Este important sa recunosti acele semne de alarma care te avertizeaza ca este nevoie sa mergi la psiholog cu copilul sau adolescentul tau, indiferent daca acestea au aparut ca urmare a pandemiei actuale COVID-19 sau a altor circumstante din viata lui sau din cauza unei posibile tulburari mintale. Indiferent de motivul pentru care copiii nostri ar putea avea nevoie de terapie, depinde de noi sa recunoastem semnele si sa le oferim ingrijirea profesionala de care au nevoie.
Cand ar trebui sa fii precocupat ca exista o problema serioasa. Ca si in cazul adultilor, si copiii trec prin perioade dificile in care au nevoie de ajutor, indrumare sau doar de cineva care sa-i asculte. Copiii se pot confrunta cu stresul legat de scoala, cu atat mai mult in pandemie, cand exista o impredictibilitate a scolii online vs. participarea fizica, bullying-ul, „dramele” din partea prietenilor, precum si cu tranzitiile de-a lungul copilariei si perioadei adolescentei. In astfel de situatii este important sa-ti asculti instinctul. Iti cunosti cel mai bine copilul, iar daca crezi ca ceva nu este in regula, ai incredere in acel instinct. Este mai bine sa mergi la psiholog si sa verifici atunci cand nu esti sigur, decat sa treci cu vederea ceva important.
Urmatoarele manifestari ar putea indica ca este nevoie sa mergi cu copilul tau la un psiholog: Schimbarea obiceiurilor alimentare sau de somn. Atunci cand obiceiurile alimentare sau de somn ale copilului tau s-au schimbat semnificativ, nu le ignora. Cand copilul doarme prea mult sau nu mai doarme aproape deloc este un semnal de alarma, de exemplu pentru o tulburare depresiva, iar noile obiceiuri alimentare pot fi un semn al unei tulburari de alimentatie.
Angajarea in comportamente distructive. Exemple de comportamentele autodistructive includ: taierea sau stingerea unei tigari pe piele, infundarea unghiilor in piele, smulgerea parului sau lovirea capului de ceva tare sau alte acte de auto-mutilare cu scopul de a incerca sa-si provoace durere. Alte comportamente distructive sunt consumul de alcool sau droguri. Copilul poate folosi aceste comportamente ca o metoda de a-si „amorti” furia, durerea sau resentimentele foarte profunde. Alteori, acest lucru se poate prezenta subtil, cu indicii ca lipsa de speranta sau ca se simte singur. Ajutorul unui terapeut este foarte important in acest caz.
Sentimente extreme de tristete sau ingrijorare. Daca un copil pare neobisnuit de anxios, iritabil, trist, lipsit de incredere in sine sau incapabil de a face ceva pentru o perioada mai lunga de timp (peste 2 saptamani) si aceste trairi ii afecteaza capacitatea de a face acele lucruri pe care le facea in mod normal, este important sa cauti ajutor specializat. Acorda importanta daca copilul tau plange mult sau isi face griji excesive.
Comportament agresiv. Daca comportamentul copilului tau perturba armonia familiei sau ii creaza probleme la scoala, s-ar putea ca acesta sa insemne ceva mai mult. Multi copii isi exprima emotiile prin comportamente negative, cum ar fi sa se comporte intr-o maniera neacceptata social, sa raspunda nepoliticos unui profesor, sa se certe sau sa se planga exagerat sau sa se bata cu prietenii si cu colegii. Inainte de a-l pedepsi, gandeste-te daca o solutie mai buna nu ar fi aceea de a-i oferi posibilitatea de a vorbi cu un psiholog.
Izolarea de prieteni. Retragerea sociala sau izolarea de prieteni sau lipsa dorintei de a mai face acele activitati care ii faceau placere sunt semne ca ceva poate fi in neregula. Copilul poate refuza invitatiile de a participa la intalnirile cu prietenii lui, nu mai vrea sa iasa din casa pentru niciun motiv sau isi poate sterge conturile de pe retelele sociale. Aceste actiuni sunt cu atat mai importante daca reprezinta o schimbare majora fata de personalitatea lui obisnuita, care nu era caracterizata prin timiditate sau introversie.
Regresia. Este normal ca un copil sa regreseze cand apar schimbari majore in viata, cum ar fi nasterea unui nou frate, mutarea sau divortul parintilor. Totusi, regresiile cum ar fi enurezisul, frica excesiva, crizele de furie, regresia in limbaj (limbajul de „bebelus”) sau anxietatea de separare si dependenta de cineva, fara legatura cu o schimbare majora, pot fi un semn al unei probleme mintale.
Simptome fizice frecvente. Uneori, problemele mintale la copii iau forma unor simptome fizice, cum ar fi durerile de cap sau de stomac. Odata ce medicul pediatru a exclus o problema medicala fizica, urmatorul pas poate fi un consult la psiholog. Unele experiente de viata sunt in mod inerent dificile, stresante sau emotionale si este util daca copilul tau poate vorbi cu o alta persoana - care sa nu fie mama sau tata - cum este un profesionist.
Vorbeste frecvent despre moarte. Este normal ca un copil, si mai ales un adolescent, sa exploreze conceptul de moarte si sa vorbeasca despre asta intr-un mod curios, insa discutiile repetate despre moarte pot fi un semnal de alarma. Ia in serios orice declaratie despre sinucidere sau gandurile despre uciderea altor persoane. Astfel de situatii necesita ajutor imediat. Daca copilul tau sau o persoana iubita se afla in pericol imediat, suna imediat la 112!
Situatii de viata cand un copil ar putea avea nevoie de un terapeut
Urmatoarele situatii reprezinta schimbari majore in viata copilului sau a familiei sau situatii stresante fata de care copilul nu are instrumentele adecvate pentru a le face fata. Adultii merg la terapie ca urmare a multora dintre aceste motive, asa incat este firesc ca si un copil sa fie trist, confuz sau frustrat si sa nu stie care sunt abilitatile de adaptare adecvate sau pur si simplu sa aiba nevoie sa vorbeasca cu cineva, care este diferit de parintii lui.
Exemple de situatii stresante in viata unui copil: Despartirea parintilor; Litigii privind custodia; Confruntarea cu un deces in familie sau a unui prieten apropiat; Aparitia unui nou frate; Mutarea sau schimbarea scolii; O boala grava, acuta sau cronica; Abuz sexual, fizic sau emotional sau alte evenimente traumatizante.
Ce trebuie sa faci daca crezi ca este nevoie sa mergi cu copilul tau la un psiholog?
In primul rand, sa nu-ti fie teama sa discuti cu copilul tau despre aceasta ingrijorare pe care o ai fata de starea lui de bine emotionala. Vei constata ca la remarca ta: ” Pare ca ai nevoie de ajutor, nu-i asa?”, acesta iti va raspunde: „Da, asa e”. Adesea, parintii sunt surprinsi de cat de dispusi sunt copiii lor sa primeasca ajutor suplimentar. Iar atunci cand un copil sau un adolescent cere ajutor, este responsabilitatea ta, ca adult, sa-l ghidezi si sa-i oferi ajutorul de care are nevoie.
Initial, mergi la un consult la medicul pediatru al copilului. Spune-i daca preferi ca programarea sa fie gestionata cu discretie, astfel incat copilul tau sa nu fie prezent la o parte din conversatie, incat sa poti vorbi liber cu acesta. Medicul pediatru te va ajuta sa diferentiezi intre ceea ce este normal sau anormal in comportamentul si starea copilului tau si daca este cazul, iti va face o recomandare de trimitere la un psiholog sau medic psihiatru cu experienta in evaluarea si consilierea psihologica a copiilor. Desi pare evident, este important sa te asiguri ca acel specialist are pregatire in terapia copiilor, deoarece copiii au nevoi unice, diferite de cele ale adultilor, etape de dezvoltare specifice varstei, precum si situatii caracteristice copiilor mici sau adolescentilor. De asemenea, este important sa intelegi ca a merge la psiholog nu este ceva pentru care tu sau copilul tau ar trebui sa simtiti rusine. Nu este diferit fata de a urma un curs pentru a invata o noua abilitate sau de a merge la medic atunci cand ai o boala fizica. Consilierea psihologica ajuta la identificarea acelor zone ale sanatatii mintale care pun probleme, astfel incat sa poata fi abordate, vindecate si persoana sa poata sa invate noi abilitati pentru a face fata bolii mintale sau factorilor de stres care cauzeaza problemele de sanatate mintala. Iar atunci cand arati grija si responsabilitate fata de sanatatea mintala a copilului tau, stabilesti pentru acesta un standard, astfel incat copilul va invata sa-si ingrijeasca emotiile si trairile lui pe tot parcursul vietii. Ii arati ca iti pasa de starea lui de bine, nu numai fizica, dar si emotionala, si ca vrei sa-i fie bine si sa aiba succes in viata. Pentru copilul tau, acesta este un mesaj extrem de valoros pe care il primeste de la tine.
Ce tipuri de terapii pentru copii exista?
Multi terapeuti incorporeaza o combinatie de metode, in functie de nevoile copilului. Cateva din cele mai folosite terapii pentru copii sunt:
- Terapia cognitiv-comportamentală: copiii învață că propriile lor gânduri le pot afecta starea de spirit și comportamentul; utilă pentru anxietate și depresie.
- Terapia comportamentală: se concentrează pe modificarea comportamentului, cu reguli, recompense și structuri de viață; utilă pentru ADHD și alte tulburări de comportament.
- Terapia dialectic-comportamentală: combină CBT cu mindfulness și exprimare emoțională, ajutând copiii să-și regleze emoțiile.
- Terapia de expunere și prevenire a răspunsului: expunere treptată la situații anxiogene; folosită pentru OCD, fobii și anxietate socială.
- Terapia comportamentală comprehensivă pentru ticuri: identificarea declanșatorilor ticurilor și înlocuirea cu comportamente alternative.
- Terapia prin joc: în cazul copiilor, jocul este forma principală de terapie pentru a înțelege și exprima emoțiile.
- Psihoterapia psihodinamică: identificarea conflictelor interne ce influențează gândirea și comportamentul.
- Terapia centrată pe familie: implicarea întregii familii în terapie pentru a îmbunătăți comunicarea și relațiile.
Cum poti sa-ti ajuti copilul?
Poti face o serie de lucruri pentru a-ti ajuta copilul sa beneficieze la maximum de terapie: gaseste un psiholog cu care tu si copilul tau sa va simtiti confortabili, du-ti copilul la toate consulturile stabilite, schimbarea necesita timp, discuta cu psihologul despre copilul tau, petrece timp cu copilul tau, fii acel parinte care arata rabdare si caldura. Arata-i iubire, lauda-l cand se descurca bine sau se straduieste din greu.
Experiențe și contexte în practică
La MindPower Clinic, lucrăm cu copii și adolescenți dintr-o perspectivă empatică, științifică și personalizată, începând cu o evaluare atentă și stabilind obiective alături de familie. Mediul este cald, prietenos și sigur. Copilul este încurajat să fie el însuși, fără teama de a fi criticat sau comparat. Rezultatele unui proces terapeutic bine condus sunt vizibile atât pentru copil, cât și pentru familie, iar copilul dobândește abilități emoționale utile pe tot parcursul vieții.
Este important sa recunosti semnele de alarma si sa te adresezi unui specialist cat mai curand. De asemenea, este recomandat ca primele evaluări să implice întregul context familial, pentru a surprinde dinamica dintre parinti, copil și mediul în care acesta își petrece timpul.
Evaluare psihiatrică pediatrică
Etapele unei evaluări și rolurile echipei
Evaluatorii pediatricii includ atât examinarea copilului, cât și anamneza prin părinți. Examenul psihiatric poate implica sarcini adaptate vârstei, iar anamneza urmărește identificarea semnelor îngrijorătoare, a factorilor de mediu și a evoluției simptomelor. Demersul terapeutic este în echipă: medic psihiatru, psiholog, psihoterapeut și părinții copilului, iar comunicarea dintre medic și psiholog este permanentă.
Prima consultație la psihiatru poate include interviul cu părinții, anamneza, examinarea copilului și recomandarea unor investigații, dacă este necesar, pentru clarificarea diagnosticului. Uneori este nevoie de investigații suplimentare, iar planul de tratament se stabilește ulterior, pe baza tuturor datelor colectate.
Cum vorbesc părinții cu copiii despre vizita la psiholog?
Este esențial să fie ales un moment potrivit, calm în familie, iar copilul să nu perceapă vizita ca pe o pedeapsă. Părinții ar trebui să vorbească deschis despre motivele vizitei, să sublinieze că terapie înseamnă sprijin și creștere emoțională, nu rușine. Explică copilului că psihologul lucrează prin joacă, desen, povestiri, astfel încât aventura să pară plăcută și sigură. În plus, este bine ca ambii părinți să participe la începutul procesului pentru o imagine completă a dinamicii familiale.
Prima ședință de evaluare a copilului vizează crearea unei relații securizante, cunoașterea contextului simptomelor, și implicarea familiei în înțelegerea provocărilor. Contextul familial și mediul în care copilul crește pot contribui la simptomatologie, iar înțelegerea acestor detalii ghidează planul de intervenție. În multe cazuri, se recomandă includerea întregii familii în prima sesiune, pentru a surprinde cum se văd regulile, comunicarea și limitele în familie.
Conținut suplimentar despre evaluare și testare
Noi clinicienii folosim teste standardizate și instrumente validate științific în evaluări, pentru a oferi o vedere obiectivă asupra copiilor. Standardizarea asigură aplicația coerentă a testelor, normalizarea pe populația României și credibilitatea rezultatelor. Îmbinarea testelor standardizate cu observația clinică și interviul clinic oferă o viziune complexă asupra stării copilului.
Nu exista o evaluare care să poată răspunde în mod definitiv în prima ședință; pentru o evaluare completă este nevoie de acomodare, anamneză detaliată, înțelegerea contextului, precum și planificarea investigațiilor ulterioare dacă este necesar. În urma procesului, medicul poate formula un diagnostic și recomandări utile, iar în unele cazuri pot fi necesare investigații suplimentare (laborator, imagistică, evaluare psihologică etc.).
tags: #sedinta #psiholog #pediatru
Postări populare:
- Ghid despre interpretarea testului ADN de paternitate
- Analiză detaliată a impactului polidinului injectabil asupra fertilității feminine
- Spitalul Orășenesc Tg Bujor: echipa de ginecologie, servicii, facilități și planuri viitoare
- Ghidul acordului pentru suplinire în sarcini didactice - model pentru cadre didactice
- Concediul de maternitate în România: indemnizația, condiții și impactul popririlor