Clasificarea Internațională Standard a Ocupațiilor (cunoscută sub acronimul englez ISCO - International Standard Classification of Occupations) este o structură de clasificare elaborată de Organizația Internațională a Muncii (OIM) cu scopul de a organiza și compara informațiile referitoare la profesii și la ocuparea forței de muncă. „Un instrument menit să organizeze ocupațiile într-un set clar definit de grupe, în funcție de sarcinile și atribuțiile îndeplinite în cadrul locului de muncă. Fiecare grupă principală este subdivizată în subgrupe principale, subgrupe și grupe de bază (grupuri primare). Clasificarea Națională a Ocupațiilor (CNO - Clasificación Nacional de Ocupaciones) reprezintă adaptarea oficială a nomenclatorului ISCO-08 pe teritoriul Spaniei.
Pilonul Ocupații din cadrul ESCO se bazează pe ISCO-08, care servește drept structură ierarhică. ISCO-08 furnizează primele patru niveluri ale pilonului Ocupații, iar ocupațiile ESCO pornesc de la nivelul 5 în sus. În cadrul ESCO, fiecare ocupație corespunde unui singur cod ISCO-08. Toate conceptele legate de ocupații conțin un termen preferat și un număr de termeni nepreferați și termeni ascunși, care variază în funcție de fiecare dintre cele 28 de limbi ESCO. O ocupație ESCO include informații suplimentare (metadate), cum ar fi descrieri, note privind domeniul de aplicare și informații privind aspectele de reglementare.
Meseria/ocupația oficială este o poziție permanentă în cadrul unei organizații sau a unei cariere (clasificări naţionale, ex. ISCO/ISCO-derivate, SOC UK, SOC SUA, ANZSCO etc.). Are un titlu, un set de competențe standardizate și o cale de dezvoltare clară. Este statică și instituționalizată. Este un titlu de profesie recunoscut în registrul ocupațiilor (COR în România, ESCO la nivel european, ISCO internațional). Meseria stabilește o identitate profesională, fișă de competențe, un traseu educațional reglementat și recunoaștere legală. Rolul este o funcție temporară sau contextuală într-un proces sau proiect specific. Definește responsabilități și sarcini pentru atingerea unui scop. Este dinamică și dependentă de context.
Dinamică în terminologie: meserii vs. roluri în BIM
Astfel, rolurile BIM sunt reglementate în general de standarde (ISO 19650, UNI 11337, VDI 2552, UK BIM Framework). Implementarea BIM la nivel global a trecut de la etapa de recomandare la cea de mandate (obligatoriu), în special pentru proiectele finanțate din fonduri publice. Cadrul acceptat de experți și de țările leader este că „BIM nu este o meserie separată, ci un set esențial de competențe pentru TOATE meseriile construcțiilor din secolul 21.” „BIM” este, în general, o abilitate/specializare/funcţie transversală (digital skill), aplicată în cadrul meseriilor/ocupațiilor existente (de ex. Definiția ISCO precizează că ocupaţia este „un set de joburi cu activităţi similare” - iar nu o tehnologie ori metodologie.
Țările care au implementat BIM în proiectele de construcții la nivel național pot fi împărțite în două categorii: cu mandaturi naționale complete (obligativitate guvernamentală) și cu mandaturi în curs de implementare sau cerințe voluntare puternice. În China este un ecosistem de mandante ierarhic și extrem de puternic, din politici naționale până la cerințe ale clienților. În cadrul ESCO, BIM apare în diverse niveluri: BIM consultant, coordonator, manager etc., reflectând o organizare flexibilă a responsabilităților în funcție de proiect și necesități ale clienților.
COR și ISCO: adaptări naționale și exemple Contextuale
Noua Clasificare a Ocupațiilor din România (COR) nu mai clasifică grupele majore de ocupații în funcție de gradul de instruire; astfel, se poate întâlni în aceeași grupă majoră funcții cu cerințe diferite de studii. COR - ISCO 08 nu precizează în mod universal nivelul de studii necesar pentru fiecare ocupație, cu excepții. În practică, există corelări între funcții și niveluri de pregătire în diferite țări, dar trebuie să privim cu atenție interpretările locale.
Informațiile referitoare la BIM în COR/ESCO/IS0-urile naționale indică faptul că „meseria” este o poziție stabilă cu competențe clare, în timp ce „rolul” este o funcție temporară sau contextuala, cu sarcini definite pentru atingerea obiectivelor. În acest cadru, se observă un Cadru național de competențe BIM destinat să descrie competențele necesare pentru diferite roluri BIM, permițând ca inginerii din diferite discipline să îndeplinească aceste roluri în mod interoperabil, fără a crea meserii complet noi de tip „Inginer BIM” sau „Arhitect BIM”.
Implementări naționale și practici comune
Modelele de succes în țări dezvoltate arată că majoritatea țărilor avansate nu au creat meserii BIM oficiale; ele au integrat competențele BIM în meseriile existente. Crearea de „ingineri BIM” ca un grup profesional separat poate genera bariere și încetări în inovație. În practică, arhitecții și inginerii autorizați păstrează responsabilități legale pentru proiectare și siguranță, în timp ce abilitățile BIM sunt distribuite între meserii prin competențe dense și standardizate.
Un exemplu practic este adoptarea ISO 19650 ca standard de proces și crearea de anexe sau norme locale ca ghiduri pentru proiectele publice majore. Se promovează crearea unui cadru național de competențe BIM, inspirat din modele din Singapore sau Franța, unde inginerii civili și instalații devin experți în BIM, nu „arhitecți BIM” separați, ci arhitecți care generează modele de informație și colaborează digital.
Roluri și responsabilități: coordonarea în proiectele BIM
În practică, responsabilitatea coordonatorului BIM este să verifice coliziunile și să valideze calitatea datelor (Model Maturity Index, MMI). Fiecare specialitate (Arhitectură, Structură, MEP) trebuie să aibă propriul coordonator desemnat, iar accentul pe interoperabilitate se face prin utilizarea IFC (OpenBIM). Manualele naționale, cum ar fi SIMBA, stabilesc reguli clare pentru mandatarea responsabilităților în cadrul echipelor BIM.
În Norvegia, filosofia este că BIM este modul în care construim azi: orice inginer din 2024 trebuie să cunoască BIM, iar crearea unei meserii „BIM Specialist” separat ar însemna un regres în digitalizare. În Europa, European openBIM Forum și openBIM Harmony conturează cadre comune de bune practici, cerințe de informații predefinite și ghiduri pentru livrarea informațiilor în proiecte BIM, pentru a evita fragmentarea și „silo-urile”.
Riscuri și provocări în implementarea unui cadru BIM național
Crearea de profesii BIM separate poate duce la bariere pentru lucrul în UE sau în afara UE, la fragmentare și la încetinirea inovației. Un risc suplimentar este incongruența dintre responsabilitatea legală pentru proiectare și siguranță, pe care o poartă arhitecții și inginerii autorizați, permițând unui „Tehnician BIM” să își asume o responsabilitate limitată. De aceea, soluția este adoptarea standardului internațional de proces BIM (ISO 19650) și crearea unui cadru național de competențe BIM, nu a meseriei BIM separate.
Un tabel conceptual (cuprinzând roluri BIM și exemple de responsabilități, precum BIM Coordinator, BIM Consultant, BIM Manager) poate facilita înțelegerea distribuției sarcinilor, iar utilizarea standardelor PN-EN ISO 19650 sau UNI 11337 poate ghida proiectele publice.
Pe plan național, proiectele de infrastructură și clădiri publice majore pot urmări implementarea BIM în etape: modelare 3D, integrarea datelor (4D, 5D) și, în final, managementul informației. Etapele pot fi ghidate de planuri naționale precum Référentiel National și standarde precum UNI 11337 în Italia sau ISO 19650 la nivel european.
Încheierea discuției: se propune crearea unui cadru național de competențe BIM, inspirat din practici internaționale, pentru a asigura interoperabilitatea între meserii existente, fără a genera meserii noi nejustificate; se urmărește ca toate proiectele publice majore să implementeze BIM în conformitate cu standardele internaționale, adaptate la contextul național.
Recomandări practice pentru organizații publice
- Publicarea misiunii și viziunii entității, a regulilor generale și a fișelor posturilor în site-ul oficial.
- Actualizarea regulilor de organizare și funcționare, precum și a fișelor posturilor pentru personalul din subordine.
- Identificarea funcțiilor sensibile și centralizarea lor pentru gestionarea riscurilor.
- Clarificarea sarcinilor în raport cu obiectivele compartimentelor și asigurarea sprijinului necesar pentru realizarea acestora.
tags: #sarcini #si #atributii #isco