Dreptul de proprietate este un drept fundamental, garantat și protejat de lege, indiferent de titular. Acesta conferă proprietarului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire. Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe bază de apartenență socială, etnică, religioasă, politică sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității. Despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.
Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
Conținutul și Atributele Dreptului de Proprietate
Dreptul de proprietate este definit prin atributele sale esențiale: posesia, folosința și dispoziția. Aceste atribute conferă titularului libertatea oricărei acțiuni sau inacțiuni în legătură cu bunul său. Caracterul exclusiv implică monopolul titularului asupra bunului său și excluderea terților, inclusiv a autorităților publice, de la exercitarea prerogativelor proprietății.
Dreptul de proprietate este perpetuu, durând atât timp cât există bunul ce face obiectul său. Acesta nu se stinge prin neuz și nu poate fi pierdut prin prescripție extinctivă, dar poate fi „paralizat” prin invocarea uzucapiunii.
Posesia, ca element al dreptului de proprietate, poate fi de fapt (starea de fapt a stăpânirii bunului) sau tabulară (înscrierea în cartea funciară). Posesia tabulară este esențială pentru bunurile imobile, dobândirea proprietății realizându-se prin înscrierea în cartea funciară.
Limite Legale și Sarcini ale Dreptului de Proprietate
Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat. Proprietarul poate consimți la limitarea dreptului său prin acte juridice, dacă nu încalcă ordinea publică și bunele moravuri.
Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate obliga la despăgubiri și la restabilirea situației anterioare, când este posibil.
Apărarea Dreptului de Proprietate
Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Dreptul la acțiunea negatorie este, de asemenea, imprescriptibil.
În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.
Până la proba contrarie, posesorul este considerat proprietar, cu excepția imobilelor înscrise în cartea funciară.
Legea proprietății explicată | Cum funcționează cu adevărat proprietatea
Dobândirea Proprietății Imobiliare și Rolul Cărții Funciare
Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește prin înscrierea în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor legale. Tradițiunea bunului se va realiza prin predarea posesiei tabulare.
Înscrierea în cartea funciară conferă vizibilitate dreptului real și garantează titularului dreptul de a dispune de bun. Procedura de dobândire prin tradițiune implică atât titlul, cât și modul de dobândire, precum și înscrierea în cartea funciară.
Posesia tabulară, obținută prin înscrierea în cartea funciară, este echivalentul tradițiunii bunului imobil și reprezintă o componentă esențială în executarea creanței și în transferurile imobiliare.
| Atributele Dreptului de Proprietate | Descriere |
|---|---|
| Posesie | Stăpânirea fizică sau juridică a bunului. Poate fi de fapt sau tabulară (înscrisă în cartea funciară). |
| Folosință (Usus) | Dreptul de a utiliza bunul și de a culege fructele sale. |
| Dispoziție (Abusus) | Dreptul de a dispune de bun, inclusiv de a-l înstrăina, greva sau abandona. |
tags: #sarcinile #dreptului #de #proprietate