Un stent cardiac este un mic dispozitiv utilizat în procedura medicală numită angioplastie coronariană pentru a trata sau a preveni îngustarea sau blocarea arterelor coronare, care furnizează sânge și oxigen inimii. Aceasta este o intervenție minim invazivă care poate fi efectuată pentru a trata simptomele anginei (durere în piept) sau pentru a preveni un atac de cord. Stentul acționează ca un suport pentru zona slăbită a aortei și ajută la prevenirea ruperii anevrismului sau disecției. Stenturile vasculare pot fi utilizate pentru a trata leziunile care au slăbit aorta.
Boala arterei carotide, arterele carotide duc sânge oxigenat la creier, iar stenturile pot fi folosite pentru a trata îngustarea arterelor coronare, care duc sânge oxigenat la inimă. În cazul bolii arteriale periferice, un stent poate fi utilizat pentru tratarea arterelor înguste cauzate de arteriopatie, o afecțiune în care placa se acumulează în arterele care transportă sânge la picioare, brațe sau abdomen. În toate cazurile, medicul va informa pacientul despre eventualele riscururi și eventualele contraindicații.
Indicații, contraindicații și pregătiri
Stenturile pot fi recomandate pentru tratamentul îngustării arterelor coronare, arterelor periferice sau carotidiene, însă în unele situații există contraindicații, de exemplu în cazul artrărilor multiple cu îngustare, boli renale de lungă durată sau diabet. În funcție de vârstă, istoricul medical și factori de risc, medicul poate alege o altă procedură. Înainte de procedură, se efectuează evaluări clinicie și cardiologice, inclusiv consult, electrocardiogramă și, dacă este necesar, ecocardiografie, iar pregătirea poate include hidratare și ajustări ale medicației anticoagulante sau antiplachetare.
Procedura de montare a stentului arterelor începe cu antisepsie și anestezie locală la locul puncției. Medicul introduce o teacă și apoi un cateter subțire în arteră sau venă, avansat până la zona țintă sub control fluoroscopic. Dacă este necesar, se efectuează o angioplastie cu balon, apoi poziționează stentul pe un balon sau eliberează un stent autoexpandabil. După stentare, medicul verifică fluxul de sânge și amplasarea stentului.
Tipuri de stenturi
- Stent conventional: fabricat din oțel sau crom-cobalt; este cel mai economic, dar are risc de reobstrucție.
- Stent farmacologic activ: acoperit cu medicamente antiproliferative, eliberând lent un medicament pentru a minimiza riscul de reingustare.
Stenturile moderne, în combinație cu tratamentul medicamentos adecvat, au redus semnificativ ratele de restenoză. Pacienții necesită monitorizare cardiologică periodică (la 1 lună, 3 luni, 6 luni, un an sau ori de câte ori medicul consideră necesar).
Ce se întâmplă în timpul și după stentare
Stentarea este o procedură endovasculară minim invazivă, de obicei percutană prin puncție și nu o incizie chirurgicală mare. Durata procedurii depinde de tipul stentului, de localizare și de riscul individual de sângerare și tromboză. Multe stenturi moderne sunt compatibile cu RMN în condiții specifice. După montarea stentului, pacientul rămâne sub monitorizare pentru controlul pulsului, tensiunii, ritmului cardiac și verificarea locului de puncție. Tratamentul după stentare include frecvent terapie antiplachetară, iar durata terapiei duble ( aspirină plus un inhibitor P2Y12) se adaptează la echilibrul dintre riscul de sângerare și riscul de tromboză, în funcție de tipul stentului și contextul clinic.
Procesul de pregătire pentru stentare vasculară include evaluări clinice, cardiologice sau vasculare, consult, electrocardiogramă și ecocardiografie dacă este necesar. De asemenea, înainte de procedură se verifică funcția renală (eGFR) și coagularea sângelui, iar pacientul poate necesita hidratare pentru protecția rinichilor. Alegerea stentului poate ține cont de starea vasculară, de prezența diabetului sau a altor comorbidități, iar medicul poate recomanda oprirea sau ajustarea unor medicamente înainte de intervenție.
Riscuri și complicații
Ca orice procedură percutană, stentarea are riscuri, deși majoritatea pacienților nu au evenimente majore. Riscuri potențiale includ reacții alergice la substanța de contrast, sângerare la locul puncției, tromboză în interiorul stentului, restenoza (reîngustare) și, în cazuri rare, complicații mai grave ca disecție arterială sau embolie cerebrală în cazul stentării carotidiene. Pentru a reduce riscurile, se utilizează sisteme de protecție în stentarea carotidiană și monitorizare atentă în timpul și după procedură. Unii pacienți pot necesita terapie antiplachetă pe termen lung pentru a preveni formarea cheagurilor.
Stenturi în diferite regiuni vasculare
Stentarea poate fi utilizată pentru tratamentul bolii arteriale coronare, bolii arteriale periferice (de exemplu în membrele inferioare) și stentarea carotidiană în cazul stenozei carotidiene. În unele cazuri de anevrisme aortice sau leziuni complexe, se pot folosi dispozitive mai elaborate, cum ar fi endoproteza intravasculară (stent-graft). La Spitalul Clinic SANADOR se folosesc proceduri moderne, cu recuperare rapidă și rezultate excelente, iar echipele medicale sunt experimentate în Laboratorul de Cateterism, dotat cu echipamente de ultimă generație.
Stentarea este, de regulă, o intervenție endovasculară minim invazivă, iar durata acesteia depinde de tipul stentului, localizare și risc individual. Multe stenturi moderne sunt compatibile cu RMN în anumite condiții, iar stentul nu se simte ca un corp străin în mod obișnuit.
Ce să aștepți după procedură
După angioplastie și stentare, pacientul poate sta în spital câteva ore sau chiar peste noapte, în funcție de condiția clinică. Este important să se respecte indicațiile medicale privind activitatea fizică (evitarea efortului la zona punctiei, mers ușor, evitarea ridicării greutăților) și să se mențină o hidratare adecvată pentru eliminarea substanței de contrast. Medicația antiplachetară este de obicei menținută pe termen lung, iar controalele post-intervenție vor include monitorizarea tensiunii arteriale, dozelor de medicamente și evaluarea locului de puncție. Posibile complicații minore includ sângerări, echimoze la locul inciziei, sau canal fals de scurgere a sângelui; complicațiile majore sunt mai rare, dar pot necesita intervenții suplimentare.
Introducerea unui stent la inimă este o parte a tratamentului pentru boala arterială coronariană; schimbările stilului de viață, controlul tensiunii, colesterolului, diabetului și renunțarea la fumat sunt esențiale pentru prevenirea formării unei noi plăci ateromatoase. Există posibilitatea reacțiilor alergice la medicamente sau materiale, iar uneori poate apărea necesitatea unei a doua proceduri pentru îndepărtarea restenozei. Ca întotdeauna, decizia despre angio-plastie și stentare este individualizată în funcție de starea pacientului și de evaluările multidisciplinare.
Animation - Coronary stent placement
tags: #sterilet #pentru #sinusuri