Dispozitivele intrauterine au castigat foarte mult in popularitate in ultimii ani, fiind considerate una dintre cele mai eficiente metode de contraceptie. Cu toate acestea, inca exista mituri in ceea ce priveste utilizarea lor, avantajele si riscurile pe care le prezinta sau informatiile despre manevrele de montare sau extractie. Steriletul este o metoda contraceptiva de lunga durata, cu riscuri si complicatii minime. Beneficiile acestei metode de contraceptie sunt majore, iar efectele secundare sunt foarte rare. Steriletul este o metodă contraceptivă mecanică și/sau hormonală ce se introduce în cavitatea uterină. Este conceput pentru a preveni sarcina prin modificarea mediului uterin și a condițiilor care permit fertilizarea sau implantarea ovulului. Steriletul este o metodă de tipul „set and forget” - odată introdus, oferă protecție pe o perioadă ce poate varia între 3 și 10 ani, în funcție de tipul său. Steriletul este o metodă contraceptivă recomandată pentru o gamă largă de femei, datorită eficienței ridicate, siguranței și duratei lungi de protecție. Dacă iei în considerare folosirea steriletului ca metodă de contracepție pe termen lung, cele mai bune recomandări le poți primi de la medicul specialist.
Ce este steriletul?
Steriletul, denumit și dispozitiv contraceptiv intrauterin (DIU), este un instrument mic din plastic, în forma literei „T”, care este introdus de medicul ginecolog în uter, pentru a preveni apariția unei sarcini. Steriletul este un dispozitiv intrauterin mic, sub forma literei „T”, învelit în cupru sau pe baza de hormoni, care se monteaza in interiorul uterului pentru a preveni sarcina. Steriletul este un dispozitiv medical intrauterin al carui rol principal este cel contraceptiv. Aceasta metoda contraceptiva este preferata de multe femei, ca urmare a faptului ca poate avea o durata de utilizare de cativa ani. Steriletul este un dispozitiv intrauterin din cu baza de plastic flexibil care te poate proteja de o sarcină nedorită. De obicei, steriletul are forma literei T, dar mai poate fi și în forma literei U, dublu S, sferic, ca o bilă sau cilindric. Steriletul este o opțiune populară pentru femeile care doresc o formă de protecție eficientă, fără să fie nevoite să ia zilnic pilule contraceptive. Steriletul este un mic aparat din plastic, de forma si marime variabila de 3 sau 4 centimetri lungime, prelungite in vagin printr-un fir ce semnaleaza prezenta lor si care permite sa poata fi scoase.
Odată ce a fost introdus în uter, steriletul previne dezvoltarea unei sarcini în proporție de peste 99%, pe o durată de 3 până la 10 ani, în funcție de tipul de sterilet. Steriletul este o metodă contraceptivă eficientă, cu o eficacitate de 99%. Încă de la primul contact sexual după introducerea steriletului, dispozitivul intrauterin se poate dovedi a fi eficient împotriva apariţiei unei sarcini nedorite. Eficiența unui sterilet este de aproximativ 98-99%. Eventualele sarcini care apar se produc pentru ca dispozitivul a fost impins in afara uterului, fara ca femeia sa-si dea seama. Rata de succes este de 99%, deci în doar 1% din cazuri poate apărea o sarcină cu sterilet. Altfel spus, doar 1 din 100 de femei poate rămâne însărcinată.
În comparație cu contraceptivele de tip barieră, cum este prezervativul, steriletul nu previne infecțiile cu transmitere sexuală. Steriletul te protejează de o sarcină nedorită, dar nu şi de bolile cu transmitere sexuală. În cazul persoanelor cu o viaţă sexuală activă şi cu mai mulţi parteneri, prezervativul rămâne aliatul de bază.
Tipuri de sterilet
Există două tipuri principale de sterilet: sterilete pasive, ori inerte, din polietilen, și steriletele active, cărora li s-a adăugat cupru sau progesteron pentru a le crește eficacitatea. Aceste ultime modele sunt actualmente cele mai utilizate. Există două tipuri de dispozitiv contraceptiv intrauterin, de cupru și hormonal, ambele cu fire în partea inferioară, lungi până la nivelul vaginului, astfel încât steriletul să poată fi scos atunci când este necesar.
Steriletul hormonal
Steriletul pe baza de hormoni elibereaza hormonul sintetic numit progestin, cu efecte similare cu acelea ale progesteronului care se regaseste in multe dintre pilulele contraceptive. Steriletul hormonal conține hormonul progestativ levonorgestrel, care îngroașă mucusul cervical, îngreunând deplasarea spermatozoizilor spre ovul, și suprimă capacitatea de ovulație în timpul ciclului menstrual. Acest tip de sterilet conține un hormon numit progesteron, care este eliberat treptat în cavitatea uterină. Acest tip de sterilet contine un hormon numit levonorgestrel, care este eliberat treptat in cavitatea uterina si care are efect care oricare alt produs din gama anticonceptionale.Acesta previne sarcina prin ingrosarea mucusului cervical pentru a impiedica accesul spermatozoizilor la ovul, inhibarea ovulatiei si subtierea mucoasei uterine pentru a preveni implantarea ovulului fertilizat. Steriletul hormonal eliberează treptat progestativ și previne o sarcină nedorită prin producerea unui mucus gros și lipicios la nivelul colului uterin, așa încât spermatozoizii nu mai pot trece spre uter unde să fertilizeze ovulul. În plus, steriletul hormonal are rolul de a subţia peretele intern al uterului şi de a suprima parţial ovulaţia. Cele mai multe femei pot folosi un dispozitiv contraceptiv intrauterin. Steriletele hormonale oferă protectie intre 3 si 5 ani. Steriletul hormonal are o durată de utilizare mai scurtă, de obicei între 3 și 7 ani, în funcție de concentrația hormonului și producător.
Există contraindicații specifice steriletului hormonal: acesta nu este recomandat femeilor care au avut cancer de sân sau care prezintă un risc foarte crescut pentru această afecțiune, deoarece anumite tipuri de cancer mamar sunt dependente de hormoni. De asemenea, prezența unei boli hepatice active severe sau a unei tumori la ficat reprezintă o contraindicație.
Steriletul de cupru
Steriletul din cupru este un tub mic din plastic în forma de „T”, cu un fir de cupru in jurul sau. Steriletul de cupru - conține un fir subțire de cupru, înfășurat în jur; cuprul intensifică răspunsul inflamator local, alterând mucusul cervical, determinând astfel distrugerea spermatozoizilor și împiedicând implantarea ovulului fertilizat. Steriletul de cupru nu contine hormoni, ci are un invelis de cupru pe corpul sau. Cuprul are efect spermicid, impiedicand spermatozoizii sa se deplaseze si sa fertilizeze ovulul. Steriletul de cupru nu contine hormoni, astfel ca nu afecteaza echilibrul hormonal al utilizatoarei. Steriletul cu cupru eliberează ioni de cupru în cantități mici, dar constante. Acești ioni au un efect toxic asupra spermatozoizilor, reducând drastic mobilitatea și capacitatea lor de a fertiliza ovulul. Steriletul cu cupru este eficient între 5 și 10 ani, în funcție de modelul și concentrația de cupru. Steriletul de cupru nu trebuie utilizat de către femeile care au o alergie cunoscută la cupru sau care suferă de boala Wilson, o afecțiune genetică rară ce determină acumularea de cupru în organism.
Există și sterilete cu înveliș de aur, care au proprietăți antiinflamatoare și pot reduce riscul de infecții, putând fi folosite între 5 și 10 ani.
Cum funcționează steriletul?
Atât steriletul de cupru, cât și cel hormonal previn sarcina prin faptul că interferează cu capacitatea spermei de a se deplasa, astfel încât să penetreze cu greu uterul când încearcă să ajungă la un ovul. Plasat in cavitatea uterina, un sterilet antreneaza o reactie locala care impiedica nidatia oului in uter, modificand mucoasa uterina. Deși fiecare tip de sterilet are un mecanism ușor diferit, principiul de bază este că dispozitivul, odată introdus în uter, declanșează un răspuns imun local. Steriletul este o metodă contraceptivă mecanică și/sau hormonală ce se introduce în cavitatea uterină. Este conceput pentru a preveni sarcina prin modificarea mediului uterin și a condițiilor care permit fertilizarea sau implantarea ovulului.
Montarea și extragerea steriletului
Montarea unui sterilet nu este dureroasa si se poate face sub anestezie locala, proces care dureaza in jur de 10 minute. Medicul ginecolog este cel care efectuează montarea steriletului, ajustarea și scoaterea dispozitivului, când este necesar. Introducerea unui dispozitiv contraceptiv intrauterin durează 10-20 de minute. Pacienta este poziționată pe o masă ginecologică, la fel ca în timpul screening-ului cervical prin testul Babeș Papanicolau, cu genunchii îndoiți, picioarele deschise și sprijinite în etrieri. Procedura de montare durează în jur de 5-15 minute. Vei sta pe masa ginecologică, la fel ca la un control de rutină. Medicul va introduce un specul în vagin pentru a vizualiza colul uterin. Acesta va fi dezinfectat cu o soluție antiseptică pentru a preveni infecțiile. Urmează măsurarea lungimii uterului cu un instrument subțire numit histerometru, un pas important pentru a asigura o plasare corectă. Apoi, steriletul, care este pliat într-un tub subțire de inserție, este introdus prin col în cavitatea uterină, unde este eliberat și își desface brațele în forma literei T. La final, medicul va tăia firele atașate de sterilet, lăsându-le la o lungime de câțiva centimetri în vagin. Manevra de montare este una simplă, rapidă și nedureroasă. Vei fi așezată pe masa de examinare, într-o poziție similară cu cea pentru testul Papanicolau, cu genunchii îndoiți și picioarele sprijinite pe suporturile laterale. Medicul ginecolog va folosi un specul pentru a deschide ușor vaginul și a vizualiza colul uterin, după care va insera steriletul direct în uter. Dispozitivul este prevăzut cu niște ațe de control care ajung in vagin până la nivelul colului uterin şi care îi permit medicului să se asigure că este în poziția corectă sau să îl scoată.
Cel mai bun moment pentru a-l introduce este in ultimele zile de menstruatie, cand colul uterin este dilatat. Steriletul poate fi montat în orice moment din timpul ciclului menstrual, cât timp nu există posibilitatea unei sarcini. De asemenea, medicul va realiza un examen clinic, verificând interiorul vaginului și poziția și dimensiunea uterului. De obicei, montarea steriletului se programează în timpul menstruației, deoarece colul uterin este ușor mai dilatat, iar procedura poate fi mai confortabilă, excluzând în același timp prezența unei sarcini. Tot inainte de montarea steriletului, medicul va face controlul ginecologic, pentru a confirma orientarea uterului tau, care poate fi: antevers: ceea ce înseamnă că se înclină spre vezica sau linia mediană; retrovers: ceea ce înseamnă că se înclină în partea opusă vezicii. Afla mai multe despre aceasta situatie din articolul Uter retrovers. Recomandari. Examenul fizic stabileste, de asemenea, dimensiunea, consistenta si mobilitatea uterului tau, verificand totodata existenta oricarei dureri. Durerea ar putea fi semnul unei infecţii.
În urma consultului, medicul va folosi speculumul. Acesta este un instrument medical din metal. Medicul îl introduce în vagin, pentru a ajuta la deschiderea canalului și a-i permite să vadă colul uterin. Odată introdus, vaginul este curățat apoi cu o soluție antiseptică, pentru a reduce riscul de infecție. După dezinfectare, medicul poate aplica un anestezic local, cum ar fi lidocaina. Ea are rolul de a-ți reduce la minimum orice disconfort pe care l-ai putea simți. Ulterior, va stabiliza colul uterin pentru procedura, utilizând un instrument subțire, cu mâner lung, numit tenaculum. Deși steriletul are o singură dimensiune, medicul trebuie să-ți măsoare lungimea canalului cervical și a uterului. El face acest lucru pentru a se asigura că uterul tău are o adâncime de cel puțin 6 până la 9 centimetri și pentru a se asigura că nu introduce dispozitivul prea adânc sau într-un unghi greșit. Dacă DIU este introdus incorect, este posibil să fie la fel de eficient sau, mai rău, ar putea perfora uterul. Steriletul, în formă de T, este introdus închis, iar brațele se vor deschide când dispozitivul ajunge în uter. Firul de la capătul steriletului va rămâne în colul uterin, însă nu ajunge în exteriorul vaginului. Unele femei pot simți crampe și dureri atât în timpul procedurii de inserare, cât și după fixarea steriletului.
Dacă este montat potrivit, la locul său, steriletul va avea fire care atârnă prin colul uterin, în canalul vaginal. Medicul le va scurta. Ele îi vor permite medicului să verifice dacă steriletul este încă la locul lui. S-ar putea să simți cele două corzi dacă introduci degetul în canalul vaginal. Pentru a verifica dacă steriletul este poziționat corect sau dacă suspectează că a fost introdus prea mult, medicul poate efectua o ecografie transvaginală sau abdominală pentru a verifica poziția acestuia. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, nu este nevoie de ecografie. După montarea steriletului, medicul îți va scrie toate informațiile necesare, respectiv tipul de sterilet, data introducerii și când trebuie să îl înlocuiești.
Îndepărtarea steriletului este, de regulă, o procedură mult mai simplă și mai rapidă decât inserția, durând doar câteva secunde. De asemenea, se realizează în cabinetul ginecologic. Vei sta pe masa de examinare, iar medicul va utiliza un specul pentru a vizualiza colul uterin și firele steriletului. Cu ajutorul unei pense speciale, medicul va prinde ferm firele și va trage ușor, dar constant. Brațele flexibile ale steriletului se pliază în sus pe măsură ce acesta este extras prin colul uterin. Majoritatea femeilor resimt doar o crampă ușoară, de scurtă durată, în momentul extracției. Steriletul poate fi scos în orice moment în care femeia îşi doreşte să rămână însărcinată sau dacă medicul ginecolog a descoperit o infecţie pelvină, semne de cancer cervical ori endometrioză. În cazul în care apare disconfort, de asemenea este recomandată îndepărtarea dispozitivului.
Indicații și contraindicații
Steriletul este potrivit pentru femeile care nu pot utiliza contraceptive ce contin estrogeni. Montarea unui sterilet este recomandată în principal femeilor care au o naștere la activ și dacă femeia nu prezintă leziuni la nivelul colului uterin. Steriletul poate fi montat începând cu 4 săptămâni după naștere, indiferent dacă a fost naștere naturală sau naștere prin cezariană, fiind sigur pe perioada alăptării. Cele mai multe femei pot folosi un dispozitiv contraceptiv intrauterin.
Există contraindicații care se aplică tuturor tipurilor de sterilet, dar și contraindicații specifice fiecărui tip (cu cupru sau hormonal). Contraindicații absolute: sarcina, infecții active pelvine, cervicită, infecție a tractului genital inferior, infecție a uterului după naștere, infecție a uterului în primele trei luni după avort, afecțiuni asociate cu susceptibilitate crescută la infecții, anomalii ale celulelor colului uterin, tumori ale uterului sau colului uterin, sângerări vaginale anormale inexplicabile, anomalii uterine sau ale colului uterin inclusiv, fibrom uterin care deformează cavitatea uterină, boală hepatică activă sau tumori hepatice. Steriletul nu este metoda de primă alegere pentru femeile tinere care nu au fost gravide niciodată, nici pentru femeile aflate la postmenopauză la care are loc reducerea dimensiunii uterului.
Steriletul nu poate fi montat sau purtat de oricine. Înainte de montarea lui, medicul ginecolog se asigură că pacienta: nu are leziuni la nivelul colului uterin; nu suferă de neoplazii uterine sau de boala inflamatorie pelvină; nu este însărcinată; nu are malformații uterine; nu este alergică la cupru sau componenta steriletului; nu prezintă coagulopatii. În aceste cazuri, montarea steriletului are contraindicație absolută. Există situații în care contraindicația este relativă sau temporară; vaginită; diabet zaharat neechilibrat; consum de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); cicatrici uterine; cardiopatii valvulare; vârsta mai mică de 20 sau mai mare de 45 de ani.
Efecte secundare și complicații
După montarea unui sterilet, este posibil să apară unele efecte secundare: amețeală, crampe abdominale, dureri de spate sau sângerări ușoare și sunt recomandate antiinflamatoare nesteroidiene, fără prescripție medicală. Unele femei simt amețeală după inserarea Mirena. Acesta este un răspuns normal. Medicul vă va recomanda să vă odihniți o perioadă după ce v-a inserat Mirena. Unele femei care folosesc contraceptive hormonale inclusiv Mirena au raportat depresie sau stări depresive. Depresia poate fi gravă și uneori poate duce la gânduri de sinucidere. Dacă observați schimbări de dispoziție și simptome depresive, adresați-vă medicului cât mai curând posibil pentru recomandări medicale ulterioare.
Contracțiile musculaturii uterine survenite în timpul menstruației pot, uneori, deplasa sau expulza SIU. Aceasta poate să apară cel mai probabil dacă sunteți supraponderală la momentul inserării SIU sau aveți un istoric de sângerări menstruale abundente. Dacă SIU este deplasat, poate să nu funcționeze în mod corespunzător și de aceea, riscul de sarcină este crescut. Dacă SIU este expulzat, nu mai sunteți protejată împotriva sarcinii. Simptomele posibile ale unei expulzări sunt durere și sângerări anormale, dar Mirena poate de asemenea să iasă fără ca dumneavoastră să observați. Deoarece Mirena scade fluxul menstrual, creșterea fluxului menstrual poate indica o expulzie. Se recomandă să verificați prezența firelor ghid cu degetul, de exemplu, în timp ce faceți duș. Dacă aveți vreun indiciu al unei expulzii sau dacă nu simțiți firele ghid, trebuie să utilizați o altă metodă de contracepție (cum este prezervativul) și să consultați un profesionist din domeniul sănătății.
Perforația sau penetrarea peretelui uterului poate să apară, cel mai adesea în timpul inserării, deși poate să nu fie observată uneori decât mai târziu. Mirena situat în afara cavității uterine nu este eficient în prevenirea sarcinii și trebuie îndepărtat cât mai repede. Poate fi nevoie de o manevră chirurgicală pentru extragerea Mirena. Riscul de perforație este crescut la femeile care alăptează și la femeile care au născut cu până la 36 săptămâni înainte de inserare și poate fi crescut la femeile cu uterul fix și orientat înapoi (uter retrovers fix). Dacă bănuiți că ați putea avea o perforație, cereți imediat sfatul unui medic ginecolog sau reamintiți medicului că aveți inserat un sistem Mirena, mai ales dacă nu este medicul care a făcut inserarea. Posibile semne și simptome ale perforației pot include: dureri severe (cum ar fi, crampe menstruale) sau mai severe decât vă așteptați, sângerare abundentă (după inserare), durere sau sângerare care poate să dureze mai mult de câteva săptămâni, modificări neașteptate ale ciclului menstrual, durere în timpul contactului sexual, puteți să nu mai simțiți firele ghid ale Mirena.
Sarcina survine extrem de rar în cazul utilizării Mirena. Totuși, dacă rămâneți gravidă pe durata utilizării Mirena, riscul ca sarcina să fie localizată în afara uterului (sarcină extrauterină) este relativ crescut. La utilizatoarele de Mirena, 1 din 1000 de femei au o sarcină extrauterină pe an. Rata este mai scăzută decât la femeile care nu utilizează nicio metodă de contracepție (3 - 5 din 1000 de femei pe an). Femeia care a avut deja o sarcină extrauterină, o intervenție chirurgicală la nivelul colului sau uterului sau a avut o infecție pelvină, prezintă un risc crescut de apariție a sarcinii extrauterine. O sarcină extrauterină este o situație gravă, care impune asistență medicală imediată. Următoarele simptome pot apărea în cazul unei sarcini extrauterine, situație în care trebuie să contactați imediat medicul: Absența menstruației, urmată de sângerare sau durere persistentă, dureri vagi sau foarte severe în partea de jos a abdomenului, dacă prezentați semnele normale ale unei sarcini și în plus aveți sângerări și amețeli.
Foliculi ovarieni măriți (celule care înconjoară ovulul în ovar): Deoarece efectul contraceptiv al Mirena este datorat, în principal efectului local, la femeile aflate la vârsta fertilă apar de obicei cicluri ovulatorii cu ruptură foliculară. Uneori, degenerarea unui folicul este întârziată și dezvoltarea foliculului poate continua. Cea mai mare parte a acestor foliculi nu determină niciun simptom, deși unii pot cauza durere pelvină sau durere în timpul contactului sexual. Acești foliculi măriți pot necesita supraveghere medicală, dar de obicei dispar de la sine.
În general, steriletul este bine tolerat, iar beneficiile contraceptive și terapeutice depășesc riscurile posibile pentru majoritatea femeilor.
Steriletul în timpul sarcinii și alăptării
Mirena nu trebuie utilizat în cazul unei sarcini prezente sau suspectate. Se întâmplă extrem de rar ca o femeie la care Mirena este situat în poziția corectă să rămână gravidă. În cazul în care Mirena iese din cavitatea uterină nu mai sunteți protejată și trebuie să utilizați o altă metodă contraceptivă până mergeți să vă consulte un medic. La unele femei este posibil ca în perioada utilizării Mirena să nu apară menstruația. Absența unei menstruații nu reprezintă neapărat un semn de sarcină. Dacă nu apare menstruația și aveți alte simptome de sarcină (de exemplu, greață, oboseală, dureri la nivelul sânilor) trebuie să vă adresați medicului și să faceți un test de sarcină. Dacă rămâneți gravidă în timpul utilizării Mirena, trebuie să vă adresați imediat specialistului din domeniul sănătății pentru a vi se extrage Mirena. Extragerea poate provoca un avort spontan. Cu toate acestea, dacă Mirena este lăsat pe loc în timpul sarcinii, nu numai riscul de pierdere a sarcinii este mai mare, dar și riscul de naștere prematură. Dacă Mirena nu poate fi extras, discutați cu specialistul din domeniul sănătății despre beneficiile și riscurile păstrării sarcinii. Dacă sarcina este păstrată, veți fi supravegheată îndeaproape în timpul sarcinii și trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră dacă aveți crampe la nivelul stomacului, dureri de stomac sau febră.
Mirena poate fi utilizat în timpul perioadei de alăptare. În laptele matern, la femeile care alăptează au fost identificate cantități mici de levonorgestrel (0,1% din doză fiind transferată sugarului). Totuși nu s-au observat efecte negative asupra creșterii și dezvoltării sugarului când se utilizează Mirena la șase săptămâni după naștere. Metodele contraceptive bazate numai pe progesteron nu par să influențeze cantitatea și calitatea laptelui matern.
Steriletul – Dr. Patricia Mălușanu | Spitalul Clinic SANADOR
Întrebări frecvente
Cât costă un sterilet? Costul total variază în funcție de tipul de sterilet ales și de prețul consultației și al procedurii de montare.
Montarea steriletului doare? Senzația este diferită pentru fiecare femeie. Majoritatea descriu un disconfort ascuțit, dar scurt, similar unor crampe menstruale intense, în momentul inserției. Medicul poate recomanda administrarea unui antiinflamator sau anestezic local înainte de procedură.
La cât timp poți avea contact sexual după montarea steriletului? Recomandarea generală este să aștepți cel puțin 24 de ore înainte de a avea contact sexual după montarea steriletului.
Se simte steriletul în timpul actului sexual? În mod normal, steriletul NU se simte în timpul actului sexual, nici de către femeie, nici de către partener. Dacă este montat corect, steriletul rămâne în interiorul uterului, iar singura parte care ajunge în vagin sunt firele subțiri de control, care sunt foarte fine. Este posibil ca partenerul să simtă aceste fire de control.
Pot rămâne însărcinată dacă am sterilet? Riscul este foarte mic. Dacă totuși se întâmplă, există un risc ca sarcina să fie extrauterină (localizată în afara uterului), o urgență medicală ce necesită prezentarea imediată la medic.
Cum îmi pot da seama dacă steriletul s-a deplasat? În general, nu-ți dai seama când un sterilet s-a deplasat. De aceea, e important să-l verifici periodic acasă, conform instrucțiunilor medicului tău.
tags: #sterilet #este #de #metal