Necesaritatea asigurării finanţării deficitului bugetului de stat în condiţii cât mai eficiente şi în condiţiile limitării riscurilor aferente datoriei publice guvernamentale prin preluarea cât mai rapidă a operaţiunilor de natură datoriei publice guvernamentale de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, atât pentru portofoliul existent, cât şi pentru noile împrumuturi, este descrisă în documentele oficiale şi în ordonanţe de urgenţă, fiind redate în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce priveşte datoria publică locală, totalitatea obligaţiilor unităţilor administrativ-teritoriale provin din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către autorităţile administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale legilor aferente. Instrumentele utilizate de Ministerul Economiei şi Finanţelor în scopul atingerii obiectivelor privind administrarea datoriei publice guvernamentale se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile de administrare a datoriei publice guvernamentale includ menţinerea în permanenţă a unui sold corespunzător în contul curent general al Trezoreriei Statului, conform criteriilor din normele metodologice.
Pe parcursul unui an, Ministerul Economiei şi Finanţelor contractează împrumuturi guvernamentale pentru scopurile precizate. Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezintă o obligaţie a statului necondiţionată şi irevocabilă de plată a capitalului, dobânzilor, comisioanelor şi a altor costuri aferente finanţărilor rambursabile angajate sau garantate. Pentru plata serviciului datoriei, se acordă autorizaţie bugetară permanentă pentru efectuarea acestor cheltuieli.
Dispoziţiile legale includ regimul contravenţiilor şi modalităţile de înregistrare a datoriei publice, precum şi prevederile referitoare la contractarea şi administrarea datoriei publice locale. Cheltuielile echivalente valorii sumelor rămase de tras din împrumuturi se gestionează în cadrul normelor metodologice, iar transferul obligaţiilor financiare între niveluri administrative se face prin protocoale de predare-preluare încheiate între ordonatorii principali de credite.
Până la data intrării în vigoare a ordonanţei, acordurile de împrumut contractate direct sau garantate de stat devin supuse noilor prevederi. În cazul în care nu se obţine acordul finanţatorilor externi, se aplică prevederile din acordurile încheiate cu aceştia, iar normele de trimitere din vechile legi se adaptează noilor reguli. Ratele dobânzilor la fondul de risc pentru unităţile administrativ-teritoriale sunt stabilite de ordinuri comune între ministrul economiei şi finanţelor şi ministrul internelor, după consultarea Comitetului pentru finanţe publice locale.
Disponibilităţile din fondul de risc la sfârşitul anului se regularizează cu bugetul de stat în limita sumelor alocate. Sumele plătite la scadenţe de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, în calitatea sa de împrumutat sau garant, se recaptează conform legislaţiei în vigoare, pe baza înscrisurilor întocmite de direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, care identifică sumele de recuperat şi care constituie titluri executorii.
Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează anual raportul privind datoria publică guvernamentală şi îl transmite Guvernului spre aprobare. Trecerea de la o situaţie de risc la una gestionabilă implică însă o serie de provocări, inclusiv privind evoluţia procentului datoriei în PIB, costul serviciului datoriei şi sustenabilitatea macro-financiară.
De ce să ne preocupe gestionarea datoriei publice
Analiza situaţiei din Regiunea noastră evidenţiază că datoria publică a României a cunoscut un trend crescător încă din 2007, cu creşteri semnificative în perioadele de criză financiară şi pandemie. Odată cu creşterea ponderii datoriei în PIB în 2020-2023, a fost observată o creştere a serviciului datoriei, în pofida unor realizări în ceea ce priveşte capacitatea de colectare a veniturilor fiscale. Inflaţia ridicată, dobânzile crescute şi deficitul bugetar au influenţat costul datoriei, iar proiecţiile indică necesitatea unor măsuri de disciplină fiscală şi restructurarea datoriei existente pentru a menţine sustenabilitatea.
În comparaţie, situaţia Moldovei este prezentată ca exemplu de analiză în alt context: datorii externe moderate, costuri de împrumut concesionale şi povară din datorii private, cu un nivel de îndatorare în general bine gestionat în raport cu PIB. Această imagine evidenţiază diferenţele între economiile cu venituri medii şi cele cu economii emergente, unde cadrul institucional şi marja de manevră fiscală pot influenţa semnificativ traiectoria datoriei.
Astfel, pentru România, ca pentru alte economii aflate în faza de dezvoltare, este esenţială o abordare coerentă care să includă disciplină fiscală, restructurarea datoriilor existente şi crearea unui spaţiu fiscal pentru investiţii. Reducerea poverii datoriei publice poate facilita creşterea economică pe termen mediu şi lung, îmbunătăţind predictibilitatea politicilor publice şi încrederea investitorilor.
Factori-cheie care modelează datoria publică
- Deficitul bugetar ca generator principal de finanţare a datoriei;
- Rata dobânzii reale şi costul serviciului datoriei;
- Inflaţia şi politika monetară;
- Structura maturităţilor şi scopurile împrumuturilor;
- Coerenţa reformelor structurale şi a colectării fiscale.
Context naţional şi recomandări internaţionale
Organizaţiile internaţionale recomandă menţinerea datoriei publice într-un interval compatibil cu nivelul dezvoltării economice: sub 60% din PIB pentru ţările în curs de dezvoltare, sub 80% din PIB pentru economii avansate. În contextul României, ajustările bugetare, disciplina fiscală şi reformele structurale pot contribui la reducerea deficitului şi la stabilizarea traiectoriei datoriei.
Este nevoie de soluţii politice echilibrate pentru a nu compromite creşterea economică şi locurile de muncă. Inflaţia înregistrată în ultimii ani a fost un factor-cheie care a influenţat deciziile de politică monetară, generând costuri crescute ale împrumuturilor, ceea ce afectează capacitatea statului de a finanţa deficitul fără a afecta destinatarul investiţiilor private şi publice.
Concluzii operaţionale pentru politicile fiscale
O abordare coerentă pentru România ar trebui să includă: consolidarea disciplinei fiscale, restructurarea datoriei existente, echilibrarea finanţării pe termen mediu, utilizarea veniturilor excedentare pentru reducerea datoriei, şi promovarea predictibilităţii fiscale pentru a stimula investiţiile private. De asemenea, monitorizarea atentă a costurilor cu dobânzile şi a maturităţii portofoliului de datorie poate ajuta la prevenirea riscului de refinanţare.
În final, gestionarea prudentă a datoriei publice rămâne o componentă crucială a stabilităţii macroeconomice, iar eforturile de reformă trebuie să fie susţinute de o politică fiscală transparentă, de încredere în instituţii şi de o structură rezonabilă a cheltuielilor, pentru a susţine creşterea economică durabilă.
tags: #sarcina #datoriei #publice
Postări populare:
- Cum să diversifici alimentația bebelușului
- Explorarea utilizării celulelor stem și a cerurilor în cosmetică: ingrediente cheie și mecanisme
- Află totul despre triciclete și dezvoltarea copiilor
- Lipsa gustului și a mirosului în sarcină: cauze și soluții naturale
- Angajamentul său pentru sănătatea femeilor: Popescu Maura