Avortul (în latină: ab „fără", ortus „naștere") reprezintă întreruperea accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. În România, avortul este un subiect sensibil, iar cel la cerere a trezit și trezește numeroase controverse în spațiul public. Există două categorii principale de avort: avortul medicamentos și avortul chirurgical. Avortul medicamentos presupune două etape prin care se elimină sarcina nedorită. În prima etapă are loc administrarea pastilelor care au ca efect stoparea dezvoltării embrionului, deoarece blochează acțiunea progesteronului - hormonul care ajută la menținerea sarcinii. În lipsa progesteronului, endometrul se subțiază, iar embrionul se va desprinde și va muri. În a doua etapă se va administra preparatul (după 1-2 zile, fără supraveghere medicală, se ia acasă) care va provoca contractarea uterului și sângerarea vaginală pentru a avea loc expulzia conținutului sarcinii (embrionul și placenta, precum și alte țesuturi). În cazurile rare în care sarcina nu este întreruptă în urma administrării medicamentelor, medicul va efectua o intervenție pentru îndepărtarea ei (chiuretaj). Avortul chirurgical se poate realiza prin două tehnici, în funcție de vârsta sarcinii. În primul trimestru de sarcină (5-12 săptămâni) se va utiliza aspirația manuală cu vacuum implică aspirația țesuturilor uterului cu un tub de mici dimensiuni. În al doilea trimestru de sarcină (în jurul perioadei de 12 săptămâni) se utilizează o tehnică chirurgicală care presupune dilatarea forțată, chiuretajul și aspirarea cu vacuum, pentru eliminarea fătului și a placentei din uter.
Context juridic și social înainte de 1936
Până în 1936, România a funcționat după un Cod Penal vechi, cu prevederi împrumutate din Codul Penal French și Prusian. Sub articolul 246, avortul era pedepsit cu închisoarea atât pentru persoana gravidă, cât și pentru medicii, moașele sau alți specialiști care acceptau să facă avort. Reformele din anii interbelici au vizat însă reglementări legale orientate spre posibilitatea intervențiilor medicale în cazuri de urgență sau malformații, dar fără o liberalizare generală. În același context, s-a conturat o dezbatere în grupuri feminist-politice despre rolul statului în reproduce, cu opinii atât pro, cât și contra legalizării avortului.
Perioada interbelică și politică a anilor 1930-1940
În 1934, Maria Baiulescu a publicat articole anti-avort, iar în același timp s-au exprimat poziții pro-avort în lucrări ale altor autori ca Medeea Niculescu. Congresul din Iași din mai 1932 a evidențiat divergențe în rândul feministelor cu privire la legalizarea avortului, iar concluzia a fost una de lipsă de consens oficial. În Codul Penal din 1936, avortul terapeutic și cel în caz de malformații ale fătului au fost legalizate, diferențiindu-se între femeile căsătorite și necăsătorite în ceea ce privește pedepsele. Astfel, legislația oferea o atenție specifică contextului marital și cazului medical, lăsând spațiu de negociere la nivel clinic.
Perioada comunistă: Decretul 463 și „epoca avortului la cerere”
România a fost influențată puternic de politicile sovietice de emancipare și de demografie. Pe 25 septembrie 1957 a fost legalizat avortul prin Decretul 463, iar în 1958 se au început să se înregistreze avorturi în statistici, în spitalele și maternitățile de stat. Centrele de avort erau organizate în spitale mari, iar unitățile de ambulatoriu erau deținute de fabricile cu forță de muncă feminină. Fără a implica formalități birocratice vaste, statul promova avortul ca metodă de planificare a populației, iar costurile erau de circa 28 de dolari, cu medicul primind jumătate din sumă. Regimul a permis maxim 10 avorturi pe zi, iar sarcinile peste trei luni necesitau aprobarea comisiei medicale și a spitalului.
În anii 1960 au apărut „vârfuri” în numărul avorturilor: 1965 a înregistrat un record de 1.115.000 avorturi, urmate de 1964 cu 1.100.000 și 1963 cu 1.037.000. Decretul 463 a generat peste 7,5 milioane de avorturi în intervalul 1958-1966. O perioadă de tranziție a început apoi cu Decretul 770 în 1966, restricționând drastic accesul la avorturi: femeile erau obligate să nască dacă au rămas însărcinate înainte de 40 de ani sau aveau deja patru copii, iar avorturile rămâneau permise doar în condiții medicale stricte. În intervalul 1967-1989, numărul anual de avorturi rămăsese în jurul valorilor între 200.000 și 430.000, în timp ce mortalitatea maternă creștea în special din cauza avorturilor clandestine, cu estimări de ordinul a mii de decese.
Apartenența la regimul Ceaușescu: 1966-1989
În anii ’70 și ’80, controlul strict al contracepției și promovarea natalității au dus la interzicerea aproape totală a mijloacelor contraceptive și la deteriorarea accesului la servicii medicale. În această perioadă, avortul a fost una dintre principalele forme de contracepție, iar statistici indică peste 427.000 avorturi în 1981 și peste 421.000 în 1983, cu opțiuni limitate pentru femei. La 1989, o cifră șocantă indică aproape un milion de avorturi la cerere în anul de tranziție către liberalizare. S-au făcut numeroase vieți afectate, iar practica a dus la zeci de mii de copii abandonați în orfelinate ca efect al politicilor demografice drastice.
Liberalizarea de după 1990: declinul avortului la cerere și noile servicii
La 26 decembrie 1989, odată cu schimbarea regimului, a avut loc liberalizarea avortului. În 1990 s-au înregistrat aproape un milion de avorturi, un nivel triple față de nașteri, iar în anii următori numărul a scăzut treptat. Se estimează că până în 2000 numărul avorturilor a scăzut de patru ori față de valoarea din 1990, în timp ce numărul nașterilor a rămas în descreștere în unele perioade, indicând schimbări profunde în comportamentul demografic. În anii 1990-2000 au fost demarate programe de planificare familială cu sprijin internațional (Banca Mondială, UNICEF), iar în 1994 a fost întemeiată o rețea de planificare familială în cadrul Ministerului Sănătății. Aceste demersuri au contribuit la creșterea accesului la contracepție modernă și la scăderea avorturilor la cerere în intervalul 1990-2002, cu o reducere semnificativă a mortalității materne.
Numărul avorturilor în 1990 a fost urmat de o reacție socială care a vizat reducerea avorturilor, creșterea alfabetizării sexuale și extinderea serviciilor de planificare familială. Americanii și organizațiile internaționale au susținut programele de educație privind contracepția, iar în 1996-1999 s-au înregistrat progrese notabile în scăderea avorturilor la cerere, deși mortalitatea maternă a rămas în atenția publică. În ultimii ani s-au constatat variații regionale, cu județe în care avortul la cerere a fost foarte scăzut sau absent în spital, iar datele despre structura clinicilor private rămân incomplet raportate în statisticile naționale.
Statistici și tendințe moderne
Conform datelor internaționale, România a înregistrat una dintre cele mai mari rate de avorturi pe cap de locuitor în Europa, în timp ce programele de planificare familială au fost introduse și extinse în anii 1990-2000. Potrivit OMS, în anii 1990-2008 s-au înregistrat peste 22 de milioane de avorturi în România, iar raportul dintre avorturi și nașteri s-a modificat în funcție de politicile demografice și de accesul la contracepție. Date recente indică că în unele județe încă există diferențe semnificative între numărul avorturilor în unitățile publice și cele private, iar statisticile complete la nivel național pot fi afectate de subraportare. În 2021, în sistemul public s-au înregistrat 13.868 de avorturi la cerere, iar 38% dintre aceste intervenții au fost în sistem public, în timp ce 62% în sistem privat, iar 11 județe nu înregistraseră niciun avort la cerere în spitalele/publice.
Educația sexuală și accesul la contracepție rămân probleme-cheie. Deși avem cabinete de planificare familială în orașe, o parte a populației nu utilizează metode de contracepție, iar în rândul adolescentei există neliniști legate de sarcinile nedorite. Studiile internaționale și vocile din sectorul neguvernamental subliniază necesitatea unui cadru educational solid în școli și creșterea accesului la servicii de planificare familială, în special pentru femeile din mediile defavorizate. În prezent, discuțiile despre avort se concentrează pe echilibrul dintre drepturile femeilor, accesul la servicii medicale sigure și impactul demografic asupra populației țării.
Influențe culturale, economice și etice
Politicile de natalitate din perioada comunistă au generat o povară demografică uriașă, cu zeci de mii de femei afectate de avorturi în condiții riscante, iar după 1989 deschiderea spre dreptul la avort a avut ca efect imediat o creștere a numărului de proceduri în oriunde accesul era disponibil. Mulți specialiști și organizații subliniază faptul că avortul nu poate fi privit ca singura formă de planificare familială; educația sexuală, consilierea și accesul la contracepție modernă sunt esențiale pentru scăderea avorturilor la cerere pe termen lung. De asemenea, contrastul dintre reglementările legale și realitatea practică încă persistă, cu dispoziții politice și sociale despre cum și când să se ofere aceste servicii, precum și despre finanțarea lor în sistemul public versus privat.
Mihaela Miroiu, despre anularea avortului: Decizia, mai rău formulată decât decretul lui Ceaușescu
Conform centralelor de statistică, între 1958 și 2017 s-au înregistrat aproximativ 22,1 milioane de avorturi în România (excluzând sectorul privat), cu variații semnificative între perioadele regimului, iar în 2017 OMS raporta 55.931 nașteri raportate la 30 de întreruperi de sarcină la 1000 de nașteri. Utilizarea avortului rămâne în Europa mai ridicată în România decât în multe țări vest-europene, iar adolescenta sarcinilor este încă o problemă semnificativă pe durata ultimelor decenii.
Astfel, răspunsul politic actual vizează consolidarea educației sexuale, creșterea accesului la servicii de planificare familială gratuite sau la cost redus pentru grupurile defavorizate, și monitorizarea atentă a datelor din serviciile private pentru o imagine cu adevărat națională.
tags: #stii #cati #copii #au #fost #avortati
Postări populare:
- Mic dejun cu spanac pentru bebelușul de 12 luni: idei alimentare pentru întreaga familie
- Cum să croșetezi o girafă metri bebe: tutorial pas cu pas
- Spitalul de Pediatrie Pitești: experiența unui spital modern
- Abordarea variției factorului de putere la pornire și în sarcină
- Instrucțiuni pas cu pas pentru scaunele auto pentru copii: instalare și reguli de siguranță