Sarcina poate fi un lucru extraordinar, dar și îngrijorător pentru viitoarele mame. Femeile însărcinate experimentează o serie de schimbări fiziologice și emoționale, care per ansamblu pot declanșa anxietatea.
Social Readjustment Rating Scale (cunoscută ca și „Scala stresului Thomas Holmes și Richard Rahe”) (1967) s-a bazat pe o cercetare în care cei doi psihiatrii americani au studiat fișele medicale a peste 5000 de pacienți, cu scopul de a determina care dintre evenimentele stresante de viață pot cauza îmbolnăvirea oamenilor. Apoi, cei doi psihiatrii „le-au pus pe acestea în relație cu bolile pe care subiecții le manifestau” (Berndt, 2014). Astfel au întocmit o listă care cuprinde 43 de evenimente stresante de viață. Concluzia lor a fost că există o corelație pozitivă între evenimentele lor de viață și bolile pe care le aveau pacienții.
În tabelul de mai jos am selectat din cele 43 de evenimente pe primele 20 împreună cu scorurile corespunzătoare acestora. Eveniment de viațăScor Decesul soției/soțului100 Divorțul73 Separare maritală65 Detenția unui membru de familie63 Decesul unui membru de familie apropiat63 Accident sau boala personală53 Căsătorie50 Concedierea47 Reconcilierea maritală45 Pensionare45 Îmbolnăvirea gravă a unui membru de familie44 Sarcina40 Probleme sexuale39 Apariția unui nou membru de familie.
Apariția unui nou membru de familie (ex. Vulnerabilitatea mamei în perioada prenatală și postnatală. În timp ce stresul psihologic postnatal a fost studiat pe scară largă de mai mulți ani, în special cu accent pe depresia postpartum, simptomele depresiei, stresului și anxietții materne nu sunt mai frecvente sau mai severe după naștere decât în timpul sarcinii.
Însă în ultimii ani, atenția a fost îndreptată și asupra studiilor din timpul sarcinii. Astfel, un grup de cercetători vizează identificarea efectelor stresului psihologic prenatal al femeilor asupra comportamentului fătului și dezvoltării copilului. Aceste studii sunt în concordanță cu numărul mare de studii care au susținut „ipoteza originilor fetale” potrivit căreia expunerile mamei la un mediu dificil în timpul sarcinii o afectează atât pe ea, dar produc modificări și în fiziologia in utero, cu efecte critice asupra fătului.
(Kinsella și Monk, 2013, apud. Potrivit unui studiu mai recent publicat în British Journal of Psychiatry (Sinesi et al., 2019), anxietatea în timpul sarcinii afectează între 15 și 23% dintre femei și este asociată cu un risc crescut asupra mamei și fătului. Unele studii au demonstrat că anxietatea antenatală s-a dovedit constant a fi un predictor puternic de anxietate și depresie postnatală (Sinesi et al., apud Migrom et al., 2008, Grant et al, 2008, Verreault et al., 2014, Sutter-Dallay et al, 2004, Austin et al., 2007).
J. Collingwood (2018) include într-un articol amplu câteva studii realizate în întreaga lume. Autorul îi citează pe cercetătorii din Boston care au studiat anxietatea maternă în timpul sarcinii, cât și la șase săptămâni după naștere. În studiul desfășurat în anul 2005 au fost incluse aproximativ 500 de femei ale căror rezultate la teste au fost corelate cu fișele lor medicale. în stadiul prenatal, peste 20% dintre femei au prezentat tulburări de anxietate și simptome depressive, iar 17% au avut aceleași probleme la șase săptămâni după naștere.
Un alt aspect asupra căruia ne atrage atenția J. Collingwood (2018) le privește pe femeile care au avut rezultate negative la sarcinile anterioare, acestea prezentând un risc mai mare. Femeile însărcinate se îngrijorează din cauza durerilor travaliului, anticipând durerea, fenomen cunoscut sub denumirea de frică de naștere, sau pot fi preocupate de sănătatea copilului pe care îl poartă, ori de schimbările fizice pe care le vor suferi în urma nașterii (Huizink et al., 2004, apud.
Într-o meta-analiză recentă a 28 de articole de specialitate privind depresia în timpul sarcinii, se arată că cercetătorii au constatat că până la 13% dintre femei manifestă episoade depresive la un moment dat în timpul sarcinii sau în primul an postpartum. (Kinsella și Monk, 2013, apud. Potrivit altor studii, nivelurile ridicate de anxietate în sarcină au fost asociate cu nașterea prematură și cu greutatea scăzută a copiilor la naștere (Huizink et al., 2003 apud Dunkel et al., 2012).
De asemenea, pot rezulta o serie de rezultate negative în ceea ce privește dezvoltarea copiilor, incluzând emoțiile negative (Gutteling et al. 2005; Huizink et al. 2002;), ADHD (Huizink et al. 2003 apud Van den Bergh et al., 2005) și întârzieri ale dezvoltării (Huizink et al. 2003), precum și modificări ale volumului de substanță cenușie a creierului (Huizink et al. Riscul de întârziere a dezvoltării la copiii expuși prenatal la fumat s-a dovedit a fi mult mai ridicat la cei a căror mame s-au confruntat și cu o serie de dificultăți financiare în timpul sarcinii (Kinsella și Monk, 2013, apud Perera et al., 2006).
Aceste rezultate sunt în concordanță cu cele ale cercetării epidemiologice a femeilor însărcinate din timpul Foametei Olandeze din iarna anului 1944 (în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), în care s-au studiat copiii femeilor însărcinate în acea perioadă, al căror consum de alimente fusese redus între 500 și 1500 de calorii pe zi. Cercetători de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, au realizat o serie de studii în care au arătat că evoluția sarcinii și a fătului, în acea perioadă, a fost asociată cu un risc de două ori mai mare, pentru schizofrenie, tulburare de personalitate schizoidă, precum și cu un risc major pentru tulburările afective grave la vârsta adultă. (Kinsella și Monk, 2013, Brown et al., 2000).
Există și câteva studii clinice care fac legătura dintre expunerea femeilor gravide la o serie de factori de stres traumatic, precum stresori cronici sau comuni de viață (spre exemplu, diverse pierderi sau dolii, probleme obișnuite de zi de zi și cutremur), la afectări semnificative ale neurodezvoltării copiilor, incluzând risc crescut de probleme motorii, autism, tulburări afective și capacitate cognitivă redusă (Kinsella și Monk, 2013, apud. Talge și Glover, 2007).
Studiile mai arată că nivelurile ridicate de depresie și anxietate prenatală a mamei sunt asociate cu o reglare emoțională slabă la copiii mici (Kinsella și Monk, 2013, apud. Aceeași teorie este susținută și de alți cercetători care au demonstrat că mediul prenatal poate avea un efect profund asupra copilului. Există mai multe dovezi că stresul prenatal și anxietatea pot influența rezultatele nașterii, dezvoltarea temperamentului și cogniția copilului (Huizink et al., 2004, Talge et al., 2007).
Pe de altă parte, unii cercetători sunt de părere că anxietatea asociată sarcinii poate fi mai strâns legată de felul în care se naște copilul, decât de sentimentele generale de anxietate (Huizink et al., 2004). Buitelaar et al. (Baizarova apud Buitellar et al., 2003), au constatat că anxietatea în sarcină (teama mamei de a naște un copil cu handicap și de teama de a naște) este asociată în mod unic cu diverse tipuri de temperament ale copilului la vârsta de 8 luni. Mai recent, Blair et al., (2011) au constatat că anxietatea specifică sarcinii între 13 și 17 săptămâni de sarcină este un predictor al temperamentului dificil al copilului la 2 ani.
Anxietatea prenatală este pusă în legătură cu consecințe negative la naștere și asupra dezvoltării copilului, și de alți cercetători care consideră că are efecte inclusiv greutatea scăzută a fătului la naștere (Sinesi et al. apud. Field si colab. 2010, Diego et al., 2006), nașterea prematură (Sinesi et al. apud Dunkel-Schetter et al., 2011, Berle et al., 2005, Ding et al., 2014) și efecte dăunătoare asupra dezvoltării creierului copilului. (Sinesi et al. apud. Stein, 2014, Talge et al., 2007, Van derBeergh et al., 2005).
Autorii mai adaugă și creșterea riscului de întârziere a limbajului (Sinesi et al. apud Tange, 2007), ADHD (Sinesi et al. apud Tange, 2007) și o reglare emoțională slabă (Sinesi et al. Să nu uităm că, toate consecințele negative asociate cu anxietatea în sarcină pe care le-am prezentat mai sus, indică faptul că evaluarea anxietății sarcinii este importantă pentru a putea identifica femeile care au un nivel ridicat de anxietate în perioada de sarcină. Acest lucru va facilita eforturile de prevenire și intervenție pentru a reduce anxietatea în timpul sarcinii, cu posibile efecte benefice asupra copilului pe termen lung (Huizink et al., 2016, apud.
În România nu s-au realizat studii care să releve dimensiunea acestui fenomen, însă putem doar să anticipam că cifrele sunt cu mult mai mari. Viitoarea mamă nu trebuie să fie „abandonată” de sistemul de sănătate, ci dimpotrivă, este nevoie să i se acorde o atenție deosebită din toate motivele expuse mai sus. Acest articol s-a dorit a fi un semnal de alarmă în vederea conștientizării legate de consecințele stresului asupra mamei și a fătului, dar mai ales asupra dezvoltării sale ulterioare. Recomandarea noastră este ca mamele să se preocupe în mod deosebit de sănătatea lor mintală, să aplice toate metodele de relaxare pe care le știu iar, din toate motivele expuse mai sus, să nu ezite să apeleze la suportul specializat al unui psiholog, atunci când simt că au nevoie.
Efecte fiziologice și neuroendocrine ale stresului în timpul sarcinii
Cercetătorii consideră că modificǎrile neuro-endocrine în funcţiile axei hipotalamo-hipofizo-adrenale şi sistemului nervos vegetativ sunt strâns legate de dezvoltarea tulburǎrilor afective şi anxioase, precum depresia şi anxietatea.
De asemenea, stresul matern duce la creșterea cortizolului, care are efecte asupra dezvoltării creierului și a răspunsurilor emoționale ale copilului.
Mecanisme de transfer al stresului către făt
Placenta acționează ca un filtru, dar bariera 11β-HSD2 poate fi depășită în cazul stresului intens și prelungit.
Stresul matern poate fi asociat cu modificări ale volumului de materie cenușie la niveluri regionale legate de cogniția socială, iar aceste schimbări pot încăpea în citeva evenimente postpartum.
Efectele pe termen lung asupra copiilor
Expunerea prenatală la stres poate influența dezvoltarea cognitivă, emoțională și comportamentală a copiilor, crescând riscul de ADHD, tulburări de limbaj și întârzieri cognitive în anii următori nașterii.
Stresul matern poate programa răspunsurile fiziologice la stres și poate face sistemul nervos al copilului mai sensibil la factorii de stres din mediul postnatal.
Stresul prenatal: diferențiere între tipuri de stres
Stresul acut poate avea efecte diferite față de stresul cronic; răspunsurile biologice pot varia în funcție de intensitate, durată și context social.
Strategii de intervenție și prevenție
Sprijinul psihologic, exercițiile moderate, mindfulness, o alimentație echilibrată și monitorizarea medicală regulată pot reduce impactul stresului asupra fătului.
Intervențiile familiale, implicarea partenerului și a altor membri ai familiei contribuie la crearea unui mediu prenatal mai liniștit și suportiv.
Monitorizarea sarcinii și intervențiile prenatale
Ecografiile și analizele de sânge/urine permit identificarea precoce a problemelor care ar putea afecta dezvoltarea fătului și sănătatea mamei.
Respectarea programului de vizite prenatale și consultul medical regulat sunt esențiale pentru o sarcină sănătoasă și o naștere în condiții optime.
Stresul în timpul sarcinii: stresul afectează sănătatea fătului și a copilului?
Rolul unei nașteri conștiente și a suportului social
Respectarea nevoilor emoționale ale viitoarei mame, cultivarea rezilienței și solicitarea ajutorului specializat pot reduce semnificativ riscurile asociate stresului prenatal.
Este esențial să înțelegem că stresul este multifactorial și că răspunsul biologic la stres variază de la individ la individ, necesitând abordări personalizate în prevenție și tratament.
tags: #socuri #emotionale #in #timpul #sarcinii
Postări populare:
- Ce se întâmplă în fiecare săptămână a sarcinii gemelare
- Istoric și servicii oferite de Spitalul M. Luther Sibiu
- ce jucării cu ciocănele să alegi pentru micuțul tău
- Reobișnuirea cu intimitatea după pierderea spontană: recomandări practice
- Susținere și speranță pentru cuplurile afectate de infertilitate