Nu e tocmai dificil să ne amintim cum am ajuns în situaţia de a discuta despre proiectul de lege Barbu-Dugulescu, descalificant pentru parlamentarii semnatari şi toxic pentru femeile din România. Un partid parlamentar aflat la începutul anului 2012 încă la guvernare s-a aliat, sub bagheta lui Teodor Baconschi şi cu consimţământul Sulfinei Barbu, cu organizaţii de tip „Pro-Vita“.
Vorbim aici despre acele organizaţii al căror principal scop este interzicerea avortului, între alte încercări ale acestora de a restrânge drepturile sexuale şi reproductive câştigate după prăbuşirea regimului Ceauşescu. Ştim bine unde au dus acest tip de alianţe în ţări din imediata noastră vecinătate, pentru a nu da decât cazul Ungariei drept exemplu la îndemână. Mai ştim că parte dintre aceste organizaţii au încercat, în anul 2009, restricţionarea accesului femeilor la avortul terapeutic, destinat să salveze viaţa mamei în condiţii de urgenţă medicală la orice vârstă a sarcinii.
Aceştia sunt cei care vorbesc despre binele femeii şi despre demnitatea ei. Politicieni precum Sulfina Barbu, Sever Voinescu, Elena Udrea, Raluca Turcan, pentru a selecta doar numele mai sonore, au ales a-i sprijini şi legitima public, asumându-şi numitul proiect de lege. Această nefericită asociere contrazice flagrant pozițiile exprimate public că nu se urmăreşte revenirea la o legislaţie represivă care, în România regimului Ceauşescu, a dus la moartea a mii de femei, cauzată de avorturi efectuate în condiţii nesigure.
Dr. Proiectul de lege pleacă de la această intenţie aparent nobilă, dar care e greşită pe fond şi periculoasă prin efectele pe care le antrenează. Aşa-zisul argument demografic a fost respins şi negat chiar de către Vasile Astărăstoaie de la Colegiul Medicilor, unul dintre susţinătorii cu rezerve ai proiectului de lege. E un argument pe care niciun medic profesionist nu-l poate susţine, într-adevăr.
Din cel puţin trei motive. Primul se leagă de folosirea metodolor de planificare familială, care şi-au demonstrat din plin eficienţa prin scăderea semnificativă a numărului de avorturi din România. Al doilea vizează îngreunarea accesului la avort prin adaosuri de bariere administrative. Ştim bine unde se va ajunge: va creşte numărul femeilor care vor recurge empiric la provocarea avortului şi care riscă să moară în urma acestor manevre nesigure medical. Femeile şi familiile lor au găsit şi vor găsi întotdeauna soluţii de întrerupere a sarcinii nedorite, cu riscul deloc de neglijat şi pe care doresc să-l repet, căci este unul consistent: acela de a-şi pune în pericol sănătatea sau chiar viaţa.
Vorbind despre cel de-al treilea argument şi ultimul, vă reamintesc că în România rata medie a avortului practicat în condiţii de ilegalitate (în perioada 1967-1989) este practic aceeaşi cu cea a avortului făcut în deplină siguranţă şi legalitate (vezi perioada de stabilitate începând din 1997). Citind proiectul de lege, îmi pare evident că se încearcă acreditarea conceptului legal de copil nenăscut încă, care, odată încetăţenit, înseamnă practic începutul sfârşitului avortului în România, ca serviciu medical efectuat în condiţiile legii. Nu exageraţi deloc. Pericolul pe care-l numiţi este unul real, într-adevăr.
Acolo riscăm să ajungem, de aceea am reuşit să ne mobilizăm o parte importantă a societăţii civile din România, cea pentru care drepturile omului, drepturile femeii sunt importante. Din punct de vedere legal, „copil“, în înţelesul Convenţiei Internaționale a Drepturilor Copilului, reprezintă persoana de la naştere până la 18 ani. În mod impropriu şi manipulator, iniţiatorii folosesc termenul „copil“ înainte de naştere. Se folosesc interşanjabil pentru sarcină şi produs de concepţie termenii de „sarcină“, „embrion“, „făt“, „fiinţă umană“, „viaţă“, „copil“, fără ca iniţiatorii să-i definească, ca şi cum înseamnă acelaşi lucru.
Parte dintre conceptele enumerate au o puternică simbolistică în spaţiul public, pe fondul opiniilor teologice despre avort şi sarcină. Rev. Este obligaţia mea spirituală să pun în practică valorile şi credinţele care mă definesc ca preot femeie. Cunoscând realitatea din Statele Unite, daţi-mi voie să vă avertizez asupra presiunilor constante ale grupărilor fundamentaliste de a restricţiona accesul la contracepţie, educaţie sexuală şi întreruperea sarcinii, presiuni care se regăsesc şi în România. Efectele acestor politici au avut un impact dezastruos în viaţa femeilor de pretutindeni.
Femeile din România, cele care au cunoscut regimul Ceauşescu, ştiu cel mai bine că încercările de a forţa aducerea pe lume a sarcinilor nedorite şi neplanificate au dus la mii de decese. Unele dintre cele care au murit atunci erau mamele voastre, sora, prietena, colega de serviciu sau una dintre femeile cunoscute la biserică. Acele timpuri oribile nu trebuie repetate în România! Noi credem în valoarea sacră a vieţii şi în libera conştiinţă a femeilor de a lua cele mai bune decizii pentru ele şi familiile lor: niciuna dintre ele nu ar trebui forţată să facă un avort sau supusă obligaţiei de a naşte.
Sper să mă pot face clar înţeleasă: nu încurajăm avortul ca măsură contraceptivă. Niciun lider religios nu face asta. În acelaşi timp, noi, cei care avem responsabilitatea comunităţii credincioşilor, putem invoca şi cita Scripturile atât într-o direcţie, cât şi în alta, clamând senin că Dumnezeu e de partea noastră. Avortul este un subiect complex, cu numeroase sensuri, în multe domenii: medical, legal, etic, politic, ideologic şi aşa mai departe. Deasupra tuturor se află însă decizia eminamente personală a femeii, pe care trebuie să o protejăm de intervenţii coercitive şi abuzive, precum cele existente în proiectul de lege din România iniţiat de pastorul baptist Dugulescu.
Este inacceptabil să vezi că întreaga dispută publică face referinţă la viaţa fetală, la proceduri şi efecte medicale, în timp ce femeia e un apendice. Această subordonare a femeii nu este nici normală, nici morală. Trupurile noastre sunt casa noastră, corpurile noastre sunt noi înşine, din punct de vedere fizic, mental, emoţional, spiritual. Aceasta este poziţia mea teologică. Aşa cum femeile nu sunt proprietarele copiilor lor odată născuţi, în aceeaşi măsură ele nu pot fi constrânse să găzduiască viaţa unui embrion.
Experienţa perioadei de sarcină este pentru femeie una puternică şi unică a ospitalităţii corporale, nu o condamnare coercitivă la arest corporal. Am întâlnit nenumărate femei în virtutea profesiei mele ecleziastice şi am învăţat de la ele că a spune astăzi un „nu“ sincer şi responsabil unei sarcini nedorite şi neplanificate poate însemna pe mai târziu un „da“ deplin şi asumat. Dr. Una dintre problemele reale pe care le ridică proiectul de lege are ca fundament concepţia tradiţionalist-creştină a vieţii umane din momentul concepţiei. Sunt de acord cu Nancy Wilson atunci când atrăgea atenţia asupra presiunilor concertate atât în ceea ce priveşte restricţionarea avortului, cât şi asupra reducerii accesului la contracepţie şi educaţie sexuală.
Închei, spunând că acest proiect de lege nu poate fi îmbunătăţit. Trebuie fie retras, fie respins. Apoi, psihologul trebuie să le dea femeilor care doresc să facă întrerupere de sarcină un certificat pe care să-l arate medicului ginecolog. „Eu spun că este o lege legată de demnitatea umană şi este o lege legată de dreptul la informare a unei paciente.“
Directorul executiv al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, Borbala Koo, susţine că proiectul de lege nu este oportun şi cere oprirea acestuia. „În primul şi în primul rând Legea drepturilor pacientului garantează dreptul la informare al fiecărui pacient, în acelaşi timp obligă furnizorii de servicii medicale să ofere aceste informaţii.“ „Noi considerăm că această lege nu este oportună deoarece momentul în care se face informarea ni se pare a fi un moment tardiv.“ „De asemenea consilierea ca termen este un schimb de informaţii netendenţioase care se acordă unei persoane care doreşte să fie consiliată.“
400 de întreruperi de sarcină pe zi în România
Potrivit unui sondaj realizat la nivel naţional de Institutul pentru Politici Publice şi citat de reporterul Radio România Actualităţi, în acest moment, în România au loc în medie peste 400 de întreruperi de sarcină pe zi, procent care plasează ţara noastră pe locul patru în Europa. Conform sondajului, peste 50% dintre femeile fertile au un nivel scăzut de educaţie sexuală, respectiv în domeniul sănătăţii reproducerii şi cunosc foarte puţine despre efectele folosirii mijloacelor de contracepţie. De asemenea, peste jumătate dintre respondente au declarat că în acest an nu au beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii şi nici nu şi-au făcut un control ginecologic de foarte mult timp. Deşi majoritatea persoanelor care au participat la sondaj pretind că ştiu suficiente detalii despre metodele de contracepţie, spun că nu le folosesc pentru că fie dau reacţii adverse, fie că partenerii lor nu sunt de acord cu aceste metode de barieră. Îndeosebi, peste 50% dintre femeile care au participat la sondaj au făcut cel puţin un avort până la vârsta de 33 de ani.
Majoritatea celor care au făcut întreruperi de sarcină consideră că acest lucru este şi responsabilitatea partenerului, dar medicii spun că, de obicei, acestea vin singure atunci când fac întreruperi de sarcină, foarte puţine dintre ele fiind însoţite şi de partener. Cu privire la metodele contraceptive, 28% dintre respondente au spus că au folosit în trecut prezervativul iar 18% că îl utilizează în prezent, 26% au apelat în trecut la anticoncepţionale orale iar 12% le folosesc în prezent. 14% dintre femeile fertile au utilizat în trecut metoda calendarului iar 13% recurg la ea în prezent.
În opinia Institutului de Politici Publice, problema sănătăţii reproducerii nu priveşte exclusiv femeile, ci viaţa de cuplu. Astfel, ar trebui demarată o campanie de informare care să-i privească pe ambii parteneri. În ceea ce priveşte iniţiativa legislativă menită să condiţioneze efectuarea unei întreruperi de sarcină, Institutul de Politici Publice spune că ar trebui să se facă un apel către autorităţi pentru a se organiza dezbateri publice în Bucureşti şi în ţară, astfel încât toate femeile cărora li se aplică această lege să fie cât mai mult consultate.
Preambul. Pe 14 martie, Fundaţia Creştin-Democrată (condusă de Theodor Baconschi) şi organizaţia de femei a Partidului Democrat-Liberal (reprezentată de Sulfina Barbu şi Raluca Turcan), împreună cu reprezentanţi ai două ONG-uri anti-avort, au organizat o conferinţă a cărei temă a fost combaterea declinului demografic şi susţinerea natalităţii în România (discuţia ajungînd pînă la tema interzicerii avortului la cerere).
Factorii declanşatori ai bruscului interes pentru natalitate din partea partidului la guvernare sînt legate de recensămîntul din 2011, care a dovedit o tendinţă de scădere demografică îngrijorătoare, şi de apropierea alegerilor, în virtutea cărora accentul în cauzele prăbuşirii natalităţii trebuie mutat de pe restricţionarea ajutoarelor sociale, plafonarea concediului maternal, prăbuşirea nivelului de trai, în general, pe lipsa de responsabilitate, informare etc. a femeilor şi familiilor.
A fost lansată ideea, în linia Mişcării pro-vita, de a nu reveni la o legislaţie Ceauşistă, ci de a structura consiliere, informaţie şi limitări, cu scopul aparent nobil de a proteja viaţa şi de a promova natalitatea. În aceeaşi direcţie, textul proiectului vorbeşte despre „copilul nenăscut“ ca entitate protejată legal, ceea ce poate deschide calea spre ideea de persoană juridică de la concepţie.
În Parlament, dezbaterile au evidenţiat două tabere: susţinătorii proiectului, care susţin dreptul la viaţă şi necesitatea consilierii pre-evort, şi opozanţii, care văd în acest demers o încercare de control asupra corpului femeii şi de limitare a drepturilor reproductive. De asemenea, s-a discutat despre obligaţia consilierii, despre certificatul emis de cabinetele de consiliere şi despre circumstanţele în care medicul poate efectua o întrerupere de sarcină în absenţa acestui certificat.
În perioadele de criză sanitară şi socială, înregistrarea de avorturi poate creşte, iar o parte dintre femei îşi pot pierde încrederea în sistemul medical. Voci din societatea civilă au subliniat nivelul scăzut al educaţiei în domeniul sănătăţii reproductive şi necesitatea unei informări riguroase, dar nu neapărat a obligării la consiliere. S-a insistat însă că „drepturile nu sunt ale copilului nenăscut, ci ale femeii“ în cadrul raţionamentelor prezentate de ONG-uri şi grupuri civice.
În perioada pandemiei, Centrul Filia a remarcat că 200 de femei nu au beneficiat de un avort corespunzător, iar Europa Liberă a discutat cu parlamentari despre relevanţa acestei teme în contextul drepturilor femeii, autonomie corporală şi demnitate, insistând pe necesitatea unei dezbateri publice ample înainte de adoptarea oricăror reglementări.
Sarcina și Reproducerea
Proiectul de lege privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină a fost iniţiat de deputaţii Marius Dugulescu şi Sulfina Barbu şi semnat de alţi 49 de parlamentari. Constatând numărul mare al avorturilor din România şi faptul că femeile nu sunt informate asupra deciziei cruciale pe care urmează să o ia, s-a considerat normal acest proiect, prin care nu încercăm să interzicem avortul, ci să aducem claritate informării înainte de decizie.
Discuţia despre consiliere vizează în plus modul în care se poate asigura o informare corectă, echilibrată, în condiţii de demnitate pentru femeie, fără a transforma consilierea într-un instrument coercitiv. Este discutată posibilitatea utilizării unui „pachet informativ“ sau a unor certificări de consiliere, ca parte a unui proces decizional mai responsabil.
În concluzie, dialogul-politic s-a concentrat pe echilibrul dintre dreptul la viaţă, dreptul la informare, autonomie corporală şi responsabilitatea statului de a facilita informaţia corectă, educaţia sexuală şi consilierea pre-evort. Propunerile propuse urmăresc, într-un cadru legislativ clar, să ofere femeilor posibilitatea de informare şi consiliere, fără a redefini în mod univoc dreptul de a decide asupra propriului corp.
tags: #sulfina #barbu #vrea #interzicerea #avortului
Postări populare:
- Expertiză și traseu profesional al Dr. Dragos Ortoped Pediatru
- Condiții și dotări la maternitatea Spitalului Județean de Urgență Vâlcea
- utilizarea tampoanelor igienice postnatale în recuperarea după naștere
- Ghidul pacienților: pediatria în Bacău – servicii, clinici, recenzii și impresii
- Ghid practic: boli frecvente la copii în pediatrie - prevenție și tratament