Problemele generate de accesul la avort nu sunt o noutate pentru români.
Avortul sau întreruperea cursului sarcinii a fost aproape mereu prezent, într-o formă sau alta, în legislația penală a României, de la Îndreptarea Legii din 1652 la actualul Cod penal intrat în vigoare în 2014.
Avortul la cerere a fost introdus în 1957 prin Decretul nr. Cea mai sumbră perioadă din amintirea mamelor și bunicilor noastre este cea declanțată de Decretul nr.
Până în 1985, rata mortalității materne se dublase, 86% dintre decese fiind urmare a avorturilor clandestine.
Această medie era de 10 ori mai mare decât cea europeană.
Până în 1989, s-a ajuns la o cifră sumbră de aproape 10.000 de femei care au murit în urma avorturilor ilegale.
După revoluție, la 27 decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.1/1989 a fost abrogat Decretul 770/1966 și dispozițiile corespunzătoare din Codul penal.
S-a înregistrat un număr extrem de mare de avorturi în 1990 și 1991, iar metodele de contracepție erau în continuare inaccesibile sau necunoscute.
Avortul a fost incriminat din nou prin Legea nr. 2.
În prezent, avortul la cerere este reglementat prin Art. 201 al Codului penal.
Avortul la cerere se poate efectua până în a 14-a săptămână de sarcină, o întrerupere de sarcină peste acest termen fiind sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și cu pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi.
Însă, femeia însărcinată nu poate să fie subiect activ al acestei infracțiuni, nu poate să fie sancționată, deoarece legiuitorul a stabilit o cauză specială de nepedepsire în cazul în care aceasta își provoacă singură avortul.
O întrerupere de sarcină poate să aibă loc legal peste acest termen dacă este în scop terapeutic și diferă în funcție de durata sarcinii.
Dacă sarcina are sub 6 luni, atunci se poate întrerupe pentru a proteja sănătatea sau viața femeii însărcinate, iar dacă sarcina depășește 6 luni, medicii pot produce avortul pentru a salva viața mamei, a fătului sau pentru a provoca o naștere prematură.
În interpretarea acestui articol, trebuie să se țină cont și de dispozițiile Legii nr.
Prin urmare, refuzul pe considerente morale nu este absolut, alin. (2) instituind în sarcina medicului condițiile care trebuie respectate în ipoteza alin.
De asemenea, această practică nu este conformă nici cu standardele europene prevăzută în jurisprudența CEDO.
În cazul R.R. 3.
Testimonialele persoanelor citate în articol indică și faptul că nu există servicii asigurate de stat care să ghideze persoanele în procesul de întrerupere de sarcină, ceea ce ne arată din nou că statul nu-și îndeplinește obligația corelativă dreptului la avort și că persoanelor nu le sunt oferite informațiile necesare despre sănătatea lor reproductivă, contrar Legii nr.
În ciuda dreptului conferit prin lege, dar și a istoriei României, întreruperea de sarcină este mai puțin despre alegerea persoanei și mai mult despre găsirea unui medic care să fie de acord să efectueze procedura în cadrul unui spital de stat, atunci când viața sau sănătatea pacientei nu sunt în pericol.
ghidarea înspre un medic care efectuează întreruperi de sarcină, iar dacă acesta refuză din motive religioase sau morale, la rândul său să-și îndeplinească obligația legală de a îndruma pacienta spre un medic care oferă astfel de servicii, conform Art.
Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului, la zi, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.
[1] Delia Budeanu în cadrul documentarului Născuți la comandă.
[4] Marea Adunare Naţională, Decretul nr. 469/1957 pentru modificarea Codului penal, publicat în Buletinul Oficial nr.
[9] Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială I: Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimniului, Ediția a 5 a (2020), Editura C.H.
[13] Consiliul Frontului Salvării Naționale, Decretul-lege nr. 1/1989 privind abrogarea unor legi, decrete şi alte acte normative, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
[15] Legea Nr. 140 din 5 noiembrie 1996 pentru modificarea și completarea Codului Penal, publicat în Monitorul Oficial Nr.
[22] LEGEA nr.46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului, publicat în Monitorul Oficial nr.
[29] Colegiul Medicilor din România, Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România din 04.11.2016, Hotărârea 3/2016, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr.
Accesul la avort în practică: obiective și obstacole în sistem
Avortul la cerere se poate efectua până în a 14-a săptămână de sarcină, iar peste acest termen poate fi permis în scop terapeutic.
Avortul în desfășurare și îngrijirile pentru iminența de avort sunt singurele proceduri acoperite de sistemul național de asigurări medicale, în timp ce multe unități publice nu oferă serviciul în mod efectiv.
O cercetare arată că 63% dintre spitalele de stat nu fac avorturi la cerere, iar aproximativ 60% din cabinetele contactate au refuzat să ofere serviciul.
În 2021, 99 de femei din România au făcut avort acasă în primele nouă luni; în 2022, în 13 județe nu s-a făcut niciun avort la cerere în spitale publice.
Pandemia a scos avortul din spitale, iar spitalele au eliminat treptat această intervenție din lista de servicii, invocând necesitatea unui circuit al pacientului și a avizelor DSP.
Cum funcționează avortul medicamentos, adică pilula abortivă?
Perspective ale activilor și ale comunității medicale
Andrada Cilibiu organizează anual un marș al femeilor care cer ca dreptul lor la avort să fie respectat.
Conform datelor Filia, există centre de criză de sarcină care își intensifică activitatea și promovează un discurs antisănătate sexuală, încercând să convingă femeile să păstreze sarcina cu informații inexacte.
Europa Liberă a discutat poziția BOR: avortul este considerat o crimă din punct de vedere moral de către Biserică, dar Biserica nu interzice absolut nimic în plan personal, pledând în schimb pentru sprijinirea femeilor în criză de sarcină.
Solutii propuse și existența sprijinului ONG-urilor
Ajutorul de la organizațiile non guvernamentale include finanțare pentru avorturi, consiliere psihologică și suport logistic, precum transportul sau supravegherea copiilor în timpul vizitei medicale.
Cabinetele de planificare familială, înființate din 1993, au fost afectate de lipsa finanțării publice, iar multe funcționează prin sponsorizări locale sau ONG-uri.
Contraceptivele gratuite și educația sexuală sunt considerate elemente cheie ale prevenirii și gestionării sănătății reproducției, iar Ministerul Sănătății a indicat planuri pentru reamenajarea rețelei de planificare familială și finanțarea campaniilor educaționale.
Concluzie practicabilă: situația la Spitalul Sfântul Pantelimon
Spitalul Sfântul Pantelimon reflectă dinamica generală a accesului la avort în România: avortul poate fi permis în anumite condiții, dar condițiile reale de acces includ costuri, disponibilitatea serviciilor în spitale publice și diverse obstacole administrative.
Medicii pot invoce clauza de conștiință sau pot refuza intervenția din motive etice, iar pacientele pot fi redirecționate către centre private, cu costuri semnificative.
În contextul actual, necesitatea unei strategii naționale robuste de sănătate reproductivă este vitală pentru a asigura acces real, educație și sprijin financiar, precum și pentru a încuraja includerea moașelor în prescrierea contraceptivelor și monitorizarea avorturilor medicamentoase.
tags: #spitalul #sfpantelimon #avort