Copiii cu CES sunt copii ce au aceleași nevoi ca și ceilalți. Faptul că ei au nevoi educaționale speciale (funcție de probleme - hipoacuzie, deficiență vizuală, psihomotrică, intelectuală, tulburări de învățare, de comunicare sau de comportament) nu înseamnă că acest lucru exclude nevoia lor de înțelegere, respect, afirmare de sine etc, la fel ca semenii lor. Ei trebuie să participe la actul educațional în funcție de capacitățile și posibilitățile lor, alături de ceilalți. Pentru ca procesul de învățare-evaluare să se desfășoare optim, cadrele didactice au obligația să adapteze metodele pedagogice după caz. În ultimii ani s-a acordat o mai mare atenție integrării copiilor cu deficiențe și din ce în ce mai mulți dintre aceștia s-au îndreptat către școlile generale.
Trebuie totuși spus că simpla prezență a lor în clasă nu oferă garanția unei educații adecvate. O școală incluzivă trebuie să găsească modalitățile adecvate prin care activitățile instructiv-educative ce se desfășoară să fie adaptate astfel încât să preîntâmpine nevoile copiilor cu C.E.S. Adaptarea curriculară este posibilă și realizabilă cu adevărat doar în cazul în care școala are posibilitatea de a asigura ajutorul fiecărui elev, prin materialele și mijloacele potrivite și, la fel de important, cadrele didactice care lucrează cu acești copii să fie bine pregătite. Planul dezvoltării curriculare pentru copiii cu CES este diferit de curriculumul general, prin faptul că pe de o parte se restrânge și pe de altă parte se amplifică, introducându-se activități suplimentare individualizate cu rol de compensare și recuperare a deficienței.
Foarte important în adaptarea curriculară este și tipul și gradul deficienței copilului. Sunt situații în care deficiența mintală este gravă și în acest caz școala are posibilități reduse de recuperare, asigurând totuși mediul pentru socializare și activități minime de învățare. În cazul în care copiii au deficiență mintală ușoară sau moderată, programa școlară se va reduce din punct de vedere al conținutului informațional pe care aceștia trebuie să și-l însușească, dar va crește numărul de activități individuale care au scop de recuperare. Pentru o adaptare curriculară eficientă, este necesar ca profesorul itinerant să realizeze o evaluare psihopedagogică. Pe baza rezultatelor obținute se realizează proiectarea strategiilor educaționale care sunt cele mai potrivite pentru copiii cu C.E.S. în cauză, se realizează diferențierea actului educațional în funcție de posibilitățile și nevoile copilului și se încearcă favorizarea valorificării potențialului acestuia. În echipă cu cadrul didactic de la clasă, se trece apoi la adaptarea curriculară, prin eliminare, substituire sau adăugare de conținuturi în concordanță cu obiectivele și finalitățile pe care le-au propus în planul de intervenție personalizat. Formarea acestei echipe (cadru didactic - profesor de sprijin) este imperios necesară deoarece profesorul de la clasă cunoaște care sunt competențele specifice prevăzute de programa școlară, iar profesorul itinerant (de sprijin) cunoaște specificul fiecărei tulburări în parte, precum și felul în care aceasta influențează capacitatea de învățare. El cunoaște și posibilitățile cognitive reale ale copilului, lucru ce-l sprijină în realizarea planului de învățare corespunzător posibilităților acestuia.
Atunci când se realizează proiectarea didactică, se pornește de la întrebarea „Pe cine vom învăța?”. Dacă răspunsul la această întrebare este un colectiv de elevi în care sunt cuprinși și copii cu C.E.S., atunci e necesară adaptarea tuturor aspectelor procesului de învățământ la particularitățile individuale și mai ales a celor specifice unei anumite deficiențe, tulburări sau dificultăți de învățare (conținuturi, strategii didactice, evaluare). Astfel elevii cu C.E.S. au posibilitatea să beneficieze de un act educațional de calitate, care să asigure înțelegerea conținuturilor, progresul școlar pentru toți, egalizarea șanselor. Adaptarea conținuturilor învățării pentru copiii cu C.E.S. se realizează atât din punct de vedere cantitativ (volumul de cunoștințe și reducerea numărului de ore pentru anumite discipline), cât și din punct de vedere calitativ (procese cognitive implicate, viteza/ritmul și stilul de învățare al elevilor, derularea în paralel a unor programe remediale, chiar introducerea unor discipline suplimentare specifice necesare pentru recuperarea elevului, acolo unde este cazul).
În ceea ce privește activitățile de învățare, vor fi utilizate din programă acele conținuturi care corespund potențialului copilului; pot fi utilizate și conținuturi create de cadrul didactic. Obiectivele de referință vor fi adaptate în așa fel încât copilul să le poată îndeplini, cu respectarea principiului accesibilizării. După adaptarea conținuturilor de învățare în funcție de specificul deficiențelor, este necesară și adaptarea metodelor și a mijloacelor de învățământ. Specific metodelor de învățământ necesare în activitatea cu elevii cu C.E.S. este capacitatea de antrenare a elevilor în activitatea de învățare - metode activ-participative, care includ metodele de învățare prin cooperare și prin joc. Aceasta nu înseamnă că alte metode sunt excluse. Orice metodă didactică ce dă rezultate este binevenită.
Învățarea prin cooperare îl pune pe copilul cu C.E.S. în situația de a se implica activ, alături de colegii săi în realizarea unei sarcini de învățare specifice, lucru ce-l motivează în implicarea în activitățile de învățare, îi crește încrederea în forțele proprii, îl ajută în sporirea abilităților sociale. Învățarea prin joc reprezintă o parte importantă în dezvoltarea copilului; este prima modalitate de relaționare a copilului cu lumea exterioară. Jocul îl ajută pe copil să-și dezvolte abilitățile cognitive și motorii, îl ajută să devină independent și să capete încredere în forțele proprii. Jocul didactic este modalitatea ideală de a menține atenția unui copil asupra unei sarcini de învățare fără ca acesta să dea semne de oboseală, așa cum s-ar întâmpla într-o activitate rigidă, tradițională, de transmitere de cunoștințe. Metodele activ-participative sunt printre cele mai eficiente metode de asimilare a conceptelor și a conținuturilor de învățare. Implementarea lor la clasa care are în componența sa și un elev cu C.E.S. este benefică deoarece, pe de o parte îl antrenează în realizarea unei sarcini concrete, dinamice, care favorizează spiritul de investigație pentru înțelegerea realității, iar pe de alta promovează integrarea elevului în colectivul de elevi prin dezvoltarea unor deprinderi interpersonale necesare desfășurării acestui tip de activități.
Mijloacele de învățământ utilizate în activitatea cu copiii cu C.E.S trebuie să fie variate, bogate și moderne, pentru a sprijini învățarea și pentru a compensa maxim dificultățile de înțelegere a conținuturilor. Și în cazul mijloacelor, dar și în cel al metodelor de învățământ varietatea și calitatea lor vor promova învățarea pentru tot colectivul de elevi. Integrarea tehnologiei în activitatea la clasă aduce beneficii și pentru copiii cu C.E.S., mai ales că există posibilitatea ca acestea să fie adaptate de cadrul didactic pe obiectivele specifice de învățare ale elevului. Există o vastă bibliotecă de resurse digitale ce prezintă anumite concepte ce sunt deseori mult mai ușor asimilate de elevi decât cele expuse tradițional. În prezent există platforme care prezintă jocuri semistructurate, în cazul cărora cadrul didactic poate personaliza sarcina de lucru în funcție de nevoile elevului.
Prin procesul de evaluare se urmărește măsura în care obiectivele prevăzute au fost atinse de fiecare elev și măsura în care activitatea de instruire și-a dovedit eficiența și utilitatea pentru toți elevii clasei, nu doar pentru elevii tipici. În cazul în care pentru demersul didactic în cauză s-a realizat o adaptare curriculară, se înțelege de la sine că și evaluarea va fi diferențiată în funcție de aceste obiective specifice de instruire. Trebuie avută în vedere pe parcursul evaluării copiilor cu C.E.S. flexibilizarea timpului acordat, utilizarea unor metode alternative de evaluare acolo unde cele tradiționale nu reușesc să fie eficiente, reducerea numărului de itemi precum și utilizarea unor motivații puternice menite să mențină elevii cu C.E.S. atenți pe sarcina primită. Predarea, învățarea și evaluarea trebuie să se realizeze cu respectarea principiilor integrării și ale incluziunii și anume: principiul evaluării în raport cu nevoile și cerințele elevului, principiul asigurării dezvoltării copilului în concordanță cu potențialul de care dispune, principiul adaptării curriculare diferențiate și personalizate precum și principiul abordării pozitive, prin focalizarea pe punctele tari ale copilului.
Elevii cu C.E.S. au nevoie nu numai de un curriculum adaptat, ci și de cadre didactice empatice care să le fie alături, care să realizeze activități specifice de recuperare disciplinară, chiar interdisciplinară, să realizeze activități practice, care să-i pună pe elevi în situații concrete de viață, să alterneze tipurile de activități pentru a le menține trează atenția. Au nevoie de cadre didactice care să nu obosească în a folosi la clasă metode active și atractive, care să le respecte ritmul de lucru, să-i încurajeze pentru a le crește încrederea în forțele proprii. Elevii cu C.E.S. necesită sprijin constant din partea profesorilor de sprijin și a colegilor pentru a-și dezvolta autonomia și competențele necesare pentru integrarea socială și educațională.
Strategii concrete de lucru în clasă cu elevii cu CES
- Predicțiile în perechi - elevii lucrează în perechi pentru a face predicții despre text și apoi își verifică ipotezele prin discuții scurte și compuneri.
- Știu - Vreau să știu - Am învățat - această metodă este folosită în principal în cadrul orelor de limba română pentru a stimula curiozitatea și continuitatea în învățare.
- Brainstormingul - elevii pot scrie idei despre un subiect dat, fie în mod individual, fie în perechi, facilitând exprimarea liberă a gândurilor.
- Ciорchiniеле - organizare vizuală a informației, utilă la începutul lecției sau după lectură pentru a structura învățarea.
- Gândiți - lucrați în perechi, comunicați pentru a rezuma conținuturi și a acorda concluzii comune.
- Metoda RA - „Răspunde-Argumentează-Interoghează” - fixare rapidă a cunoștințelor prin interacțiune cu mingea, oferind feedback imediat.
- Învățarea prin cooperare - elevii se implică în sarcini concrete, dezvoltând abilități sociale și învățare activă.
Este necesar ca mijloacele de învățământ să fie variate, bogate și moderne, adaptate obiectivelor instruirii și integrate în scenariul didactic. Integrarea tehnologiei poate include resurse digitale, platforme cu jocuri semistructurate și sarcini personalizate, care susțin înțelegerea elevilor cu CES. În cazul evaluării, flexibilitatea timpului, utilizarea unor metode alternative și motivarea elevilor cu CES devin esențiale pentru progresul lor.
Rolul profesorilor și al echipei interdisciplinare
Formați în echipe cu profesorii de sprijin, profesorii itineranți și alți specialiști, cadrele didactice pot elabora planuri de învățare personalizate, evaluări diferențiate și proiecte de intervenție adaptate la deficiențele fiecărui copil. Formarea echipei este critică deoarece profesorul de la clasă cunoaște competențele din programa școlară, iar profesorul itinerant cunoaște particularitățile tulburărilor și posibilitățile cognitive reale ale elevului. În procesul de proiectare didactică se pornește de la întrebarea „Pe cine vom învăța?” și se adaptează conținuturi, metode și evaluare pentru a facilita progresul tuturor elevilor, inclusiv celor cu CES.
Resurse și exemple practice din literatura de specialitate
Surse cheie includ lucrări despre psihopedagogie specială, predare incluzivă, și exemple de aplicații ale metodelor activ-participative în predare. Predarea este un act de cooperare, reflectie și descoperire, la care participă atât profesorul, cât și elevii clasei. O resursă importantă pentru profesor în predare este cooperarea elevilor. Fiecare școală care dorește să fie deschisă și flexibilă, abordând maniera incluzivității, trebuie să asigure un management care să susțină dezvoltarea practică a incluziunii, în colaborare cu autorități locale și comunitate.
Planuri de intervenție personalizate
Planul de intervenție personalizat includ eliminare, substituire sau adăugare de conținuturi, adaptări ale strategiilor de predare-învățare și modalități diferite de evaluare. Trebuie să existe o colaborare între cadrele didactice, părinți și specialiști pentru a defini obiectivele, sarcinile de lucru și resursele necesare pentru fiecare elev în parte.;
Şabloane indicative pentru implementare
- Evaluare psihopedagogică a elevului cu CES ofertă de către profesorul itinerant.
- Proiectarea planului de învățare adaptat la particularitățile deficienței.
- Descompunerea conținuturilor în sarcini adaptate cantitativ și calitativ.
- Utilizarea metodologiilor activ-participative, jocuri didactice, cooperare între elevi.
- Integrarea tehnologiei și a resurselor digitale în procesul de învățare.
- Evaluare diferențiată, flexibilitate în timp, motivații adecvate.
tags: #sarcini #de #lucru #pentru #elevii #cu