarece abilitatea de supt și deglutiție nu este dezvoltată complet, hrănirea se face enteral sau parenteral până când copilul devine capabil să se alimenteze oral;
- Menținerea temperaturii corporale - incubatoarele ajută la termoreglare;
- Suport probiotic și oftalmoprotecție;
- Monitorizarea funcțiilor vitale: tensiune arterială, frecvența respiratorie și saturația de oxigen.
Durata spitalizării depinde de evoluția stării clinice a copilului. În general, copilul este externat când atinge greutatea de peste 3 kg, poate respira independent și se alimentează eficient.

Complicații frecvente ale prematurității
Riscul de complicații este cu atât mai mare cât vârsta gestațională este mai mică, iar greutatea la naștere mai scăzută. Complicațiile se împart în cele pe termen scurt și lung.
Complicații pe termen scurt:
- Probleme respiratorii: sindromul de detresă respiratorie, apnee, displazie bronhopulmonară;
- Complicații cerebrale: hemoragie intraventriculară, hidrocefalie;
- Probleme digestive: enterocolită necrozantă;
- Infecții neonatale: sepsis, pneumonie;
- Probleme cardiace: persistența canalului arterial;
- Anemie și icter; metabolism afectat;
- Probleme în termoreglare: risc de hipotermie.
Complicații pe termen lung:
- Paralizie cerebrală;
- Retinopatia prematurității cu riscul de cecitate;
- Tulburări de auz;
- Dificultăți de învățare și tulburări de comportament;
- Boli respiratorii cronice, astm bronșic;
- Deficite de dezvoltare motorie și cognitivă;
- Probleme dentare legate de smalț;
- Riscul crescut de hipertensiune arterială și sindrom metabolic.
Monitorizarea pe termen lung este esențială pentru identificarea timpurie și tratarea acestor complicații.

Dezvoltarea copilului prematur
Dezvoltarea unui copil prematur este complexă, deoarece organele și sistemele sale sunt mai puțin maturate decât în cazul unui nou-născut la termen. Pot apărea tulburări de spectru autist, deficit de atenție și hiperactivitate, dificultăți de echilibru, hipoacuzie și retard în dezvoltarea limbajului, motoriei și cognitive.
În majoritatea cazurilor, deficitele asociate dezvoltării se recuperează până la vârsta de 2 ani, însă unele probleme pot persista chiar și după 5 ani, cu impact asupra integrării sociale și funcționării în viața de adult.
Prevenția nașterii premature și recomandări pentru gravide
Preventia prematurității implică atenție sporită în timpul sarcinii și următoarele recomandări:
- Renunțarea la fumat, alcool și droguri recreaționale;
- Adoptarea unui stil de viață sănătos înainte și în timpul sarcinii, cu o greutate corporală adecvată;
- Regim alimentar echilibrat și evitarea sedentarismului;
- Igienă orală corespunzătoare și tratamentul afecțiunilor dentare înainte de sarcină;
- Tratamentul adecvat al patologiilor materne preexistente (diabet, hipertensiune arterială);
- Respectarea programului de controale prenatale și monitorizarea sarcinii;
- Utilizarea contracepției și amânarea sarcinii pentru cel puțin 12-18 luni după nașterea anterioară pentru recuperarea optimă a organismului;
- Pregătirea pentru nașterea prematură în cazul sarcinilor cu risc, inclusiv administrarea corticoizilor antenatali pentru maturarea pulmonară a fătului și utilizarea tocoliticelor pentru amânarea travaliului.

Suportul pentru părinți și gestionarea emoțională
Nașterea prematură poate fi o experiență copleșitoare pentru părinți, cu sentimente de grijă intensă, vinovăție, anxietate și izolare. Este esențial sprijinul emoțional al familiei, prietenilor și profesioniștilor în sănătate. În unele cazuri, poate fi necesară consilierea psihologică sau psihiatrică, mai ales dacă apar simptome de depresie sau stres post-traumatic.
Implicarea părinților în îngrijirea copilului în secția de terapie intensivă neonatală, învățarea manipulării aparatelor și susținerea hrănirii naturale ajută la reducerea anxietății și la construirea unei legături afective puternice cu prematurul.

Monitorizarea postexternare și îngrijirea la domiciliu
După externare, prematurii necesită controale regulate pentru a urmări creșterea, dezvoltarea neurologică, auditivă și vizuală. Schema de vaccinări se respectă după vârsta cronologică, iar părinții trebuie să evite expunerea la factorii de risc, precum infectiile și fumul de țigară.
Dezvoltarea se raportează la vârsta corectată pentru o evaluare corectă a progresului. Părinții trebuie să acorde atenție semnelor de dificultate respiratorie, refuzului alimentar persistent sau simptomelor neurologice și să ceară consult medical de urgență în aceste situații.
Supraviețuirea și recuperarea prematurilor în epoca modernă
Datorită progreselor extraordinare în neonatologie, rata supraviețuirii prematurilor a crescut semnificativ în ultimele decenii. Medicii neonatologi și personalul specializat asigură suport de specialitate vital pentru susținerea funcțiilor respiratorii, alimentației și creșterii. Astfel, mulți dintre acești mici eroi pot avea un traseu favorabil spre o viață normală și împlinită.
Îngrijirea marilor prematuri – Dr. Cornelia Preda | Maternitatea SANADOR
tags: #sa #nascut #prematur #asteptat