Task-uri, Task-uri care mai de care și când pare că pe final de an mai bifăm din ele și decid în mod repetat să luăm lucrurile altfel, apare multitasking-ul sezonizer: cadouri perfecte, mese pline, atenție nouă și celorlalți. Totuși, din ianuarie, revenim la multitasking-ul acela de la job despre care se vorbește că ar avea dezavantaje majore dar și avantaje minunate. Dacă nici Moșul nu știe despre cât de complicată e treaba cu multitasking-ul, atunci cine?? Trăim în era vitezei și totul se desfașoară ca atare. În toată această agitație, ne străduim să facem lucrurile cât mai bine la job, să păstrăm relațiile de prietenie, să fim prezenți pentru cei dragi și să simtă că pot conta pe noi sau să ne ocupăm timpul liber și cu activități care ne relaxază.
Pentru cei mai mulți dintre noi, multitasking-ul a devenit un mod de viață. Este soluția “salvatoare” în goana după mai mult, mai bine, mai eficient. O doză de multitasking este necesară și de apreciat, mai ales în mediul de business unde viteza de reacție, rapiditatea deciziilor și competența capitalului uman sunt factorii care asigură succesul companiilor.
Din punct de vedere psihologic un element care ne poate predispune către multitasking este imaginea noastră de sine. Imaginea noastră de sine definește totul, de la carierele pe care le alegem, la oamenii pe care îi alegem să ne fie aproape și contextele în care alegem să ne aflăm. Dacă credem că valoarea noastră de sine este mereu în pericol, vom lupta în mod constant pentru a o proteja, conștient sau inconștient. La job, unde eforturile pentru o reputație profesională, o promovare sau vizibilitate crescută sunt mize cheie, capacitatea de a face cât mai multe și a jongla cu cât mai multe task-uri pare a fi cheia succesului. Un astfel de reper exclusiv extern al valorii personale ne poate împinge către multitasking ca oportunitate de a arăta că suntem valoroși, puternici și de ce nu de înlocuit.
Cei de la Science Alert ne avertizează că, în cazul în care nu aparținem unei mici fragmente de 2% din populație care sunt considerați „supertaskers”, capabili să îndeplinească mai multe sarcini fără a pierde din performanță și fără a face greșeli, cel mai probabil nu suntem foarte buni la multitasking de fapt. Ceilalți dintre noi doar ne petrecem alternând între tab-uri de Excel sau documente, conducând în timp ce vorbim la telefon, sub impresia naivă că facem un multitasking foarte bun.
Chiar dacă creierul uman are o putere de procesare enormă, multitasking-ul adevărat este o raritate și dificil de realizat. Totuși cercetările din ultimii ani au arătat că putem să devenim mai buni la multitasking dacă primim o pregătire pentru sarcina pe care o avem de executat și o repetăm. Psihologul Clifford Nass (Standford) spunea despre creierul nostru că se schimbă odată cu comportamentul nostru. Angajarea în activități care necesită concentrare, cum ar fi citirea cărților timp de 30 de minute la un moment dat și meditație, permit creierului să rămână concentrat și să acorde atenție mai mult timp. Pe de altă parte, comutarea permanentă între sarcini ne predispune să continuăm să comutăm, chiar și atunci când încercăm să ne concentrăm.
Nass afirma „Creierele sunt remarcabil de plastice, remarcabil de adaptabile. Ne antrenăm creierul către un nou mod de gândire. Și atunci când încercăm să ne revenim la creier, creierele noastre sunt plastice, dar nu sunt elastice. Nu se întorc imediat înapoi în formă.” Unele studii arată că nu există diferențe semnificative între bărbați și femei în abilitățile de multitasking, altele sugerează diferențe; citind despre acest subiect, mulți au identificat că femeile nu sunt mai bune la multitasking, pur și simplu fac mai multe lucruri.
Concepția că multitasking-ul înseamnă a face două sau mai multe sarcini în același timp este o iluzie, întrucât creierul trece rapid între sarcini: pentru sarcini mai complexe, acest „switch” are un cost. Răspundem mai lent, facem mai multe greșeli, iar memoria noastră despre sarcinile efectuează. Cercetările au arătat că în realitate creierul nu se concentrează niciodată pe două sarcini în același timp, ci de fapt schimbă focusul înainte și înapoi între două sarcini; prin urmare este de fapt divizat.
Potrivit studiilor lui Meyer, Evans și Rubinstein, procesele cognitive de „control executiv” au două etape distincte dar complementare: schimbarea obiectivului și activarea regulilor. Ambele etape ajută oamenii să treacă automat între sarcini, dar costurile de comutare pot deveni semnificative when repetăm trecerea între sarcini. Astfel, multitasking-ul poate părea eficient la suprafață, dar poate dura, de fapt, mai mult timp și implică mai multe erori.
Efecte negative ale multitasking-ului asupra creierului și performanței
Cercetătorii de la Universitatea Stanford au descoperit că persoanele care încearcă să se concentreze asupra mai multor fluxuri de informații electronice simultan au o capacitate diminuată de a îndeplini bine o singură sarcină. S-a constatat că multitasking-ul are un impact negativ asupra memoriei și asupra capacității de concentrare. Studiul a arătat că celor care fac multitasking le-a fost mai greu să-și amintească informațiile decât celor care au îndeplinit câte o sarcină la un moment dat.
Unele studii au identificat faptul că multitasking-ul poate crește emoțiile negative, poate face o persoană mai iritabilă sau nerăbdătoare și poate duce la stres cronic. Pentru sarcini complexe, comutarea între activități poate reduce productivitatea; creierul devine mai lent și mai posibil să comită erori. De asemenea, multitasking-ul poate afecta semnificativ memoria de lucru și capacitatea de a rezolva probleme, prin schimbări rapide de atenție.
În plus, există riscuri de accident în activități ce necesită atenție sporită (de exemplu, condusul în timp ce se interacționează cu telefonul). Un studiu în sala de clasă a arătat că studenții care au efectuat mai multe sarcini pe computere în timpul unei prelegeri au obținut scoruri mai mici la examene.
Pe termen lung, miturile despre multitasking pot diminua încrederea în abilitățile noastre, iar energia consubstanțială acestei practici poate duce la epuizare și la probleme de sănătate. Studiile despre IQ și rezultate cognitive indică scăderi moderate în funcție de intensitatea multitasking-ului, iar efectele pot persista în timp.
Practicile pentru diminuarea efectelor negative și pentru organizare eficientă
- 20/80 - faceți doar 20% din activități care produc 80% din rezultate.
- Planul zilei - structurați-vă ziua în funcție de momentele de atenție maximă, blocați intervale în calendar pentru a evita deranjările.
- Verificarea mesajelor - limitați verificările la 2-4 ori pe zi, în funcție de rolul profesional.
- Deconectare - luați momente pentru a vă deconecta de la ecrane; studii din 2017 arată că distragerile pot apărea chiar și când dispozitivele sunt oprite.
- Reducerea spațiului de lucru - un birou curat ajută concentrarea pe o singură sarcină.
- Respirație și meditație - exercițiile mentale rapide pot îmbunătăți performanța și claritatea mentală.
Perioada Crăciunului poate fi o oportunitate de a reveni spre sine, de a renunța la multitasking, de a petrece timp în liniște și de a reflecta. În era vitezei, atentia nu ar trebui să se implice în suprasolicitare; cercetările arată că acordarea atenției la o singură sarcină, în prioproție, crește eficiența și calitatea muncii.
Într-o lume din ce în ce mai interconectată, mulți dintre noi folosesc multitasking-ul ca o modalitate de adaptare. Însă aceste adaptări pot veni cu costuri cognitive, iar stabilirea limitelor, a priorităților și a așteptărilor realiste este esențială pentru a păstra integritatea psihică și productivitatea pe termen lung.
Studiul Kep Kee Loh despre efectele multitasking-ului asupra creierului
Studiile recente în domeniu sugerează că practica repetată a multitasking-ului reorganizează fizic creierul, facilitând automatizarea anumitor abilități prin exercițiu intens. Un astfel de rezultat indică faptul că, prin repetare, sarcinile învățate pot glisa din cortexul prefrontal în circuite mai automate, eliberând resurse pentru alte activități.
La începutul învățării unei sarcini, activitatea cerebrală este centrată în cortexul prefrontal, dar cu timpul, după practică, activitatea se mută în regiuni temporale implicate în memorie și recunoașterea obiectelor complexe. Acest proces arată cum creierul poate remodela „arhitectura” pentru a permite multitasking-ul autentic, nu doar comutări rapide.
În experimente, participanții care au efectuat sarcini repetitive timp de săptămâni au finalizat mii de teste, iar RMN-urile au arătat trecerea controlului de la cortexul prefrontal către regiuni motorii, sugerând că multitasking-ul se poate transforma în activitate automatizată.
The Real Reason Multitasking Destroys Your Brain (Psychology Explains)
Concluzia este că, deși multitasking-ul poate părea o abilitate naturală, capacitatea reală a creierului este limitată, iar efectele pe termen lung includ reducerea concentrării, creșterea stresului și scăderea calității muncii. Cu toate acestea, prin antrenament țintit și activități precum cititul și meditația, se poate atinge un nivel mai bun de focalizare pe o singură sarcină la un moment dat.
Concluzie despre realitatea multitasking-ului
În esență, mitul multitasking-ului ca abilitate superioară este pus la îndoială de dovezi științifice: creierul nostru nu este proiectat să prelucreze simultan două sarcini complexe, iar comutările repetate pot reduce performanța, memoria și claritatea. În loc de a ne supraîncărca, este recomandat să adoptăm „laser focus” și tehnici eficiente de gestionare a timpului pentru a ne crește productivitatea și calitatea muncii.
tags: #studiul #lui #kep #kee #loh #despre
Postări populare:
- Ghidi practic despre chirurgia ortopedică pediatrică în Arad pentru familii
- ghid complet despre tensiunea și sarcina electrică
- Diversificarea bebelușului: cum să combini corect alimentele, pas cu pas
- Simptomele rozeolei infantile, diagnosticul corect și opțiunile de tratament – ghid pentru părinți și pediatri
- Servicii și activități ale Disciplinei Obstetrică-Ginecologie la Maternitatea Dominic Stanca