Icterul reprezintă colorarea în galben a tegumentului și a mucoaselor. Icterul este un semn ce poate să apară în mai multe boli, cel mai frecvent fiind întâlnit în tabloul clinic al hepatitelor. În funcție de cauza apariției, icterul la adult se împarte în icter prehepatic, hepatic sau posthepatic. Icterul hepato-celular apare atunci când ficatul este afectat și nu își poate îndeplini funcția de a metaboliza bilirubina. Icterul la nou-născuți apare după vârsta de 2 zile și dispare înaintea împlinirii a două săptămâni de viață.
Bilirubina cuprinde două fracțiuni: directă (conjugată) și indirectă (neconjugată). Bilirubina indirectă crește atunci când celulele roșii din sânge se distrug și eliberează bilirubina (pigmentul galben). Bilirubina indirectă este transmisă către ficat, pentru a fi metabolizată. Ficatul poate fi afectat de boli precum: hepatite virale (hepatita A, hepatită B, hepatită C, hepatita E), boala polichistică hepatică, boală hepatică alcoolică, afecțiuni hepatice în sarcină, boli autoimune, sindrom DRESS sau de consumul excesiv al unor medicamente (paracetamol, contraceptive orale). Dacă ficatul reușește să metabolizeze bilirubina, dar calea de excreție este blocată, bilirubina directă se va acumula, determinând icter de cauză post-hepatică. Acesta poate să fie cauzat de afecțiuni ale vezicii biliare, ca litiaza biliară, inflamație în căile biliare, fistulă biliară, sindrom colestatic, colesteroloza veziculei biliare, obstrucție biliară care determină criză biliară, congestie hepatică, cancer biliar. De asemenea, icterul poate fi provocat de leziuni de cap pancreatic, angiosarcom hepatic, febra galbenă, hepatoblastom, boala Niemann-Pick, sindrom hepato-renal, boala hepatică veno-ocluzivă, tumori pancreatice, pancreatită cronică, fibroză hepatică, carcinom hepatocelular, chist pancreatic care comprimă căile biliare, dar și intoxicație cu ciuperci sau intoxicație cu paracetamol.
Icterul la copil poate fi fiziologic (normal) sau patologic (în cadrul unei boli). La nou-născut, ficatul este încă imatur, iar în sistemul circulator există numeroase celule roșii ce se înnoiesc rapid. O cauză mai puțin frecventă, însă amenințătoare de viață, în care icterul poate fi prima manifestare, este sindromul hemolitic uremic - ochii și pielea capătă culoarea galbenă din cauza distrugerii excesive a eritrocitelor. Pe tegument apar multiple echimoze, ca urmare a scăderii excesive a trombocitelor. Acest sindrom poate duce la insuficiență renală și necesită prezentarea la un Compartiment de Primiri Urgențe. Întârzierea diagnosticului poate crește riscul de a pierde funcția renală și a necesita dializă. Și sindromul Gilbert produce episoade de icter, precum și beta-talasemia. Aceste afecțiuni au cauze genetice.
Unul din primele lucruri care poate fi observat la un pacient cu icter este aspectul ochilor galbeni și pielea galbenă icterică. Din cauza acumulării bilirubinei, poate să apară prurit (mâncărime), ce poate fi dificil de controlat. Acumularea bilirubinei în tractul digestiv determină decolorarea scaunului, iar în tractul urinar apar modificări ale culorii urinei, ceea ce duce la apariția urinei hipercrome. Icterul este vizibil clinic. Medicul gastroenterolog va examina culoarea pielii și a mucoaselor, în special dacă albul din jurul ochilor (scleră) are o culoare galbenă.
- Investigațiile de laborator recomandate includ: hemogramă, nivelul bilirubinei indirecte, directe și totale.
- În funcție de tipul bilirubinei ce are un nivel mai înalt, se poate investiga calea afectată.
- Uzual se recoltează transaminazele (ALT, AST) și acizii biliari, anticorpi specifici (anticorpi antimitocondriali, anticorpi antinucleari).
- Arhitectura hepatică și sistemul biliar pot fi evaluate imagistic prin ecografie abdominală.
Icterul dispare odată cu tratamentul bolii ce a determinat apariția sa. Pruritul poate necesita tratament medicamentos: antihistaminice în cazuri ușoare sau colestiramina pentru prurit sever. La nou-născut, icterul poate fi tratat prin fototerapie, copilul fiind expus la lumina UV pentru a descompune bilirubina și a scurta perioada icterică. Icterul mecanic este tratat prin înlăturarea obstrucției din arborele biliar, prin metode precum ERCP sau chirurgical. Aici, ei au acces la o abordare multidisciplinară, care implică suportul și experiența unor medici cu diferite specialități - hepatologie, gastroenterologie, boli infecțioase, nutriție, oncologie, chirurgie hepatică, radiologie intervențională. La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați.
Icterul este o stare patologică a organismului care face ca pielea, mucoasele și albul ochilor (sclera) să devină galbene. Colorarea tegumentelor și a sclerelor (icter sclero-tegumentar) are drept cauză creșterea nivelului de bilirubină, un pigment galben-portocaliu biliar, secretat de ficat. Persoanele care dezvoltă icter pot avea diverse afecțiuni de sănătate, iar apariția acestui sindrom indică, de obicei, o problemă a ficatului sau a căilor biliare. Când nivelul de bilirubină este moderat, pielea, ochii și membranele mucoase devin galbene.
Icterul poate afecta oameni de toate vârstele și este, în mod normal, rezultatul unei afecțiuni de bază. Icterul la nou-născuți este frecvent și, de obicei, inofensiv. Provoacă îngălbenirea pielii și a albului ochilor. Termenul medical pentru icterul care apare la bebeluși este icter neonatal. Defracția RBC duce la formarea bilirubinei în corpul nostru. Bilirubina este în mod normal metabolizată în ficat și excretată în bilă din corpul nostru. Perturbarea metabolismului, producerii sau excreției bilirubinei duce la depunerea unei cantități în exces de bilă în organism, determinând Icter.
Conducerea diagnosticului se bazează pe examen clinic, analizând vizual paloarea sclerei și a pielii, iar investigațiile includ teste de laborator pentru bilirubina totală, directă și indirectă, precum și teste de urină pentru urobilinogen. Imagistica, cum ar fi RMN, tomografii și ultrasunete, este utilă pentru depistarea obstacolilor biliari sau a leziunilor hepatice. Tratamentul icterului depinde în principal de condiția de bază: antivirale pentru icterul viral, tratament chirurgical pentru obstrucția căilor biliare, management medical pentru icterul medicamentos, iar pentru icterul neonatal se aplică fototerapie sau plasmafereza în cazuri speciale.
Drepturi comune si sindroame genetice asociate icterului
Există afecțiuni genetice care pot determina icter cronic sau repete: Sindromul Dublin-Johnson, Sindromul Crigler-Najjar și alte defecte de transport biliar. Sindromul Gilbert poate produce episoade de icter și este asociat cu deficitul enzimei UDP-glucuroniltransferază. Aceste condiții genetice pot necesita monitorizare pe termen lung și, în unele cazuri, intervenții transplant sau terapie sustinuta.
După identificarea cauzei de fond, managementul este orientat spre tratamentul specific: antiviral pentru hepatitele virale, chirurgie pentru litiază sau tumori, tratament simptomatic pentru prurit, și monitorizare renală în sindromul hemolitic uremic. Icterul mecanic, de exemplu, poate cere înlăturarea obstacolului prin ERCP sau intervenții chirurgicale.
Prevenție și educație pentru pacienți
Evitarea infectiilor hepatice prin vaccinare (unde exista), sex protejat si igienă bună, evitarea alcoolului, menținerea unei stări optime de sănătate prin dietă echilibrată și exerciții fizice, și evitarea suplimentelor naturale nevalidate sunt măsuri generale de prevenire. Gestionarea nivelurilor de colesterol și monitorizarea funcției hepatice sunt utile în identificarea precoce a posibilelor complicații.
tags: #sunt #portosistemic #cu #icter
Postări populare:
- De ce apar palpitațiile în timpul sarcinii: factori și explicații
- Somnul copilului: motive pentru trezirile nocturne ale bebelușului
- Beneficiile și principiile EFT în gestionarea amenoreei
- cum se depune cererea pentru ajutorul de maternitate în România
- Cezariană după declanșarea travaliului: opțiuni și considerații