Conducerea entității publice asigură întocmirea și actualizarea documentului privind misiunea entității publice, a regulamentelor interne și a fișelor posturilor, pe care le comunică salariaților. Fiecare salariat trebuie să cunoască misiunea și viziunea entității publice, obiectivele generale și specifice ale entității publice și ale compartimentului din care face parte, rolul său în cadrul compartimentului, stabilit prin fișa postului, precum și atribuțiile postului pe care îl ocupă.
Conducătorii compartimentelor entității publice au obligația de a întocmi și de a actualiza, ori de câte ori este cazul, fișele posturilor pentru personalul din subordine. Sarcinile/atribuțiile postului trebuie să fie clar formulate și strâns relaționate cu obiectivele specifice și atribuțiile compartimentului.
Conducătorii compartimentelor entității publice trebuie să identifice sarcinile noi și/sau cu un grad de complexitate ridicat ce revin salariaților și să le acorde sprijin în realizarea acestora, oferindu-le o viziune concretă de lucru.
Conducătorul entității publice dispune identificarea funcțiilor sensibile pe baza unor factori de risc, centralizarea acestora la nivelul entității publice și stabilirea unei politici adecvate de gestionare a acestora prin elaborarea unor măsuri, astfel încât efectele negative asupra activităților desfășurate în cadrul entității publice să fie minime. Întrebări de verificare a implementării standardului: Personalului îi sunt aduse la cunoștință documentele specifice privind misiunea, funcțiile, atribuțiile entității, regulamentele interne și fișele posturilor? Au fost identificate și inventariate funcțiile sensibile?
Răspunderea pentru asigurarea măsurilor Crash, Fire-Fighting and Rescue/prăbușire, stingerea incendiului și salvare, denumite în continuare CFR, revine comandanților/șefilor unităților și formațiunilor militare aflate în dislocare. Comandanții/șefii unităților militare sunt obligați să asigure constituirea și încadrarea formațiunilor proprii de intervenție în funcție de natura și nivelul riscurilor, particularitățile misiunilor și gradul de protecție ce trebuie asigurat personalului și tehnicii, în componența acestora fiind incluse echipe specializate pentru evacuare, salvare, descarcerare, resuscitare, prevenirea, limitarea și stingerea incendiilor.
Personalul din cadrul formațiunilor de intervenție, denumit în continuare pompieri, care participă la operații militare trebuie să aibă pregătirea teoretică și practică necesară îndeplinirii misiunilor specifice.
Nivelurile minime de competență sunt valabile pentru toți pompierii și se asigură prin instituirea unui sistem standardizat pentru pregătirea acestora, în scopul realizării unui nivel comun de experiență și dobândirii de abilități necesare pentru protecția personalului, tehnicii de luptă, munițiilor, facilităților esențiale ale misiunii și a altor resurse din zona acțiunii incendiului. Formarea și pregătirea pompierilor se realizează astfel încât aceștia să dobândească nivelurile minime de competență prevăzute în anexa nr. 2. Sistemul standardizat de pregătire se aplică în funcție de particularități și personalului care, în afara misiunilor de bază, intervine și în sprijinul pompierilor sau asigură prima intervenție.
Prin pregătire se asigură formarea de echipe, care acționează în toate potențialele scenarii, furnizând suport pentru îndeplinirea misiunii. În desfășurarea intervențiilor la incendiu este prioritară asigurarea securității persoanelor angrenate în această activitate.
În spațiile destinate formațiunilor proprii de intervenție trebuie instalate echipamente de pregătire fizică și supraveghere cardiovasculară, pentru a permite pompierilor să își mențină/îmbunătățească pregătirea fizică. Condițiile de proiectare a circuitului de antrenament și condițiile de evaluare a testului de pregătire fizică a pompierilor sunt prevăzute în anexa nr. 3. Condițiile de desfășurare și probele testului de evaluare a pregătirii fizice a pompierilor sunt prevăzute în anexa nr. 4.
Structurile cu responsabilități în planificarea și conducerea operațiunilor militare trebuie să inițieze, să aprobe și să coordoneze un plan de bază, care furnizează o forță de răspuns rapidă, mobilă și susținută, pentru intervenția în caz de incendii. Planul de bază se pune în aplicare în cazarma de bază sau la o locație dislocată înainte, în timpul sau după ostilități. Procedurile trebuie să definească în mod clar rolurile, misiunile și obiectivele formațiunilor proprii de intervenții.
Autospecialele de stingere a incendiilor și echipamentele de intervenție sunt destinate, în principal, susținerii operațiunilor de decolare/aterizare a aeronavelor și desfășurării acțiunilor de salvare a personalului și tehnicii. Dacă protecția împotriva incendiilor nu este asigurată, efortul total de luptă al bazei este diminuat considerabil.
🎯 Management și Leadership - Coordonarea și delegarea eficace ca manager
Perioada înainte de atac include planificarea, pregătirea personalului și tehnicii și acțiunea propriu-zisă. Factorii limitatori la stingerea incendiilor în timpul operațiunilor militare ce trebuie luați în considerare la elaborarea documentelor de planificare sunt prevăzuți în anexa nr. 5. Întocmirea documentelor de execuție se face pe baza planificării inițiale.
În scopul evitării scurgerilor de combustibili, documentele de planificare prevăd și activități care să asigure coordonarea cu elementele de sprijin logistic pentru carburanți-lubrifianți, precum și întreținerea și repararea autospecialelor de stins incendii. Pompierii trebuie să fie pregătiți pentru adaptarea rapidă la incendii, în timpul operațiunilor de luptă, în scopul supraviețuirii și acordării sprijinului direct operațiunilor de zbor.
Realizarea evaluării riscului și asigurarea managementului protecției la foc a bunurilor permit minimizarea probabilității de pierdere a acestora cauzate de începutul unui incendiu sau unei explozii în timpul operațiilor militare. Criteriile de evaluare a riscului se aplică în mod prioritar pentru operațiunile de stabilizare neofensive, fiind luate în considerare și în timpul operațiilor ofensive, reducând probabilitatea degradării bunurilor cauzate de acte de terorism. Clasificarea și considerațiile pentru evaluarea riscurilor sunt prevăzute în anexa nr. 6.
Military Requirement Factor Based on Alternative Capabilities/Factorul cerinței militare bazat pe capabilități alternative, denumit în continuare MRF, este un indicator utilizat pentru clasificarea fiecărei capabilități în acord cu impactul asupra operațiunilor militare și sustenabilității. Aplicabilitatea MRF se face pe baza tabelelor prevăzute în anexa nr. 7. Cuantificarea MRF este prevăzută în anexa nr. 8. Minimizarea riscului se realizează și prin angajarea combinată a măsurilor enumerate la alin.
Fiecare unitate/formațiune militară întocmește proceduri adaptate specificului și condițiilor de cartiruire, în scopul reducerii probabilității apariției incendiilor. Pompierii trebuie să fie pregătiți să intervină conform ghidului de răspuns, organizați și echipați pentru a minimaliza impactul și consecințele incendiilor.
Pentru asigurarea comunicațiilor trebuie să se stabilească sisteme alternative la sistemele de bază, iar direcționarea fluxului de informații să se realizeze de la comanda situației, la formațiunea de intervenție care acționează în prima linie. Întocmirea planurilor de răspuns, luându-se în considerare mutarea/transportarea unui număr mare de persoane accidentate, trierea răniților la locul incendiului și servicii funerare temporare.
Pompierii care sprijină acțiunile NATO au un singur sistem de comandă pentru a acționa în mod unitar și eficient la incendiu. Pentru reducerea la minim a impactului și consecințelor riscurilor menționate la alin. (1), pompierii sunt organizați și pregătiți să intervină pe baza planurilor de răspuns întocmite la nivelul cazărmii de bază sau zonei de dislocare.
Intervențiile împotriva incendiului trebuie să asigure arderea controlată a focului pe o durată de timp suficientă pentru a asigura executarea completă a operațiunii de salvare, urmând ca incendiul să fie stins rapid pentru punerea în siguranță a navei maritime.
Debitul de refulare se calculează pentru fiecare tip de aerodrom/heliport conform tabelelor prevăzute în anexele nr. 9 și 10. Debitele calculate au caracter minimal și se suplimentează pentru asigurarea navei maritime în timpul unui incendiu la aeronavele transportate.
Stingerea incendiului la aeronavă cauzat de combustibilii de hidrocarbură se face utilizând unul sau mai mulți agenți de stingere, prevăzuți la art. 79 alin. (1). Se utilizează agenți de stingere cu dioxid de carbon sau gaz inert pentru utilizarea împotriva incendiilor din clasa B și clasa C - incendii la motorul aeronavei și la conductorii electrici interni. Pentru a permite folosirea simultană sau consecutivă trebuie asigurată compatibilitatea chimică între spumă și agenții de stingere.
Sistemele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure stingerea rapidă a oricărui foc și formarea unui strat de spumă pe puntea de zbor pentru a preveni reizbucnirea focului.
Prezența armelor trebuie luată în considerare, deși nu reprezintă o prioritate în timpul operațiunilor inițiale de stingere a incendiului.
Pompierii trebuie să îndeplinească nivelurile minime de competență prevăzute în anexa nr. 2, în corelare cu procedurile de operare și doctrina de instrucție. Echipamentul de salvare, descarcerare și aparatele de respirat se amplasează într-o magazie special destinată, situată pe puntea de zbor sau în apropierea acesteia, astfel încât accesul să fie facil și prompt.
Cantitatea de apă și debitele de refulare necesare se asigură prin folosirea unei combinații de sisteme automate, monitoare, ajutaje și hidranți. Proporția dintre debitul total de refulare și cantitatea de agent de stingere trebuie controlată manual. În cazul în care puntea de zbor se află la pupa, echipamentele prevăzute la alin. (1) pot fi amplasate pe puntea principală de comandă. Tunurile de stins incendiu se amplasează astfel încât soluția să fie pompată către zona critică a avionului din orice parte a punții de zbor.
Aerodromurile se clasifică pentru asigurarea serviciilor de stingere a incendiilor și salvare după lungimea totală și lățimea avionului, conform categoriilor prevăzute în anexa nr. 10. Cantitățile de apă necesare pentru producerea de spumă și asigurarea debitului de refulare se asigură în conformitate cu valorile prevăzute în tabelele din anexa nr. 11. Dacă, după selectarea categoriei corespunzătoare lungimii totale, lățimea fuselajului aeronavei este mai mare decât valorile maxime prevăzute în anexa nr. 10, se alege categoria imediat următoare, mai mare.
Agenții de stingere prevăzuți la alin. (1) includ spuma, pulberea chimică uscată, dioxidul de carbon, agenți halogenati (Halon 1211, Halon 1301) și agenți de stingere pe bază de apă-spumă. Agentul de stingere utilizat în cantități minime și debitul de refulare conform tabelelor din anexa nr. 11 include agent halogenat. Cantitățile minime de apă pentru producerea spumei și cantitățile minime de agenți complementari necesari se asigură conform tabelelor prevăzute în anexa nr. 12.
| Rol | Responsabilități |
|---|---|
| Șeful Grupei de Intervenție | Coordonarea și supervizarea activităților echipei, asigurând răspunsul prompt și eficient la situații de urgență. Include planificarea misiunilor, evaluarea riscurilor, conducerea operațiunilor pe teren, coordonarea cu alte structuri și monitorizarea performanței echipei. |
| Membri Echipă | Executarea sarcinilor specifice conform planului de intervenție și instrucțiunilor primite. |
| Echipa de Evacuare | Asigurarea evacuării personalului din zonele afectate. |
| Echipa de Salvare | Realizarea operațiunilor de salvare a persoanelor surprinse în situații de urgență. |
| Echipa de Descarcerare | Eliberarea persoanelor prinse în autovehicule sau structuri prăbușite. |
| Echipa de Resuscitare | Acordarea primului ajutor medical și a manevrelor de resuscitare. |
| Echipa de Prevenire și Stingere Incendii | Limitarea și stingerea incendiilor, prevenirea extinderii acestora. |
Titularul postului are obligația să își însușească și să respecte cu strictețe legislația SSM (Legea 319/2006) și instrucțiunile proprii. Să nu înceapă lucrul dacă există pericole de accidentare. Titularul postului are un rol activ în susținerea politicilor de mediu ale companiei. Titularul postului se obligă să păstreze confidențialitatea absolută asupra tuturor informațiilor și datelor (comerciale, tehnice, financiare, date personale ale clienților, partenerilor sau colegilor) la care are acces.
tags: #stabilirea #sarcinilor #pe #echipe #de #interventie