Dreptul la viață este un drept fundamental, ce obligă fiecare persoană să îl respecte atât din punct de vedere moral, cât și legal. În scopul familiarizării cu noțiunile-cheie, accentuez că embrionul este considerat un organism viu ca produs al concepției, în primele trei luni de viață la om, care se include în perioada embrionară, de la fecundaţie până la 8 săptămâni, fiind urmat de perioada fetală, [1, p. 116]. La această etapă este obligatoriu de reflectat și asupra noțiunii de fertilizarea in vitro (FIV) recunoscută ca proces de fertilizare prin combinarea manuală a unui ou și a spermei într-un vas de laborator, cu transferul de embrion în uter [2].
Odată ce au fost clarificate aspectele ce țin de partea introductivă a temei, consider prielnic de a furniza anumite argumente în ceea ce privește statutul legal al embrionului. În scopul fortificării opiniei conform căreia embrionul in vitro nu poate fi catalogat drept grup de celule [4] sau obiect, trebuie de reliefat detaliul că acesta nu este înzestrat cu personalitate juridică, dar totuși este o persoană, aparţinând speciei umane [5]. Suplimentar, embrionul nu poate fi avutul biologic al unei alte persoane, el îşi aparţine sieși şi nu poate fi deposedat de sine [6].
- O opinie interesantă propune a asigura o protecţie graduală, numind embrionul „fiinţă prenatală”. Cimentând cele precizate mai sus, este necesar de a face referire la Convenția de la Oviedo, care recunoaște embrionii ca organisme vii și interzice distrugerea lor în scopuri de cercetare [7].
- După cum a fost punctat în debutul lucrării, FIV generează o varietate de dileme etice şi polemici legate atât de ştiinţele biologice, cât și de sociologie, religie şi drept. Prin urmare, se conturează mai multe probleme ce țin de: a) dezumanizarea şi medicalizarea procesului de sănătatea reproducerii - dispariţia unirii emoţional-fizice între parteneri [9, p. O atenție deosebită trebuie acordată abordării problemei care ține de soarta şi numărul embrionilor, întrucât în marea majoritate a cazurilor de FIV este necesar un transfer multiplu, ceea ce implică şi reducţia embrionară ulterioară [9, p. 25].
- Soarta embrionilor supranumerari poate fi diferită în dependență de legislația de reglementare: în Germania este pedepsită producerea embrionilor destinaţi cercetării medicale; pe de altă parte, legea austriacă spaniolă, britanică, suedeză şi daneză reprezintă un compromis între legea germană restrictivă şi cea anglo-saxonă, permisivă, neprevăzând sancţiuni penale pentru cazul exceselor în materie de procreaţie artificială [11, p. O atenție deosebită o merită Decizia CtEDO în cauza Parillo c. Italia, în care Curții i s-a pus în față dilema determinării statutului embrionului in vitro.
- În cazul Parillo c. Italia, Curtea a lăsat fiecărui stat responsabilitatea de a determina când începe protecția legală a dreptului la viață, opinând că totuși embrionul nu este un bun, dar nu se include nici în categoria persoanelor, fiind doar „o parte constitutivă” a patrimoniului genetic al părintelui [13, p. Totalizând cele menționate, țin să accentuez că atât în doctrină, cât și în practică, chiar și în jurisprudență nu există o opinie unanimă cu referire la statutul embrionului in vitro, însă cu certitudine este imperativ de reglementat legal aceste aspecte.
PALADI, Gh., CERNEȚCHI, O. Bazele obstetricii fiziologice, vol.1, Chișinău, 2006 [citat 20.02.2022]. MĂGDICI, A. Embrionul uman, o persoană ce trebuie protejată, Roman: Serafica, 2019. Convenția Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicatiile biologiei şi medicine din 04.04.1997 [citat 14.02.2022]. Recomandarea Consiliului Europei nr. FIRULEASA, I. Dileme etice ale fertilizării in vitro [citat 17.02.2022]. ASTARASTOAE, V., UNGUREANU, M.C., STOICA, O. Probleme etice şi legale ale noilor tehnologii reproductive, Revista Bioetica Vol. 1, nr. 2. GHEORGHIȚĂ, N. Dreptul la viață al ființei umane: este embrionul uman o ființă? [citat 17.02.2022]. Oakley, D., A., The ethics of IVF, Biddles, Guilford and King”s Lynn, London, first ed. Decizia CtEDO în cauza PARRILLO c. Italia (no 46470/11) [citat 14.02.2022].
În continuare, este esențial să analizăm cadrul juridic european și național asupra „embrionului uman” și să discutăm rolul Convenției de la Oviedo ca reper de protecție a demnității umane în contextul biomedicinei. În cauza Oliver Brüstle c. Greenpeace e.V., Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că embrionul uman reprezintă un concept autonom al UE, necesar a fi interpretat uniform în întreaga Uniune, iar utilizarea embrionilor în scopuri industriale sau comerciale este exclusă din brevetare (Directiva 98/44/CE). Această poziție subliniază principiile fundamentale: demnitatea persoanei, interzicerea exploatării comerciale a embrionilor și necesitatea echilibrului între progresul științific și protecția drepturilor fundamentale.
În paralel, perspectivele religioase oferă un spectru variat de poziții. Teologia ortodoxă pleacă de la premisa că viața și demnitatea umană există din momentul concepției, iar embrionul este o entitate umană cu vocație spre comuniune cu Dumnezeu (Stăniloae, 1997; Ică Jr., 2002; Moldovan, 1996; Răducă, 2005). Biserica Catolică, potrivit Donum Vitae (1987) și Evangelium Vitae (1995), respinge distrugerea embrionilor în scopuri de cercetare și insistă asupra continuității valorii umane de la concepție. În tradițiile iudaice și islamice, există o gestionare graduală a valorii vieții prenatale, cu diferențe între școlile juridice și comentariile teologice privind momentul însuflețirii (Halaha, surse coranice și Hadith, discuții rabinice).
Din perspectiva biologică, fertilizarea in vitro și dezvoltarea embrionilor în condiții artificiale au deschis o serie de dileme legate de protecția vieții, autonomia pacientului, drepturi ale mamei și valorile etice. Organizațiile internaționale și comunitatea medicală privesc în mod diferențiat problema: un curent susține cercetarea embrionară ca fundament al înțelegerii bolilor și dezvoltării tratamentelor, în timp ce altele avertizează asupra posibilității exploatării comerciale a embrionilor. World Health Organization subliniază importanța accesului la servicii de avort sigure și riscurile restricțiilor excesive. La nivel doctrinar, există contribuții semnificative ale teoreticienilor precum Marquis, Singer, sau Lejeune, precum și interpretări juridice din jurisprudența CEDH și CJUE, ce modelează protecția embrionului ca entitate cu statut juridic și moral în diferite contexte naționale.
4. În dreptul internațional, dezbaterea asupra începutului vieții a fost influențată de instrumente precum Pactul Internațional privind drepturile civile și politice, Convenția europeană a drepturilor omului, Convenția americană a drepturilor omului, precum și de Recomandările Consiliului Europei privind protecția embrionilor și a fetusului. În Oviedo, Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicina stabilește principii generale despre demnitatea ființei umane, limitând utilizarea embrionilor în scopuri comerciale sau industriale și evidențiind că statelor membrilor le revine responsabilitatea de a reglementa concret aceste activități în dreptul intern.
4. Intr-o prima faza recunoasterea dreptului la viata al fetusului reprezintă un compromis între respectul vieții viitoare și dreptul la avort, însă progresul medicinei indică necesitatea protejării originii omului și demnității sale, embrionul fiind considerat o „persoană prin destinatie” sau o „persoană potentială” (analiză doctrinară și jurisprudență). În Parlamentul European și în cadrul Convenției de la Oviedo se subliniază că dezvoltarea științifică impune echilibrarea intereselor, stabilind limite în utilizarea biologică și tehnologii în scopuri medicale, științifice și comerciale.
Consecințe etice și practice
- Necesitatea unei definiții clare la nivel internațional/european care să creeze un cadru legal coerent pentru embrionii in vitro.
- Protecția embrionului nu poate însemna ignorarea îngrijirilor femeii; echilibrul între dreptul la viață și dreptul la autonomie este esențial.
- Reglementări naționale diferite (Germania, Austria, Spania, Marea Britanie, Suedia, Danemarca) arată două modele: restrictiv și permisiv, fără sancțiuni penale în unele cazuri de utilizare a embrionilor.
- Rolul organismelor internaționale (OCDE, OMS, Consiliul Europei) în ghidarea standardelor bioetice și juridice este crucial pentru harmonizarea principiilor fundamentale.
5. În ansamblu, statutul moral al embrionului uman rămâne o dintre cele mai dificile probleme ale bioeticii contemporane. Perspectivele sunt diverse: unele aborda aleg o recunoaștere a statutului moral deplin, altele favorizează o poziție graduală sau limitată. În literatura ortodoxă și catolică se subliniază continuitatea vieții și demnitatea umană încă din concepție, în timp ce tradițiile iudaice și islamice arată o etapizare a valorii vieții și o protecție acordată mamei și dezvoltării embrionului în funcție de context. În bibliografia consultată se regăsesc lucrări fundamentale despre bioetică, drepturi ale omului, concepte despre demnitate, și decizii ale instanțelor internaționale relevante pentru definirea unor cadre legale adecvate.
tags: #statutul #embrionului #din #puct #de #vedere
Postări populare:
- Programări pentru oftalmologie la Spitalul de Pediatrie Pitești
- Îngrijire postnatală pentru mamă și copil: timp și bune practici
- Îngrijire în timpul perioadei fertile a femelelor Malamute
- Tehnici și dispozitive pentru protecția la suprasarcină a instalațiilor electrice
- cum se utilizează corect crema cu placentă