Filiația definește relația dintre copii și părinți (esențială în stabilirea paternității sau maternității). În cele ce urmează vom expune cele mai întâlnite problematice în legătură cu acest subiect. Respectiv despre acțiuni în anularea filiației, tăgădarea paternității fără a avea pretenția că epuizăm subiectul.
Reglementări generale despre filiație
În cuprinsul art. 408 C.civ. sunt reglementate două tipuri, filiația față de mamă, respectiv filiația față de tată. Filiatia față de mamă rezultă din faptul nașterii, iar dovada se face prin certificatul constatator al nașterii. Daca nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau dacă s-a făcut mențiuni potrivit cărora este născut din părinți necunoscuți, mama o poate recunoaște pe copil. Recunoașterea se poate face prin declarație la registrul public comunitar local de evidență a persoanelor, printr-un înscris autentic, prin testament sau prin hotărâre judecătorească.
Filiatia față de tatăl din căsătorie se stabilește prin efectul prezumției de paternitate. Art. 417 C.civ. prevede că minorul necăsătorit, tată al copilului, poate să îl recunoască pe acesta, dacă are discernământ la momentul recunoașterii. Per a contrario, dacă nu are discernământ, nu poate face o recunoaștere validă. Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând și de orice persoană interesată. Potrivit art. 418 C.civ., a fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată; dacă filiația anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoașterea este valabilă. Art. 419 C.civ. reglementează cazuri în care recunoașterea este lovită de nulitate relativă (anulabilă), existând un termen de prescripție special.
Acțiuni în stabilirea filiației și tăgada paternității
Orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acțiune în justiție, filiația stabilită printr-un act de naștere ce nu este conform cu posesia de stat. Totuși, dovada filiației nu se face prin martori decât în cazul prevăzut la art. 411 alin. Dreptul la acțiunea în stabilirea filiației față de mamă aparține copilului și se pornește fie în nume personal de acesta, fie în numele acestuia de către reprezentantul său legal. Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal. Paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada concepției legale.
Potrivit art. 428 C.civ., mama poate obține de la tatăl copilului despăgubiri. Pentru a obține aceste despăgubiri mama este obligată să demareze acțiune în maxim 3 ani de la nașterea copilului; după această perioadă dreptul este prescris. Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil. Mama sau copilul poate introduce acțiunea împotriva soțului, iar tatăl biologic poate introduce acțiunea împotriva soțului mamei și a copilului. Dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții tatălui biologic. Acțiunea în tăgada paternității se pornește de copil, în timpul minorității sale, prin reprezentantul său legal.
Prezenta situație și efectele asupra identității copilului
În practică sunt tot mai des întâlnite situațiile în care soții sunt separați în fapt de mulți ani, aceștia refăcându-și viața personală fără a desface căsătoria în drept. Legiuitorul a reglementat în dispozițiile art. 414 Cod Civil prezumția de paternitate. Drept urmare, chiar dacă soții au fost despărțiți în fapt la momentul conceperii copilului, acesta este prezumat de lege ca tatăl copilului. Prezumția nu poate fi înlăturată decât printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-o acțiune în tăgada paternității.
CEDO este invocat faptul că minorul are dreptul la identitate și dezvoltare personală, iar interesul său constă în a obține informațiile necesare pentru a afla adevărul despre identitatea părinților. În consecință, mecanismul de contestare a paternității, denumit „acțiunea în tăgada paternității”, este reglementat de dispozițiile art. 429 și următoarele din Codul Civil. Această acțiune are ca scop răsturnarea prezumției de paternitate în cazurile în care este imposibil ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
Proceduri concrete în cazul tăgăderii paternității
Acțiunea în tăgada paternității poate fi introdusă în funcție de părți de către: soțul mamei, mama, tatăl biologic sau copil. Când tatăl biologic acționează, acesta poate formula cererea împotriva soțului mamei și a copilului, iar condiția admiterii este proba paternității sale față de copil. Dacă soțul este decedat, acțiunea se poate porni împotriva moștenitorilor săi.
Termenele în care pot fi introduse aceste acțiuni variază în funcție de persoana care acționează. Soțul mamei poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani de la momentul când a aflat despre prezumția greșită sau de la data cunoașterii acesteia. Mama poate introduce acțiunea în termen de 3 ani de la nașterea copilului, iar tatăl biologic poate acționa pe toată durata vieții sale. Minorul poate formula acțiunea în timpul majorației sale sau prin reprezentantul său legal în timpul minorității.
Judecătoria competentă pentru astfel de acțiuni este cea de tutelă și familie, iar dacă există domicilii divergente, instanța poate fi cea de la domiciliul reclamantului sau a pârâtului. Efectele admiterii acțiunii includ lămurirea situației minorului și, în funcție de rezultat, modificări patrimoniale și nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la nume, calitatea de membru al familiei, răspunderea părintească, respectiv calitatea de moștenitor. Procedurile pot fi complexe și pot afecta dezvoltarea psihologică a copilului, motiv pentru care se recomandă o gestionare atentă și colaborare între părți pentru minimizarea efectelor negative.
Aspecte practice în situația prezentată de întrebare
Momentană situație descrisă: o femeie este căsătorită, însă dorește recunoașterea că fiul sau fiica să fie biologic al prietenului, nu al soțului, iar procesul de divorț nu este încă finalizat. Situațiile ipotetice formulate în întrebare pot fi analizate în contextul prezumției de paternitate și a opțiunilor de tăgadă a paternității sau recunoaștere de filiație pentru copilul din timpul căsătoriei.
1) Dacă în martie femeia este divorțată, dar nu s-a recăsătorit cu prietenul ei, recunoașterea filiației față de prietenul biologic poate fi posibilă doar dacă se poate demonstra nu existența prezumției de paternitate în favoarea fostului soț, iar acțiunea în tăgada paternității poate fi deschisă în conformitate cu art. 429 C.civ. Doar după soluționarea acestei acțiuni și dacă se stabilește că tatăl biologic este într-adevăr tatăl, se poate proceda la rectificarea actului de naștere. Persistența căsătoriei legale în ziua concepției poate menține prezumția în favoarea fostului soț, ceea ce complică recunoașterea unei filiații față de prietenul biologic până la o hotărâre definitivă.
2) Dacă în martie divorțul este în curs de desfășurare, dar nu s-a soluționat încă, situația poate necesita deschiderea simultană sau succesivă a acțiunilor: tăgadă a paternității împotriva soțului (în cazul în care se poate demonstra imposibilitatea ca acesta să fie tatăl) și acțiunea în stabilirea filiației în favoarea tatălui biologic, cu rectificarea ulterioară a actelor de stare civilă în conformitate cu hotărârea definitivă. În această situație, cooperarea între părți și consilierea juridică atentă sunt esențiale pentru protejarea intereselor copilului.
Toți cei trei (mama, copilul, și tatăl biologic sau viitorul tată) ar trebui să colaboreze pentru soluționarea cât mai rapidă, deoarece impactul asupra dezvoltării emoționale a copilului poate fi semnificativ. Este extrem de important ca orice demers să respecte prevederile legale, să utilizeze probe adecvate (inclusiv teste ADN când este necesar), să asigure protecția identității personale a copilului și să urmărească stabilirea adevărului în interesul superior al minorului.
Aspecte suplimentare utile
- Prezumția de paternitate poate fi înlăturată doar prin hotărâre judecătorească într-o acțiune în tăgada paternității.
- Rectificarea numelui de familie poate fi necesară după admiterera acțiunii în tăgada paternității, în funcție de data nașterii și de numele purtat de mama în momentul nașterii.
- Judecătoria competentă pentru astfel de acțiuni este cea de tutelă și familie; alegerea instanței poate depinde de domiciliul reclamantului sau al pârâtului.
- Proba de bază în demersuri de stabilire a filiației este, în multe situații, rezultatul unui test ADN pentru stabilirea filiației biologice.
Concluzii operaționale pentru situația prezentată
Este recomandat să se inițieze consultări juridice specializate în dreptul familiei pentru a evalua susceptibilitatea acțiunilor de tăgadă a paternității, de recunoaștere a filiației din afara căsătoriei sau de stabilire a filiației din căsătorie, în funcție de circumstanțele exacte ale cazului. Important este să se acționeze cu disciplină în termenele prevăzute de lege, să se adune probe relevante (inclusiv testele ADN dacă este indicat), să se asigure o protecție adecvată a intereselor copilului și să se urmărească, pe cât posibil, o soluție amiabilă pentru a minimiza impactul psihologic asupra copilului.
Parenthink 31 l Adicțiile la copii și adolescenți l Tabita Cernica
tags: #stabilirea #paternitatii #din #casatorie
Postări populare:
- cum să-ți alegi și să finalizezi lucrarea de licență la ginecologie
- Tratamente ambulatorii pentru copii în contract cu CNAS: servicii
- Eczema facială la bebeluși: semne, cauze comune și pași de îngrijire
- Ghidul nostru despre cărucioare duble 2 în 1 pentru bebeluși și copii până la 3 ani
- Perioada fertilă explicată