Încheierea de către părți a contractelor FIDIC atrage după sine parcurgerea procedurilor prealabile, iar neîndeplinirea acestora generează de multe ori dispute în arbitraj. În ce fel ar trebui acestea soluționate? Respinse ca premature sau inadmisibile? În ce măsură este prematuritatea o excepție de ordine publică sau de ordine privată? Maniera în care tribunalul arbitral rezolvă excepția prematurității poate fi motiv de acțiune în anulare?
Regimul general al excepției prematurității și natura acesteia
Av. Conf. Univ. Dr. Caracter privat vs. Încă de la început trebuie subliniat aspectul că excepția prematurității este de ordine privată. Fie că vorbim de termen sau condiție suspensivă, argumentul este că părțile pot deroga și pot executa obligația oricând, chiar și anterior împlinirii termenului. De asemenea, condițiile de exercitare nu sunt de ordine publică, capacitatea de exercițiu spre exemplu, este, în principiu, de ordine privată.
Prematuritate vs. Procedura prealabilă reglementată de contracte are natura juridică a unei condiții, iar dacă aceasta nu este îndeplinită, este afectat însuși dreptul la acțiune. Din punct de vedere practic, această distincție nu este extrem de relevantă, deoarece urmează un regim juridic similar din perspectiva posibilităților de invocare a excepției, a momentului până la care poate fi invocată și a faptului că numai partea este îndreptățită să o facă. Importanța procedurilor prealabile și pe cale de consecință a excepțiilor pe care partea le poate invoca atunci când nu e parcursă procedura prealabilă (prematuritate vs inadmisibilitate) se regăsește și în materia litigiilor arbitrale.
Procedura prealabilă în contractele FIDIC și problema nesatisfacției acesteia
La încheierea contractelor FIDIC, părțile stabilesc să parcurgă proceduri prealabile obligatorii (mecanismul multi-tier) cu precădere vorbim despre procedura de adjudecare a disputelor (DAB). Pentru că este vorba despre o procedură prealabilă neîndeplinită, cererea de arbitrare ar trebui, să zicem, respinsă. Dar cum? Ca inadmisibilă? Ca prematur introdusă?
Jurisprudența arbitrală a fost de-a lungul timpului diversificată, au fost tribunale arbitrale care au recalificat această excepție, din prematuritate în inadmisibilitate, însă soluții au fost deopotrivă emise. pronunțarea incidentului suspendării în baza art. 43 RPA coroborat cu art. 411 Cod. proc. De multe ori motivul pentru care nu s-a parcurs procedura prealabilă are legătură cu comunicarea deficitară dintre părți.
Flexibilitatea arbitrajului: echitate, bună-credință și momentul soluționării
Maniera în care se invocă excepția prematurității sau inadmisibilității de multe ori poate avea o nuanță de abuz de drept și atunci este de datoria tribunalului arbitral să analizeze cauza sub toate aspectele. Cel puțin în anumite interpretări doctrinare și jurisprudențiale, criteriul care poate conduce la pronunțarea unei soluții mai flexibile de tipul acordării unui termen sau suspendării judecății atunci când procedura a fost începută, dar neterminată, este când justificând un interes serios și legitim partea introduce cererea înainte de parcurgerea procedurii prealabile în scopul de a-și conserva eventual drepturi subiective care ar putea fi pierdute. Atenție! Este definitorie atitudinea părților, deoarece nu trebuie uitat că excepția are în principiu un efect peremptoriu. Această soluție flexibilă din arbitraj se poate aplica în aceleași circumstanțe și în fața instanței statale.
Este adevărat că judecătorul statal nu și-a pus problema salvgardării actului de procedură și în general acesta a înclinat spre o soluție aparent mai simplă, și anume, respingerea cererii, însă o astfel de soluție ar putea fi echitabilă și pronunțată în condiții de egalitate prin raportare la spiritul regulilor moderne din materia nulității actelor de procedură. Prin urmare, art. 177 alin. (3) Cod. proc. civ. prevede că „actul de procedură nu poate fi anulat dacă până la momentul soluționării excepției a dispărut cauza de nulitate a acestuia”. Acesta este temeiul pentru care consider că soluția corectă este să ne raportăm la momentul soluționării excepției, cu precizarea că în materia arbitrajului acest moment poate fi flexibil, iar dacă termenul este împlinit e împiedicată salvgardarea actului de procedură.
Impactul asupra acțiunii de anulare și rolul instanțelor de control
Prin urmare, calificarea excepției prematurității ca fiind de ordin privat are o importanță deosebită și prin raportare la acțiunea în anulare care se poate formula doar pentru încălcarea normelor de ordine publică. Instituția impreviziunii prevăzută în C. civ la art. 1271 alin. (3) ridică de asemenea câteva discuții în legătură cu neparcurgerea așa-zisei proceduri prealablie ca fiind o apărare de fond ori o veritabilă excepție. Conform prevederilor codului civil la litera d), anterior introducerii la instanță a cererii de constatare a intervenirii impreviziunii, debitorul trebuie să încerce, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului. Esența dilemei constă în sancțiunea nerespectării acestei etape.
Momentul soluționării excepției și efectele practice
Dacă instanța statală a oferit flexibilitate în ce privește prematuritatea, a fortiori o procedură prevăzută în contract și neprevăzută de lege nu ar trebui să fie la fel de flexibilă? În acest sens, arbitrul, chiar dacă nu judecă mereu în „echitate”, trebuie să aibă întotdeauna dimensiunile flexibilității și echității incusiv prin armonizarea intereselor ambelor părți și întotdeauna cu respectarea principiului bunei credințe în analiza comportamentelor procesuale și extraprocesuale. Prematuritatea poate fi invocată atât de reclamant, cât și de pârât, iar soluția poate fi o respingere a cererii ca prematur introdusă, fără a se dezbate fondul, dacă dreptul nu este încă actual sau dacă nu au fost parcurse condițiile prealabile obligatorii.
Condițiile exercițiului dreptului la acțiune în noul context legislativ
Noua reglementare consacră expres condițiile de exercitare a acțiunii în art. 32 NCPC: capacitate procesuală, calitate procesuală, formularea unei pretenții (sau o cerere) și justificarea unui interes. Această formulare este orientativă pentru a distinge clar între dreptul la acțiune în sens material și dreptul la acțiune în sens procesual. În plus, art. 34 NCPC permite situații în care drepturile neactuale pot fi realizate în cadrul acțiunii, ceea ce reflectă o nuanță de excepție în dreptul procesual modern.
În ceea ce privește excepția prematurității, este important de observat că acea excepție poate fi invocată în faza procesuală potrivit art. 32 și poate conduce la respingerea cererii, dacă dreptul nu este actual sau dacă condițiile prealabile nu au fost îndeplinite. În practică, excepția prematurității poate funcționa ca instrument de timp pentru pregătire, nu ca barieră definitivă la accesul la justiție, deoarece reclamantul poate reintroduce cererea atunci când dreptul devine actual sau când condițiile prealabile sunt îndeplinite.
Concluzii parțiale pentru practică
În practică, excepția prematurității nu își propune să elimine dreptul la acțiune, ci să asigure maturitatea obiectului procesual și să evite litigii premature, iar în arbitraj poate deschide calea pentru soluții flexibile, cum ar fi suspendarea judecății sau acordarea unui termen suplimentar, pentru a proteja interesele ambelor părți și a asigura o judecată echitabilă. Flexibilitatea deciziilor arbitrilor înseamnă că distincția dintre prematuritate și inadmisibilitate poate varia în funcție de circumstanțe factuale, de comunicare între părți și de regimul contractual prealabil.
Elemente suplimentare utile în practică
- Excepția prematurității este o excepție de fond, absolută și peremptorie, invocabilă de orice parte sau din oficiu.
- Încălcarea procedurilor prealabile poate atrage inadmisibilitatea acțiunii, dacă neîndeplinirea acestora împiedică maturizarea dreptului procesual.
- Aplicarea art. 177 alin. (3) Cod de procedură civilă (nulitatea actelor) poate fi corelată cu soluționarea excepției prematurității în arbitraj, în funcție de momentul soluționării excepției.
- Pentru acțiunile preventive, cum este reglementarea din noul Cod, se poate admite realizarea drepturilor aflate sub suspensie, dacă se constată existența prejudiciului potențial și necesitatea protejării subiectelor de drept.
În concluzie, excepția prematurității rămâne un instrument esențial în echilibrul procesual, menținând protecția dreptului la acțiune împotriva incipientei provocări a litigiilor, în timp ce flexibilitatea arbitrajului permite adaptarea soluțiilor la circumstanțe particulare, cu respectarea bunei credințe și a ordinii publice.
tags: #suplinirea #consimtamantului #ce #exceptia #prematuritatii