Se întâmplă deseori să remarci o siluetă feminină după care, instinctiv, să întorci privirea, ca și cum frumusețea ori poate un aer indefinit te rețin și te opresc să mergi mai departe, scria jurnalistul Lucian Muntean într-un articol din PressOne, în anul 2018. Astfel de siluete, ce redau esenţa feminităţii, pot fi admirate în expoziția “Feminitate şi maternitate în preistorie. Reprezentări plastice antropomorfe neo-eneolitice din colecția Muzeului Național de Istorie a României.” Discursul expoziional se structurează în jurul unor bunuri culturale arheologice excepționale din colecția de obiecte preistorice a Muzeului Național de Istorie a României, întruchipări miniaturale ale formelor feminine, statuete și vase, ce au rezistat mai bine de 6000 de ani.
Reprezentări ale feminității în arta neo-eneolitică
Mai mult sau mai puțin abstractizate, acestea ilustrează canoane estetice și religioase specifice lumii neo-eneolitice. Proiectul curatorial oferă publicului oportunitatea extraordinară de a afla povestea unora dintre cele mai spectaculoase artefacte din această perioadă îndepărtată din istoria omenirii. Expresive, cu o mare încărcătură emoțională și simbolică, multe dintre aceste reprezentări plastice antropomorfe constituie adevărate capodopere ale artei preistorice.
Sunt prezentate unele dintre cele mai valoroase și mai bine păstrate statuete și vase din lut, precum și figurine din os, ce imită, într-o manieră mai mult sau mai puțin realistă, silueta umană. Adesea au un decor elaborat, cu desene geometrice sau spiralate, încrustate pe suprafața corpului, ce sugerează elemente de vestimentație, podoabe, coafuri sau tatuaje. Printre acestea se numără exemplare unice, expuse acum pentru prima dată publicului larg.
În expoziție se regăsesc piese ce definesc unele dintre cele mai cunoscute culturi arheologice neo-eneolitice identificate pe teritoriul României, începând cu Vinča, Hamangia, Vădastra și terminând cu două dintre cele mai strălucite societăți preistorice din sud-estul Europei - Cucuteni și Gumelnița (mileniile VI - IV î.Hr.). Exponatele au fost descoperite în timpul campaniilor de cercetări arheologice desfășurate, începând cu prima parte a secolului al XX-lea până în prezent, în așezările comunităților amintite, în județele Dolj, Tulcea, Olt, Călărași, Ilfov, Teleorman, Iași și Neamț.
De o mare diversitate ca formă, decor și realizare artistică, statuetele și vasele înfățisează personaje feminine în diverse ipostaze, poate cea mai impresionantă, cea care îndeamnă privitorul la reflecție, fiind aceea a maternitații. Sugerată prin detalii anatomice atent alese și modelate (se disting sânii și triunghiul pubian, abdomenul proeminent, fesele reliefate și șoldurile accentuate) sau prin reprezentarea cuplului mamă-copil, figurina mamei cu copilul la piept, cultura Vinča, descoperită la Rast, jud. Dolj, este emoționantă și relevantă. Această ipostază a statuatelor a stat la baza interpretării ca materializări ale unei divinități specifice panteonului neo-eneolitic, „Zeița Mamă” și asociării acesteia cu un cult al fecundității și fertilității.
Zeiița Mamă și principiul fertilității în contextul neo-eneolitic
Înțelese ca expresii ale realității, ale unor aspecte ale vieții cotidiene, ale identității femeii, ca reprezentări ale unor divinități sau ca obiecte de cult, existența acestor artefacte este strâns legată de viața spirituală a societăților preistorice, înfățișând, prin imagini simbolice, valorile și principiul feminității. Ele ne oferă informații despre dezvoltarea comunității, despre credințele, preocupările, mai mult sau mai puțin artistice, și idealurile oamenilor din trecutul îndepărtat. Feminitatea și maternitatea erau, cu siguranță, surse de semnificații complexe pentru omul preistoric, acestea rămânând înrădăcinate în conștiința colectivă a omului modern.
Delicate, aparent fragile, aceste forme plastice invită și astăzi la reflecție, te provoacă să te întrebi - ce definește femeia, care este rolul ei în cadrul procesului de evoluție a umanității?
Până în prezent au fost identificate diverse culturi arheologice neo-eneolitice în România, precum Vinča, Vădastra, Cucuteni, Gumelnița, cu artefacte din lut, os sau piatră, adesea decorat cu motive geometrice sau spiralate. În expoziție se regăsesc figurine antropomorfe, vase antropomorfe și statuete reprezentând femei în ipostaze ale maternității, dar și ale fertilității ca mitologică sau religioasă expresie a lumii preistorice.
Contextul mitologic elen și rezonanțe culturale
Într-un registru cristalin, Hera, zeița mamă a Olimpului, este imaginea ciclurilor feminine și a fertilității, fiind căsătorie, naștere și protecție. Mituri despre Hera arată cum începuturile relațiilor dintre zei și oameni sunt adesea legate de fertilitate, familie și ordine cosmică. Hera este înfățișată ca o regină a cerului, dar și ca „Mama Zeilor” în tradiția greco-romană, având roluri variate în ciclurile divine și în viața cotidiană a comunităților antice.
Vechii greci au turnat o atenție specială cultului Herei în orașe mari precum Olimpia, iar festivități ca Heraia au subliniat legătura dintre spațiul civic, ritualul religios și binecuvântarea familiei, marcând un ritual dedicat fecundității și fertilității feminine ca forță care susține comunitatea. În Analizele despre Cybele, vedeți cum Marea Mamă este adusă în Roma și în provinciile imperiului, cu atribute precum calathos, tympanon, cornul abundenței, simboluri ale fertilității și ale naturii reînviate.
Cybele, venerată în funcție de tradiție drept Marea Mamă a zeilor, este un reper important în înțelegerea simbiozei dintre ideile de fertilitate, natură și maternitate în spațiul mediteranean. În contextul Tomis și Dobrogea, dovezile arheologice despre cultul Cybelei, Megalensia și prezența ei în lăcașuri sacre confirmă recepția acestor idei în spațiul nord-dunărean, indicând rădăcini comune ale simbolisticii maternității în zonele culturii getice și hotarele imperiului roman.
Convergențe între artă, religie și imaginea femeii în preistorie
Statuetele de tip Venus, cu absența feței, cu forme hiperbole, s-au transformat în simboluri ale fertilității, maternitații și erotismului prehistoric. Analizând Venus din Willendorf, oamenii moderni discută despre rolul acestei figuri ca amuletă a fertilității sau ca expresie a matriliniari, iar figura lipsind fața indică tensiuni între identitate și obiectificare, precum și între utilitatea practică a artefactului și interpretările simbolice ale societăților antice. Fascinația pentru siluetele amplificate provine din credința că formele adipoase reprezintă potența, capacitatea de a naște, dar și legături cu pământul, apa, vegetația și ciclurile naturii.
Discuțiile despre imaginea feminină în preistorie includ și interpretări variate despre etosul social: unele perspective sugerează o structură matriliniară, cu rol economic, social și religios al femeilor, în timp ce altele pun accent pe influența patriarchală emergentă în perioade ulterioare. În literatura românească și în replicile expoziției, aceste idei se contextualizează în dialog cu descoperiri reale din așezările Vinča, Gumelnița, Cucuteni și altele, evidențiind modul în care simbolurile maternității și fertilității au alimentat practici cultuale, ritualuri și artă ceramică, dar și cum au modelat percepția despre feminin și puterea sa cosmică.
Cybele și contextul oriental în Dobrogea oferă o punte între tradițiile mediterrane și practicile locale, iar prezența Cybelei la Tomis demonstrează că modelul Mării Născătoare a străbătut spațiul Danubian în antichitate. În expozițiile muzeale, aceste piese sunt prezentate ca martorii ai unui dialog continuu despre maternitate, fertilitate și rolul femeii în structurile sociale, religioase și economice ale comunităților preistorice.
Legături între texte sacre, artă și patrimoniu
Isis, Isis-Astarta, Cybele, Hera: toate aceste figuri au inspirat în mod diferit reprezentări muzeale, mituri și studii despre cultivarea fertilității, despre rolul femeii în rituri sacre și despre cum credința și arta se împletesc în viața oamenilor din preistorie până în epoca anticilor. Întrebările despre identitatea femeii, despre modul în care această identitate este oglindită în formele artistice și în practici religioase rămân deschise, iar muzeele contribuie la clarificarea acestor teme prin expoziții și cercetări interdisciplinare.
În concluzie, statuetele ceramice neo-eneolitice din România, reprezentările zeiței fertilității și dialogul lor cu mitologia greacă și orientală ilustrează o bogată rețea de semnificații despre maternitate, fertilitate, estetică și religie. Ele ne invită să înțelegem modul în care societățile preistorice își proiectau ideile despre Feminin, Putere și Cunoaștere în obiecte materiale durabile, care au supraviețuit mileniilor, oferind nouă o fereastră spre originile credințelor și imaginilor ce modelează identitatea umană în prezent.
Referințe istorice și iconografice esențiale
- Vinča, Hamangia, Vădastra: rădăcini neoliterare în România.
- Cucuteni și Gumelnița: societăți preistorice nord-estice cu artefacte feminine.
- Venus din Willendorf și discuțiile despre matriarhatul în Europa.
- Hera, Cybele, Isis: modele de zeițe-mamă în mitologia greacă, romană și egipteană.
- Aportul interpretărilor antropologice moderne despre maternitate, fertilitate și rolul femeii în societățile preistorice.
tags: #statui #din #ceramica #reprezentari #ale #zeitei
Postări populare:
- influența geneticii asupra culorii părului la copii
- Model referat pentru neindeplinirea sarcinilor de serviciu: natura, proceduri si bune practici pentru conducere si salariați - Ghid pentru manageri
- Ce este urechia departată la bebeluți și cum se tratează
- Idei variate de rețete cu pui și broccoli pentru bebeluși
- Chicco Enjoy Fun 3 în 1: specificații și caracteristici