Hernia de disc lombară apare atunci când un disc intervertebral se rupe sau se deplasează, putând comprima nervii spinali sau rădăcinile nervoase.
Discul intervertebral este o structură moale, rotundă, formată dintr-un nucleu pulpos situat central, ce prezintă o consistență gelatinoasă, și dintr-un inel fibros elastic, care înconjoară nucleul pulpos.
Discul intervertebral are rolul de a prelua șocurile și solicitările excesive care se exercită asupra vertebrelor în viața de zi cu zi, și de a asigura flexibilitatea coloanei.
Discul intervertebral are rolul de a permite mișcarea independentă (în anumite limite) a vertebrelor una față de alta, ceea ce ne dă posibilitatea să ne aplecăm, să ne rotim sau să efectuăm mișcări complexe ale trunchiului.
Cel mai afectat este ultimul cuplul de discuri lombare - L4-L5 și L5-S1, datorită suportului major al greutății corporale.
Hernia de disc lombară înseamnă uzura și deplasarea nucleului pulpos către canalul medular, unde comprimă o rădăcină a unui nerv spinal.
Primul pas pentru producerea herniei de disc lombare este aşa-numitul proces de degenerare a nucleului pulpos, care se produce în timp îndelungat, în condițiile fie ale unor eforturi fizice mari, repetate, fie datorită sedentarismului prin muncă de birou cu menținerea unor poziții fixe îndelungate.
În această perioadă pacienții acuză dureri lombare joase și o rigiditate a spatelui (blocaj).
Din punct de vedere fizic, această degenerare înseamnă o pierdere a capacității nucleului pulpos de a reține apă, ceea ce îi schimbă proprietățile fizice.
El devine astfel mai puțin elastic și mai puțin rezistent la șocuri, scade în înălțime și se fragmentează.
Din acest motiv între vertebre apar mișcări de forfecare (anormale), care, pe lângă că sunt dureroase, produc ruptura fibrelor din inelul fibros.
Următorul pas este producerea herniei propriu-zise, de obicei la un efort cu ridicare de greutăți sau traumatism (cădere, accident rutier).
Datorită greutății suplimentare, presiunea exercitată pe disc stoarce efectiv un fragment din nucleul pulpos printr-o zonă slabă (ruptură) a inelului fibros, pe care o mărește.
Acest moment este deosebit de dureros, durerea fiind resimțită ca un junghi violent în zona lombară care coboară pe picior.
În funcție de cât de mare este fragmentul de disc, există 3 tipuri de hernie: protruzia discală, extruzia discală și sechestrul discal.
Protruzia discală, zisă și prolaps discal sau debord discal, este cea mai puțin gravă, practic un început de hernie; fragmentul herniat nu a părăsit complet spațiul discal.
Extruzia discală, sau hernia de disc propriu-zisă, este un stadiu mai avansat, în care fragmentul herniat este complet în afara spațiului discal dar este încă în continuitate cu acesta.
Sechestrul discal, sau hernia ruptă, cu fragment liber, migrat, este atunci când bucata de disc herniată nu mai are legătură cu discul de unde s-a desprins, fiind deplasată fie în sus fie în jos (mai des).
De cele mai multe ori hernia discului lombar se produce pe una din părți (dreapta/stânga), mai rar pe mijloc.
Fragmentul de disc apasă pe o rădăcină a nervului spinal, determinând inflamația acesteia și durerea pe picior (sciatica).
Uneori, o hernie voluminoasă apasă pe mai multe rădăcini, determinând sindromul de coadă de cal.
Cum se manifestă?
În prima fază a bolii, avem dureri în zona lombară însoțite de blocaj datorită contracturii musculare, cu pusee declanșate de efort, frig, umezeală sau drumuri lungi.
Pe măsură ce uzura discului avansează, episoadele devin din ce în ce mai dese și mai grave, treptat rezistând la tratament.
În stadiul de hernie de disc constituită, manifestarea principală este durerea pe picior (sciatică), datorată comprimării unei rădăcini nervoase.
Hernia discului L4 comprimă de obicei rădăcina L5 iar hernia discului L5 rădăcina S1.
În funcție de rădăcina afectată, sciatica poate fi resimțită pe fața laterală a piciorului sau pe spatele piciorului până în talpă.
În afară de durere, suferința rădăcinii nervoase poate manifesta tulburări de sensibilitate sau scăderea forței musculare.
În cazul sindromului de coadă de cal, durerile sunt pe ambele picioare și se însoțesc de amorțeli în regiunea genitală, dificultăți la urinare și disfuncție sexuală.
Diagnostic și tratament
Diagnosticul se stabilește pe baza examenului neurologic și prin rezonanță magnetică (RMN); RMN arată cu precizie unde este hernia și cât de mare este.
Examenul neurologic stabilește severitatea afectării rădăcinii nervoase, iar radiografiile au valoare limitată.
CT poate oferi informații, dar mult mai puține față de RMN.
Tratamentul este gradual, pornind de la cele mai puțin invazive forme: repaus fizic, kinetoterapie între pusee, antiinflamatoare nesteroidiene, decontracturante musculare și analgezice.
Fizioterapia poate fi utilă pentru controlul durerilor, însă poate agrava simptomatologia după primele ședințe, apoi se resimte beneficii.
Ca metode minim-invazive de tratament înainte de operație, există infiltrații epidurale cu cortizon și proceduri intradiscale, dar efectele sunt limitate și potrivite pentru cazuri selecte.
Operația este radicală pentru formele avansate; principiul este „operăm pacientul, nu RMN-ul”.
Indicații absolute pentru operație: dureri pe picior insuportabile, scădere importantă a forței musculare cu dificultăți la mers sau sindromul de coadă de cal; în caz de coadă de cal, timpul de intervenție este critic (maxim 2 zile).
Intervenția chirurgicală se poate realiza în mod minim-invaziv; timpul aproximativ este 1-2 ore, cu incizie de 2-3 cm; nu se îndepărtează un disc întreg, ci fragmentul herniat.
Răspunsul în cazul discurilor herniate se poate realiza fără proteză de disc lombar în majoritatea cazurilor; implantarea protezei este o opțiune rară și complexă.
Postoperator, pacientul este monitorizat, mobilizat rapid, iar recuperarea implică programe de exerciții și kinetoterapie; activitatea profesională poate reveni după 3-4 săptămâni, în funcție de cerințele muncii.
Complicațiile pot include fistula lichidului cefalorachidian sau infecții, dar aceste cazuri sunt rare; riscul recidivei este estimat diferit în funcție de circumstanțe.
Recuperarea după operație poate dura luni, iar repornirea activităților este progresivă; repausul îndelungat nu ajută, iar repausul la pat nu accelerează recuperarea.
Exercițiile precoce, chiar din săptămâna a doua postoperator, pot aduce beneficii în scoruri de durere și funcționalitate.
Recuperarea conservatoare în săptămânile 2-6 poate duce la ameliorări semnificative, în timp ce unele simptome persistă, necesitând o strategie individualizată.
Recuperarea după microdiscectomie poate implica scăderea rapidă a durerii pe picior, dar nervul poate necesita luni pentru a se vindeca complet.
O strategie de revenire graduală recomandă pauze scurte, alternarea pozițiilor și monitorizarea simptomelor pentru a preveni recurențele.
În cazul unei recurențe, riscul cumulativ al durerii pe picior poate fi în jur de 20% la un an, iar la trei ani aproximativ 45%, însă recurența la același nivel este mai mică.
Obiectivul tratamentului nu este eliminarea absolută a simptomelor, ci menținerea funcției, autonomia și o viață fără durere, cu riscuri rezonabile.
Indicații legate de cezariană și contextul discopuștințial
Deciziile privind indicația cezarianei nu sunt tratate în mod direct în acest ghid, însă informația despre hernia de disc și tratamentul acesteia poate influența planificarea sarcinii, evaluarea riscurilor și monitorizarea pacientei în timpul nașterii.
Importanța evaluării multidisciplinare este evidențiată prin necesitatea consulturilor de recuperare, neurochirurgie și obstetrică pentru a asigura siguranța pacientei și a fătului în contexte complicate.
Diagnostice suplimentare despre cazuri excepționale
O listă voluminoasă de observații poate include spondilodiscita sau alte complicații, iar în astfel de situații schema de tratament se adaptează conform recomandărilor medicale.
Privind recuperarea într-un centru medical modern
Spitalul SANADOR dispune de tehnologie medicală de top pentru diagnostic avansat și tratament eficient, iar echipele de neurochirurgie și recuperare lucrează în mod integrat pentru o reabilitare cât mai rapidă.
Cele mai afectate discuri sunt L4-L5 și L5-S1, iar deciziile terapeutice sunt individualizate în funcție de severitatea simptomelor, de starea generală a pacientului și de riscurile asociate procedurilor.
Intervențiile modernizate pot include discectomii microchirurgicale, aborduri endoscopice și alte tehnici minim-invazive, cu obiectivul de a reduce timpul de recuperare și de a limita afectările la nivelul structurilor osoase.
Recidiva în hernia de disc lombară explicată de Dr. Crăciunaș Constantin Sorin
Prognostic și planuri de recuperare
Progresul în recuperare este adesea în trepte: zile bune alternând cu zile mai dificile, iar reacția nervului poate necesita luni pentru a se rezolva complet.
Recuperarea în munca sedentară poate permite revenirea în jur de 4 săptămâni, în timp ce activitatea fizică poate necesita perioade mai lungi.
Este important să se evite repaosul prelungit și să se urmeze programe de exerciții adaptate, cu monitorizarea evoluției simptomelor.
tags: #scrisoare #medicala #hernie #disc #pentru #cezariana