Prin avort (intrerupere de sarcina) se intelege decizia femeii insarcinate de a opri voluntar, fara presiune psihologica exterioara, fara prejudecati si cu consiliere anterioara, sarcina avuta. Este estimat faptul ca 1 din 4 femei au apelat la proceduri de intrerupere de sarcina cel putin o data, de-a lungul vietii. Conform orientarilor actuale, orice persoana care alege sa faca avort ar trebui sa fie anterior consilata cu privire la optiunile avute, inclusiv in ce priveste continuarea sarcinii, cresterea si educarea ulterioara a copilului, respectiv posibilitatea adoptiei. Toate metodele de intrerupere de sarcina se considera a fi eficiente si sigure. Avorturile care au loc in primul trimestru de sarcina nu prezinta risc pe termen lung de infertilitate, avort spontan, sarcina ectopica sau cancer de san, si nici nu prezinta pericol pentru eventuala sanatate psihica a persoanei in cauza. De obicei, procedura prin care are loc o intrerupere de sarcina este aleasa de catre femeia insarcinata, dar la indicatiile si sfaturile medicului ginecolog.
Avort medicamentos: etape, eficacitate si monitorizare
Daca testul de sarcina este pozitiv si femeia opteaza pentru intrerupere de sarcina prin folosirea anumitor medicamente, este important sa se certifice faptul ca acest tip de avort este eficient si sigur. Trebuie confirmata prima zi a ultimei menstruatii si estimata varsta gestationala. Daca nu se cunoaste prima zi a ultimei menstruatii, se recomanda ecografia. Pentru pastilele de intrerupere a sarcinii, este necesara prescriptia medicala. Acestea se administreaza doar conform indicatiilor medicului specialist. Procedura dureaza cateva zile si, in acest timp, este necesar sa se mearga periodic la control ginecologic. Acest tip de intrerupere de sarcina implica administrarea a doua medicamente, mifepriston si misoprostol, la indicatiile medicului ginecolog. Pentru a alege aceasta optiune de avort planificat, pacienta are la dispozitie pana la cel mult a 10-a saptamana de sarcina si procedura nu este indicata oricarei femei. Prima pastila administrata are rolul de a bloca actiunea progesteronului, ceea ce va duce la subtierea endometrului, embrionul desprinzandu-se de acesta. Dupa 24-48 de ore se va lua si a doua pastila care, dupa cateva ore de la administrare, va duce la contractii si sangerari vaginale, acest lucru indicand producerea avortului. Conform ghidurilor actuale, nu este necesara ecografia pentru a confirma faptul ca o intrerupere de sarcina pe cale medicamentoasa a avut succes. Succesul acestei metode este validat mai ales prin verificarea nivelului seric initial de hCG (gonadotropina corionica umana) in ziua in care s-a administrat mifepriston si la o zi dupa administrarea de misoprostol. Scaderea concentratiei de hCG cu 50% fata de valoarea initiala la 72 de ore, cu 60% dupa 4-5 zile si, respectiv, cu 80% la 7 zile dupa aceasta metoda de intrerupere de sarcina, confirma succesul acesteia. Misoprostol: 4 comprimate de 200 mcg care pot fi plasate intre gingie si obraz timp de 30 de minute, iar apoi inghitite, la 24-48 de ore dupa administrarea de mifepriston. Vaginal, se pot introduce 4 comprimate de 200 mcg misoprostol, la 6-48 de ore dupa mifepriston.
Exista doua metode de intrerupere sarcina pe cale chirurgicala: intrerupere de sarcina prin asa-zisa „asistare prin vacuum” (aspiratie) si avort chirurgical prin dilatatie si evacuare. Femeile cu varsta gestationala de peste 10 saptamani, dar pana in 16 saptamani, pot opta pentru intrerupere de sarcina prin aspiratie. Avortul prin dilatere si evacuare se poate realiza si dupa 16 saptamani de sarcina, dar pana in maximum 24 de saptamani de sarcina. In Romania, conform reglementarilor legislative, o intrerupere de sarcina (avort la cerere) poate fi facuta doar in anumite conditii. Una dintre acestea este ca varsta gestationala, cand se opteaza pentru avort, sa nu depaseasca 14 saptamani. Pentru ca o astfel ce procedura medicala sa poata avea loc, este necesar si consimtamantul scris al femeii. Totusi, in anumite conditii, medicul ar putea sa intervina si asupra unei sarcini cu varsta gestationala mai mare de 14 saptamani: daca sarcina ridica risc de complicatii si probleme de sanatate pentru mama sau fat. Chiar daca in general metodele de intrerupere de sarcina sunt sigure si eficiente, exista si riscul de complicatii ulterioare. Contraindicatiile pentru intrerupere de sarcina se refera in special la avortul medicamentos. In cazul in care se opteaza pentru intrerupere de sarcina medicamentoasa, anemia, convulsiile, obezitatea, alaptarea, infectia cu HIV (SIDA) si infectiile cu transmitere sexuala nu ar trebui sa reprezinte contraindicatii ale acestei alternative. Pentru intrerupere de sarcina prin aspiratie sau prin dilatare si evacuare, coagulopatiile sau celelalte tulburari de sangerare nu sunt considerate contraindicatii.
Ce este avortul?
Avortul este definit ca o pierdere spontană a unei sarcini intrauterine, care apare înainte ca fătul să fie viabil, adică să poată supraviețui în afara uterului. În prezent, limita viabilității este stabilită la 24 de săptămâni gestaționale, dar probabil că se va schimba odată cu evoluția îngrijirilor neonatale. AVORTUL ESTE CEA MAI FRECVENTĂ COMPLICAȚIE A SARCINII! Statisticile ne arată că până la un sfert din sarcinile cunoscute - 24% se termina cu avort. Avorturile pot fi împărțite în avorturi precoce (la mai puțin de 12 săptămâni gestaționale) sau tardive (între 13-24 săptămâni gestationale). Avortul repetat sau boala abortivă este de obicei definit ca apariția a trei sau mai multe avorturi consecutive și afectează 1% dintre femeile de vârstă reproductivă. De obicei avorturile se rezolvă în mod spontan, fără tratament, și rareori provoacă complicații materne severe. Deși avortul este un eveniment relativ frecvent, nu înseamnă că este ușor de acceptat, pierderea unei sarcini având adesea un consum emoțional important, atât pentru femeie, cât și pentru partenerul ei.
Ce provoacă avortul?
Anomaliile cromozomiale sunt depistate in 50-85% din avorturile spontane, reprezentând cauza cea mai frecventă a avortului în primul trimestru. Trisomiile reprezintă aproximativ două treimi dintre acestea, iar riscul de trisomie crește odată cu creșterea vârstei mamei. Alte cauze mai puțin frecvente includ tulburări ale coagulării sângelui, anomalii uterine congenitale sau dobandite, diabet de tip 1 necontrolat, afecțiuni tiroidiene, obezitate și factori sociali precum fumatul sau alcoolul. Riscul de avort spontan este asociat și cu condiții socio-economice, stres, cafeină, sau expunerea la factori toxici.
Diagnosticul, clasificarea si etapele avortului
Symptomele precum sangerarea vaginală și dispariția simptomelor de sarcină pot sugera avortul. Ecografia transvaginală devine standardul pentru evaluarea femeilor cu suspiciune de complicatii ale sarcinii incipiente. Clasificarea ecografică se bazează pe aspectele morfologice: sarcină oprită din evoluție cu sac vid, avort incomplet, avort complet. Markerii biochimici (HCG) pot ajuta în confirmarea diagnosticului de oprire din evoluție a sarcinii, în special în cazuri cu aspect ecografic neconcludent. Chiuretajul nu este utilizat de obicei pentru diagnostic dar poate fi indicat pentru extractia fragmentelor si pentru confirmarea histopatologică în anumite cazuri.
Avortul incomplet se diagnostichează prin prezența fragmentelor de sarcină în uter sau prin grosimea endometrului mai mare decât normal. Avortul complet este confirmat când nu mai este identificată sarcina. In cazul în care ecografia nu este concludentă, monitorizarea cu ecografie repetată si hCG poate ajuta la confirmare. În cazuri de avort spontan, experienta clinica si consilierea adecvata joacă un rol esențial în sprijinul emoțional al pacientei.
Tratamentul avortului: seturi de optiuni
- Tratament expectativ: o abordare naturală, cu supraveghere medicală, deseori pentru 2 săptămâni sau mai mult.
- Tratamentul medicamentos: utilizare de mifepriston si misoprostol pentru a induce evacuarea sarcinii. Se poate efectua in regim ambulator sau hospitalizare. Beneficii pentru fertilitatea viitoare, dar durata poate fi prelungită si efecte secundare comune (greață, diaree, vărsături, febră ușoară). Succesul este intre 70-90% in avort spontan precoce, depinzand de tip si doze.
- Tratamentul chirurgical: chiuretaj aspirativ sau dilatare si evacuare. Este indicat de obicei pentru sarcini mai avansate sau daca tratamentul medicamentos esuează. Riscurile includ perforația uterină, sinchie si disfunctie cervicala.
Contrindicatii si precautii: avortul medicamentos poate fi contraindicat in sarcina ectopica, anemie severa, coagulopatii sau infectii active. Pentru avortul prin aspiratie sau dilatare, tulburările de coagulare nu sunt neaparat contraindicatii, dar pot necesita evaluari suplimentare.
Ce se intampla dupa avort
Recuperarea fizica variaza in functie de tipul de avort si de starea pacientei, dar in general ciclurile revin in cateva saptamani. Este important un control de urmarire la aproximativ 2 saptamani pentru a confirma evolutia normala si pentru a monitoriza eventualele resturi intrauterine. Reluarea vietii sexuale si a activitatilor obisnuite se poate face dupa incetarea sangerarii, iar planificarea unei sarcini viitoare ar trebui discutata cu medicul. Suplimente precum acid folic pot fi recomandate pentru a reduce riscul defectelor de tub neural in viitoarele sarcini.
Este crucial ca femeia sa primeasca consiliere psihologica si sprijin emotional, deoarece avortul poate avea un impact emotional semnificativ. Consultarea unui specialist in sanatate mintala poate facilita adaptarea la pierdere si planificarea unei viitoare sarcini, daca este cazul.
Aspecte etice, sociale si legale
Discutiile despre avort includ consideratii etice, religioase, legale si sociale. In multe tari, avortul este legal si reglementat, fiind considerat o optiune a sanatatii reproductive. Accesul la serviciile de avort si conditiile de efectuare difera de la o legislatie la alta, incluzand varsta gestationala si circumstantele pacientei, precum riscurile pentru sanatatea mamei sau fatului.
Pilula abortivă | Videoclip despre Planned Parenthood
tags: #se #poate #opri #o #sarcina