Broșura despre Sfantul și Marele Sinod din Creta reprezintă o inițiativă bună și necesară ca idee de comunicare către credincioși, însă persistă o lipsă majoră în structurare: explicarea absenței Patriarhiilor Rusiei, Bulgariei, Georgiei și Antiohiei și a impactului acestei absențe asupra consensului în Biserica Ortodoxă. Este drept că este menționată absența acestor patriarhii, dar nu este clar ce înseamnă această absență și în ce măsură se poate vorbi despre Sinod referitor la Adunarea de la Creta, în condițiile în care consensul lipsește.
Așadar, pentru exemplificare, toate patriarhiile absente au contestat tocmai statutul panortodox al Sinodului. De asemenea, unele dintre ele s-au pronunțat pe documente: Sinodul Bisericii Georgiei a cerut corecturi sau chiar înlocuirea unor documente, iar Sinodul Bisericii Bulgariei a acuzat „devieri de la tradiția dogmatică” și cere, la rândul său, înlocuirea unor documente. 6. Sfântul și Marele Sinod reunește delegații ale Sfintelor Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Importanța unui astfel de Sinod în istoria Bisericii poate fi apreciată de un următor Sinod, care va putea recepta în totalitate, interpreta sau dezvolta anumite formulări din documentele elaborate.
Această precizare este foarte importantă, deoarece admite faptul că statutul Sinodului din Creta va fi decis, în fapt, într-un Sinod ulterior. Prin urmare, oficialii BOR ar trebui să se poarte în consecință, renunțând la atitudinea festivistă și apologetică față de lucrările din Creta, lăsând loc discuțiilor și dezvoltărilor ce pot clarifica controversele. Sau, poate, să considere că următorul Mare Sinod să „recepteze în totalitate” deciziile de la Creta? Ar fi o greșeală majoră. În orice caz, formularea este prolixă, relativ identică cu cea a Sinodului BOR despre cum „ia act” de faptul că documentele de la Creta pot fi revizuite.
Întrebări frecvente, poziția românilor și regula votului
Întrebările despre Regulamentul Sinodului din Creta și процедурile urmate nu negociază cea mai importantă obiecție: faptul că fiecare biserică autocefală votează prin patriarh. Nu numărul participanților a fost problema, ci introducerea principiului reprezentării, nou în practica sinodală. Autorii brosurii explică procedura de vot la întrebarea 15, unde arată că votul patriarhului angajează respectiva biserică, dar nu există un răspuns clar celor care consideră acest mod de vot nemaîntâlnit în ortodoxie. Patrologul Andrew Louth explică faptul că la Sinoadele Ecumenice a funcționat regula „1 episcop = 1 vot”, nu regula votului patriarhului care angajează întreaga biserică, în ciuda dezacordurilor interne.
De ce nu au semnat unii ierarhi participanți unele documente? Unii ierarhi nu au semnat toate documentele din Creta considerând existența unor expresii care necesită îmbunătățiri, clarificări, dezvoltări și nuanțări. Însă niciunul dintre ierarhii care nu a semnat nu a afirmat că motivul nesemnării ar fi o eroare (erezie) din textele Cretei. Toate documentele finale au fost semnate de toți Întâi-stătătorii Bisericilor Ortodoxe și de majoritatea celorlalți ierarhi prezenți în Creta, iar unele sinoade ale Bisericilor Autocefale și instituții teologice consideră că anumite părți pot fi explicitate, dezvoltate și nuanțate.
În rândul opiniilor, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (BRA) a declarat, în cadrul ședinței din 28-29 octombrie 2016, că „textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate” de către un viitor Sfânt și Mare Sinod. Aceasta reprezintă o recunoaștere a faptului că statutul Sinodului din Creta poate fi supus revizuirii și dezvoltării ulterioare în contextul unui Sinod următor. Totuși, rămâne clar că nu există un consens global asupra tuturor formulărilor.
Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine
Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine a subliniat unitatea ființială a Bisericii Ortodoxe, afirmând că ea este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Unitatea acesteia este mărturisită în Crezul niceno-constantinopolitan, iar dialogul ecumenic este văzut ca o șansă de a mărturisi credința ortodoxă în fața creștinilor eterodocși. Însă dialogul nu trebuie să se transforme într-un compromis teologic; acesta trebuie să se bazeze pe credința și tradiția apostolică a Bisericii Ortodoxe.
Un aspect controversat este acceptarea denumirii istorice de „biserici” sau „biserici și confesiuni eterodocxe” pentru comunitățile creștine neortodoxe. Deși folosirea termenilor poate părea neutră din punct de vedere lingvistic, în contextul teologic această formulare poate underlying ambiguități cu privire la adevărata natură eclezială a acestor comunități. Sinodul din Creta a afirmat că termenul „biserică” poate avea alte sensuri juridice sau istorice, dar în teologia ortodoxă trebuie să rămână clar că Ortodoxia autorizează desemnarea eterodocșilor ca „biserici” în sens istoric, fără a recunoaște characterul eclezial ortodox al acestora.
În valoare practică, participarea Bisericii Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) este justificată ca promovare a coexistenței pașnice și a colaborării în fața provocărilor sociale, politice și culturale. Totuși, participarea la CMB se fundamentează pe Declarația de la Toronto (1950), care este respinsă teologic din perspectiva multor voci ortodoxe, iar dialogurile cu alte confesiuni nu pot fi considerate ca fiind definitive sau definitive în sens dogmatic.
Întrebările despre „numirea istorică” și eterodocși
Un alt punct important este cadrul despre „numirea istorică de biserici” pentru comunitățile eterodoxe. Un grup de teologi a argumentat că această formulare nu înseamnă recunoașterea erelor doctrinare sau eclesiologice ale acelora, ci doar o denumire istorică. Este posibil ca această denumire să fie folosită în diferite contexte istorice și juridice, însă este esențial să nu se pozeze ca o recunoaștere a eclezialității autocefalelor eterodoxe. Enciclica din 1848 este citată ca un exemplu în care Biserica Ortodoxă insistă pe întoarcerea către „Biserica una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică”, iar formulările contemporane pot crea confuzii dacă nu sunt analizate în contextul tradiției patristice.
În concluzie, dialogul ecumenic rămâne o direcție complexă. Este necesară o clarificare teologică, iar Sinodul viitor ar putea să ofere o receptare a formulărilor, în acord cu învățătura Sfinților Părinți și a tradiției ortodoxe. Dialogul internal între Bisericile autocefale și interpretarea cu grijă a textelor finalizate este crucial pentru menținerea unității Bisericii Ortodoxe și a mărturiei ei în lumea contemporană.
Impactul absențelor și răspunsuri pentru viitoare Sinaxe
Absenta Patriarhiilor rușilor, bulgarilor, georgienilor și Antiohiei la Creta a generat discuții despre cum se poate păstra unitatea Bisericii în lipsa consensului panortodox. O parte dintre ierarhi au arătat că discuțiile viitoare ar trebui să clarifice statutul Sinodului din Creta ca element intrinsec al procesului panortodox, iar următorul Mare Sinod să recepteze sau să nu recunoască integral deciziile de la Creta. În acest context, este important ca discuțiile să se desfășoare în spirit de adevăr și binecuvântare eclezială, cu îndreptarea spre mântuire și menținerea unității Bisericii Ortodoxe în fața provocărilor vremii.
Răspunsurile la întrebările despre semnăturile ierarhilor și despre motivele nesemnării sunt înregistrate în dezbaterile din Comisiile sinodale. Anexele publicate, cum ar fi Scrisorile și memoranda diverse, pun în lumină diverse perspective ale ierarhilor și ale monahilor, precum și recomandări legate de rugăciune, dialog și mărturisire. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziție critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace și de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice.
tags: #sinodul #creta #despre #avort
Postări populare:
- Ce cuprinde Caietul de sarcini pentru proiectarea arhitecturală
- Opinii despre dr. Silvasan, specialist în obstetrică-ginecologie
- Ghid complet despre Cartea Funciară a Apartamentului
- Recomandări pentru centrul de activități destinat bebelușilor de 7 luni
- Caracteristici și performanțe ale mesei ginecologice electrice M630054 (3 secțiuni)