Împărtăşesc mai jos o experienţă personală şi o altă perspectivă a vieţii în spitalele româneşti, pe care am cunoscut-o atunci când fiul meu a venit pe lume. Ultima dată când fusesem internată a fost acum vreo 28 de ani, deci nu prea am termen de comparaţie în măsura experienţelor personale. Aş fi avut posibilitatea să nasc la un spital privat, dar mi-am dorit foarte tare să nasc la un spital de stat, cu un anumit doctor la care mergeam de aproximativ cincisprezece ani. Din păcate, nu am avut parte ca acesta să fie alături de mine în ziua respectivă.
Prima parte a nașterii: drum greu spre îngrijire adecvată
Am ajuns la spitalul Giulești la cinci ore după ce am intrat în travaliu, fiind preluată la camera de naşteri. Exerciţiţa în sine din camera de naşteri este greu de povestit şi greu de digerat, însă vă pot spune că nu mi-aş fi imaginat vreodată că nişte femei care au dat naştere, mă refer aici la moaşe, pot să fie atât de lipsite de compasiune. Astfel, în camera de naşteri am întâlnit primul tip de personal medical din această lungă călătorie de trei zile pe care a trebuit să o îndur.
După trei telefoane insistente ale medicului meu, care se afla în alt oraş, am primit, în sfârşit, un analgezic. Din motive obiective, am născut prin cezariană, la alte cinci ore după ce am ajuns la spital. Travaliul a fost atât de greu şi suportul primit din partea moaşelor a fost atât de mic, încât, în urma durerilor pe care le-am avut, pur şi simplu nu am simţit când acul pentru riahi m-a stăpuns pe undeva pe la mijlocul coloanei vertebrale. Îmi amintesc că i-am mulţumit ulterior de nenumărate ori doamnei sau poate domnişoarei doctor anestezist, pentru că era foarte tânără. A venit inclusiv să vadă cum mă simt după operaţie. În timpul operaţiei, încă de la început, a avut grijă să-mi spună tot ce urmează, pentru a nu mă speria. Domnul doctor - un personaj destul de rece, cu glume seci, pe care îl mai văzusem o singură dată la o ecografie, pe perioada sarcinii.
Operaţia în sine a durat puţin, a fost uşoară, iar mai apoi am fost transferată la ATI. Întâi de toate, aş vrea să vă spun că spitalul arată poate mai bine decât unele spitale private. Sau, cel puţin, saloanele prin care am ajuns eu. La secţia ATI am avut parte de cea mai bună îngrijire de care puteam beneficia, erau foarte mulţi angajaţi pe tură, cred că am băut în douăsprezece ore 6 litri de apă, pe care o doamna mi-o aducea în reprize, într-o sticlă de jumătate de litru. Toate cele din salon au fost atent monitorizate şi îngrijite până a doua zi, când am ajuns pe salon. Unde a început distracţia.
Programul "Rooming In" și provocările din neonatologie
Am fost de acord să intru în programul „Rooming in”, un program nou lansat, pe care îl salut ca pe o iniţiativă grozavă, permiţându-ţi să iei bebeluşul cu tine în cameră. Îl ţineam pe timp de zi, iar noaptea îl lăsam la neonatologie, împreună cu toţi ceilalţi bebeluşi. Salonul de tip „Rooming in” are maxim 3 paturi, grup sanitar cu duş, frigider, televizor, aer condiţionat şi… un telefon pe care să suni personalul de la neonatologie, în condiţiile în care ai nevoie de ajutor. Toate bune şi frumoase până acum, doar că persoana care răspundea pe acel număr, care trebuia să fie la dispoziţia noastră, a celor cazate în regim „Rooming In”, era una singură pe cele trei camere, plus aproximativ douăzeci de bebeluşi din neonatologie. Da, aţi înţeles bine, singura! Am rămas stupefiată când am auzit acest lucru, deoarece tocmai trecuseră câteva luni de la isteria creată de stafilococul auriu şi doar câţiva ani de când muriseră bebeluşii arşi, tot acolo, la Giuleşti.
Acum imaginaţi-vă cum arată o asistentă care trebuie să hrănească din trei în trei ore, să spele zilnic şi să schimbe aproximativ douăzeci de bebeluşi şi să vină atunci când este chemată la saloanele „Rooming In”. Tura se schimbă zi şi noapte. S-a întâmplat să nimerim aceeaşi asistentă de mai multe ori. Asistenta cealaltă, a mamelor, ne chema să ne vadă două ori pe zi, iar dacă aveai nevoie de ceva, trebuia să mergi tu la cabinet. Nu ştiu, poate să ceri ceva pentru dureri.
La neonatologie doctorii vin doar în timpul săptămânii şi atunci poţi discuta foarte scurt cu domniile lor şi primeşti câteva sfaturi despre cum să îngrijeşti micuţul. Din trei în trei ore proaspetele mămici erau chemate la alăptat într-un salon care cred că avea maxim 6 m². Nu ni se explica absolut nimic din ceea ce trebuia să facem. Am fost, sincer, destul de revoltată de la bun început. M-aş fi aşteptat să primesc măcar un minim de explicaţii. După ce am întrebat trei persoane diferite despre acea problemă în privinţa alăptării, am primit trei răspunsuri distincte.
În prima seară am rugat-o pe doamna asistentă de la neonatologie să vină să ne ajute în salon cu spălatul micuţilor, pentru a vedea şi noi cum se face şi pentru a învăţa. Iniţial voiam să ţinem bebeluşii peste noapte cu noi în salon. Însă, între timp, asistenta noastră, a mamelor, ne-a spus că ne sfătuieşte ca peste noapte să lăsăm copiii la colega ei, pentru a ne putea odihni liniştite, fiind proaspăt operate. Când doamna a venit să spele copiii şi i-am spus că ne-am răzgândit şi dorim să lăsăm copiii peste noapte acolo, a avut o grimă pe care am înţeles-o abia ulterior. În timp ce îl spăla pe fiul meu, am primit un mesaj pe telefon de la mama mea şi am răspuns. Doamna asistentă a început să ţipe la mine să nu o filmez şi că acum înţelege de ce noi ne-am sucit şi că dorim să îi facem rău. I-am explicat situaţia şi sincer mi-a părut rău pentru dumneaei, pentru că mi-am dat seama în ce situaţie stresantă se afla.
Provocări repetate și reziliența pacientei
Toate, dar absolut toate asistentele de la neonatologie erau absolut panicate de faptul că erau mereu singure pe tură. Doar câte o persoană. Este greu să ai grijă de un singur bebeluş, dar de douăzeci? A doua seară, a venit o altă doamnă asistentă, la fel de speriată, dar mult mai blândă, care a stat şi ne-a explicat de-a fir a păr cum se îngrijeşte bebeluşul şi mi-a permis să o filmez în timp ce îl spăla pe fiul meu, pentru mine. M-a rugat să îi promit că nu îi filmez faţa şi că nu pun filmuleţul pe internet. Dacă aş face-o acum însă, aş face-o pentru a da un exemplu grozav.
Ulterior, a fost o situaţie tensionată între colegele din infirmerie, deoarece lucrul pe tură este extrem de solicitant. Ultimul şoc a fost chiar înainte de externare, când am fost să întreb care este procedura pentru mămicile aflate în saloanele „Rooming in”. Mi-a spus domnul doctor care era în tură să aduc bebeluşul la neonatologie. Până am traversat culoarul cu copilul, pentru că eram abia în ultimul salon, în celălalt capăt, operată fiind, domnul doctor dispăruse din salon şi am fost întâmpinată cu ţipete de către doamna asistentă, foarte revoltată de faptul că venisem cu copilul. Nu mai înţelegeam nimic. Evident că, după trei zile în care se urlase la noi într-una, mi-am pierdut orice urmă de răbdare şi am început să urlu şi eu.
Oricât ar fi un spital de curat şi de bine echipat şi mobilat, vreau să cred că „omul sfinţeşte locul”. Înţeleg într-un final că presiunea exercitată asupra managementului nu a făcut de-a lungul timpului decât să se răsfrângă asupra angajaţilor, fapt pentru care aceştia au ajuns să fie nişte bombe cu ceas, gata să explodeze la cea mai simplă întrebare pe care aveai de gând să le-o adresezi.
Consecințe asupra personalului și scenarii de reformă
Ziua în care s-a discutat despre demisiile personalului medical m-a determinat să mă gândesc la realitatea din multe spitale. Sunt convinsă că printre aceştia se numără şi persoane care nu au ales această meserie cu sufletul şi inima. Ministrul Sănătăţii, Ion Bazac, a demis pe managerul Spitalului Clinic de Boli Infectoase şi Tropicale „Victor Babeş” în urma unui control în spital. „Nu merg în spitale pentru a pedepsi pe cineva. Dacă într-un loc găsesc lucruri bune, trebuie să le spun. Şi în maternitatea Giuleşti nu am avut ce reproşa managerului sau personalului.”
În urma controlului, ministrul a dispus încetarea contractului de management cu managerul Cristian Banu. Banu a contestat decizia, susținând motivări politice. El a afirmat că există documente care combat motivele invocate de ministru, iar decizia a fost una politică, având în vedere situaţia financiară a spitalului. Referitor la numărul mic de asistenţi în laboratorul de radiologie, Banu spune că în conformitate cu autorizaţia nu este serviciul radiologie permanent, iar asistenţii sunt suficienţi.
Perspective personale din subiecte legate de sarcină, fertilitate și îngrijire
Buna ziua. Sunt Bianca, 23 de ani. Am avut un singur partener în trecut, după care am rămas însărcinată și am trecut prin avort spontan. Un doctor de gardă mi-a zis repede să ajung la maternitatea Giulești, unde s-a efectuat chiuretajul. O altă parte a experienței abordează aspecte despre col uterus, tratamente sau nelămuriri legate de colposcopie. O altă poveste povestește despre un chist ovarian, tratamente și decizii privind viitoarea sarcină.
Există și momente despre consilierea pentru anticoncepționale, despre decizii privind nașterea cezariană, despre sprijin în salonul de nașteri, despre cum poate fi afectată mama în timpul sarcinii. Un mesaj curios vine din partea unei femei însărcinate în 2022, cu istoric de ovare polichistice, ajungând la control la doamna Dr. Diana Comandaşu din Maternitatea Giulești, și apoi nașterea prin cezariană a unei fetițe mari, urmată de recuperare în ATI.
Concluzie deschisă: cum pot deveni lucrurile mai bune?
Este clar că experienţele sunt diverse, iar percepţia asupra calităţii îngrijirii în spital depinde de suportul echipei, de comunicare şi de organizarea turelor. Chiar dacă spațiul poate părea curat şi bine echipat, atmosfera și modul în care personalul interacționează cu pacientele pot transforma o naștere într-o experiență dificilă sau, dimpotrivă, într-una memorabilă prin empatie și profesionalism.
tags: #temele #vehiculate #aspecte #pozitive #negative #maternitatea
Postări populare:
- Reglementările privind avortul în România
- Obiectivele îngrijirii gravidelor acasă
- Monitorizarea tensiunii arteriale în timpul sarcinii
- Cum să alegi căruciorul Bebe Tei potrivit pentru copilul tău: siguranță, confort și manevrabilitate
- Ghid despre utilizarea unui kit de inseminare artificiala la domiciliu