Afectiuni ginecologice frecvente si afectiuni asimptomatice ale sistemului reproducator feminin: ghid Termeni medicali ginecologici

Femeile se pot confrunta cu o serie de afectiuni specifice, care afecteaza sistemul reproducator. Uneori apar doar mici probleme trecatoare, insa alteori poate fi vorba despre boli grave. Afectiunile ginecologice pot avea o serie de cauze si manifestari si pot fi intalnite chiar si la adolescente. Afectiuni ginecologice sunt boli care afecteaza sistemul reproductiv feminin, inclusiv organele reproductive, tesuturile si hormonii. Acestea pot include tulburari hormonale precum sindromul ovarelor polichistice (PCOS), sindromul premenstrual (PMS) si menopauza. Alte afectiuni ginecologice includ incontinenta urinara, prolapsul uterin si probleme legate de sterilizare si fertilizare.

Denumiri si mecanisme uzuale pentru afectiuni ginecologice

Dismenoreea reprezinta termenul care descrie durerile menstruale. Acest tip de afectiune poate fi de doua feluri: dismenoree primara si secundara. In timpul menstruatiei, uterul se contracta iar uneori apar contractii foarte puternice. In timpul acestor contractii, uterul poate comprima vasele de sange din jur, intrerupand astfel transportul de oxigen catre muschii din aceasta zona. Astfel se produc durerile menstruale primare. Durerile apar de obicei cu 1-2 zile inainte de inceperea menstruatiei si se manifesta in zona abdominala inferioara, lombara si uneori si in zona coapselor. Uneori acestea se asociaza cu senzatii de oboseala si diaree. De regula, incep sa dispara odata cu inaintarea in varsta. Durerile asociate cu dismenoreea secundara sunt usor diferite. Pentru calmarea durerilor, medicul poate recomanda administrarea unor antiinflamatoare. De asemenea, se recomanda odihna si aplicarea unor obiecte calde in zona dureroasa.

Chisturile ovariene sunt mici saculeti umpluti cu fluid care se formeaza in interiorul ovarelor sau pe suprafata acestora. Foarte multe femei se confrunta cu aceasta afectiune care de multe ori nu cauzeaza niciun disconfort. Cele mai comune chisturi ovariene sunt cele functionale iar acestea se produc astfel: lunar, ovarele produc foliculi, prin care se elibereaza ovulele iar uneori foliculii nu se desprind si nu elibereaza aceste ovule, ceea ce duce la formarea un chist. Acesta poate aparea si dupa ovulatie, atunci cand orificiul prin care a fost eliberat ovulul se blocheaza. Uneori, chisturile pot aparea si din alte cauze, cum ar fi acumularea altor tipuri de celule, precum cele prezente pe suprafata ovarelor. Chisturile functionale provoaca rar simptome. Atunci cand vorbim de alte tipuri de chisturi apar dureri in zona pelviana, ca niste junghiuri puternice sau o senzatie de profund disconfort care apare si dispare. Acestea poti fi asociate cu dureri abdominale si balonare. Daca se depisteaza prezenta unui chist, fara simptome severe, medicul il tine sub supraveghere, deoarece este posibil sa dispara. Daca este vorba despre un chist mai mare, de obicei se recomanda administrarea unor contraceptive hormonale.

Endometrioza este o afectiune ce se remarca prin existenta unui tesut similar cu cel din interiorul uterului in exteriorul acestuia. In general, acest nou tesut se localizeaza in zona ovarelor si a trompelor uterine. Nu exista o cauza clara insa medicii ofera cateva explicatii posibile. Apar durerile mult mai severe, in special in timpul menstruatiei, insa acestea pot aparea si in timpul actului sexual, al urinarii si al defecarii. Tipul de tratament difera in functie de severitatea simptomelor, dar si de dorinta de a ramane sau nu insarcinata. De regula, se recomanda antiinflamatoare si medicamente hormonale, insa se poate prescrie si un tratament pentru fertilitate.

Fibromul uterin reprezinta o crestere necanceroasa a uterului, care apare, de regula, in perioada de fertilitate. Nu exista cauze clare insa la baza aparitiei fibromului uterin pot sta schimbarile hormonale, avand in vedere ca acesta contine mai multi receptori pentru estrogen si progesteron. De obicei, fibromul tinde sa se micsoreze dupa menopauza. De obicei, fibromul uterin nu prezinta simptome. Tratamentele difera in functie de dimensiunea fibromului si de simptomele pe care le provoaca. De obicei, medicul recomanda ca afectiunea sa fie tinuta sub supraveghere, fara un tratament special. Alteori, ar recomanda administrarea unor medicamente hormonale, pentru a regla nivelul de hormoni implicati in dezvoltarea fibromului.

Pericolul afectiunilor ginecologice variaza in functie de tipul si stadiul de evolutie al afectiunii. Fiecare interval de varsta vine cu o serie de afectiuni ginecologice specifice. Acestea se pot instala chiar inainte de inceperea vietii sexuale, tocmai de aceea este necesar ca primul consult de specialitate sa aiba loc odata cu prima menstruatie. De asemenea, menopauza nu reduce riscul instalarii afectiunilor ginecologice. Citeste acest material pentru a afla care sunt afectiunile ginecologice specifice varstei tale.

Afectiuni ginecologice frecvente intre 12-18 ani

Exista posibilitatea ca prima menstruatie sa aiba loc inainte de varsta de 12 ani, cauza fiind cea hormonala, de cele mai multe ori. Cele mai des intalnite afectiuni ginecologice in acest interval de varsta sunt: dismenoreea (durerea menstruala) si chisturi ovariene. Exista multe mamici, care pentru a reduce disconfortul menstrual al fiicelor, recomanda medicamente pe care le utilizeaza un adult, iar acest lucru nu este tocmai recomandat. Cea mai eficienta forma de tratament o stabileste un medic ginecolog, in cabinetul de specialitate. Chisturile ovariene sunt saculete cu lichid ce se dezvolta la nivelul ovarelor. Cele mai multe dintre ele sunt benigne si pot aparea inclusiv la pacientele pre-adolescente si adolescente. In marea majoritate a cazurilor, acestea sunt de mici dimensiuni si se resorb fara tratament.

Afectiuni ginecologice frecvente intre 18-30 de ani

Odata cu inceperea vietii sexuale, riscurile de a dezvolta o afectiune ginecologica cresc exponential. De aceea, este recomandat sa existe discutii permanente intre parinti si copii privind acest aspect si riscurile implicate sau vizite regulate la medicul ginecolog. Informarea si educatia medicala pentru tinerele paciente poate reduce aproape de zero riscul contractarii unor boli cu transmitere sexuala. Boli cu transmitere sexuala sunt diagnosticate frecvent in randul pacientelor cu varste intre 18-20 de ani. Acestea sunt produse de virusi, bacterii sau diferiti paraziti, care colonizeaza tractul genital si pot declansa simptome neplacute. Printre cele mai des intalnite boli cu transmitere sexuala se numara Gonoreea, Chlamydia, Candida, Sifilis, Mycoplasma sau Papiloma Virusul Uman (HPV). Lasate netratate, aceste afectiuni pot duce la complicatii, inclusiv infertilitate. Cele mai des intalnite simptome pentru acest tip de afectiuni sunt mancarimile, modificarea secretiilor vaginale, disconfort in zona genitala si dureri in timpul actului sexual. Consultul de specialitate este indicat in momentul in care observi instalarea acestor simptome. Sindromul ovarelor polichistice reprezinta cea mai frecventa cauza de infertilitate la persoanele de sex feminin cu varste cuprinse intre 14 si 40 de ani, care presupune asocierea tulburarilor de reproducere cu dereglari ale ciclului menstrual, sterilitate, hirsutism si obezitate. Aceasta afectiune se manifesta prin durere de diferite tipuri si intensitati, care afecteaza calitatea vietii pacientei. Daca suferi de endometrioza, citeste acest material. Consultul de specialitate si investigatiile suplimente sunt cele care ajuta la un diagnostic exact si diagnosticarea celor mai bune solutii de tratament.

Afectiuni ginecologice frecvente intre 30-40 de ani

In acest interval de varsta, afectiunile ginecologice frecvent intalnite sunt tot cele din intervalul anterior. Exista un risc la fel de ridicat in contractarea bolilor cu transmitere sexuala si un risc de evolutie galopanta al afectiunilor ginecologice lasate netratate, cum ar fi HPV, care poate evolua catre cancer de col. De asemenea, endometrioza este mult mai des intalnita in acest interval de varsta. Fibromul uterin apare cu precadere in acest interval de varsta, cauzele aparitiei acestuia nefiind pe deplin cunoscute. Unele studii indica faptul ca ar fi o consecinta directa a dereglarilor hormonale. Detalii despre aceasta afectiune aici.

Afectiuni ginecologice frecvente intre 40-50 de ani

In acest interval de varsta, apar premenopauza si menopauza, iar productia de hormoni feminini scade considerabil. Zona corticală prezintă la suprafață un epiteliu de acoperire și sub el, foliculii ovarieni, formațiuni rotunde, pline sau cavitare, după stadiul evolutiv. La naștere există la ambele ovare 400000-500000 foliculi ovarieni primordiali. Cea mai mare parte a acestor foliculi degenerează și numai 300-400 foliculi se vor matura în perioada de fertilitate a femeii, formând gameții feminini (ovulele). Tuba uterină (trompa uterină, salpinge) este un conduct care face legătura între ovar și uter și are lungimea de aproximativ 10-12 centimetri. Uterul este un organ cavitar, nepereche, situat între vezică și rect. Are formă de pară turtită orientată cu vârful în jos, iar pe extremitatea sa inferioarăse inseră, vaginul. Vaginul, organ tubular și cavitar, continuă colul uterin și reprezintă organul copulator al femeii. La exterior, orificiul vaginal este înconjurat de labiile mici și mari. Extremitatea inferioară a vaginului se deschide în vestibulul vaginal (vulva). Glandele mamare sunt organe a căror dezvoltare constituie unul din caracterele sexuale secundare ale femeii. Sunt glande perechi, așezate în partea anterioară a toracelui. Sunt implicate în sarcină și lactație.

Ovarul, gonada feminină, are funcția de a forma și elibera în fiecare lună un ovul prin ovogeneză și de a secreta hormoni care favorizează fecundarea ovulului și pregătesc organismul feminin pentru starea de graviditate. După ovulație, foliculul se transformă în corpul galben care secretă hormonii feminini: progesteronul și estrogenii. Dacă ovulul este fecundat, corpul galben persistă și are o activitate hormonală intensă în primul trimestru de sarcină. Fecundația este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Spermatozoizii depuși în vagin vor trebui să străbată glera cervicală, cavitatea uterină și trompa până în treimea externă pentru a întâlni ovulul. Este de obicei insotita si de inflamatia vulvei (vulvo-vaginite). Cauza este infectioasa si se datoreaza fie germenilor banali, fie gonococului, fie parazitului tricomonas sau unor micoze (ciuperci).

Formele clinice variaza in functie de germenul care le produce. In general se manifesta prin usturime si dureri intensificate de urinat si de raporturi sexuale. Uneori se instaleaza si mancarimi violente. In infectia cu tricomonas secretia vaginala este spumoasa, aerata, de culoare galben-verzuie; in infectiile micotice secretia este groasa, grunjoasa, iar ca simptomatologie predomina senzatia de mancarime. Tratamenteul vaginitei, indiferent de cauza, implica tratament pentru ambii parteneri, deoarece barbatul poate reinfecta femeia. Tratamentul consta in administrarea pe gura a medicamentelor specifice la ambii soti; femeia insa trebuie sa faca si un tratament local cu ovule si irigatii vaginale. In perioada tratamentului este obligatorie abstinenta sexuala. Poate fi necesara repetarea tratamentului in unele cazuri. Administrarea de medicamente in irigatii vaginale fara indicatii precise poate agrava boala si poate da complicatii.

Metrita, inflamatia uterului, poate fi localizata la nivelul colului uterin (metrita cervicala sau cervicita) sau a corpului uterin. In metrita cervicala se pot produce eroziuni in jurul orificiului colului uterin sau chiar rani care sangereaza putin. In ultimii ani, s-a generalizat un tip de examen citologic denumit test Babes-Papanicolau, in toate colectivitatile de femei. Anexitele, inflamatii ale trompelor si ovarelor sunt numite si salpingo-ovarite sau metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamatia intereseaza in grade diferite atat uterul, cat si trompele cu ovarele. Leziunile predominante sunt de obicei la nivelul trompei (salpinge), ovarul fiind mai rar si in mica masura atins de procesul inflamator. Sechelele includ dureri pelvine si infertilitate. Tratamentul include antibiotice, calmante si repaus, dar educatia si monitorizarea sunt esentiale pentru vindecare. Anexita cronica se caracterizeaza prin dureri persistente in bazin, raporturi sexuale dureroase si posibil sterilitate.

Medicii ginecologi se ocupa cu diagnosticul si tratamentul bolilor care afecteaza femeile. In prezent, fiecare a doua femeie sufera de pe urma acestor boli, iar 10 – 15% din femei sînt identificate cu boli ginecologice severe. Tulburarile sistemului endocrin al organismului duc la patologii de pubertate – pubertate precoce sau intarziata, tulburari ale ciclului menstrual, dezvoltarea anomala a organelor genitale. O atentie deosebita trebuie acordata fetitelor mici cu varsta intre 4-6 ani, deoarece o maladie netrata la timp poate duce la probleme mai severe. Primele consultatii la ginecolog, mai ales cand apare prima menstruatie, au rolul de preventie si educare, iar consultul la 15-16 ani este recomandat daca fata nu a avut inca prima menstruație sau daca pornesti viata sexuala. Vizita la ginecolog este esentiala pentru orientarea terapeutica, protectia si ingrijirea sanatatii feminine.

Intervale de varsta si afectiuni specifice, pe scurt

1. 12-18 ani: dismenoreea si chisturi ovariene, educatie pentru consult ginecologic, plan de tratament adecvat pentru reducerea durerii menstruale, precautii asupra automedicatiei.
2. 18-30 ani: boli cu transmitere sexuala, sindromul ovarelor polichistice, endometrioza, evaluare si planuri de tratament pentru fertilitate.
3. 30-40 ani: risc crescut de ITS si HPV, fibrom uterin dar si endometrioza; monitorizare si tratamente adaptate dimensiunii fibroase si simptomatologiei.
4. 40-50 ani: perimenopauza si menopauza, modificari hormonale, informatii despre ovare si secretia hormonilor, educatie despre sanatatea feminina la aceasta varsta.
5. >50 ani: corespondenta cu sfarsitul perioadei fertile, importanta monitorizarii pe fondul scaderii estrogenilor si a potentialelor afectiuni ale aparatului genital.

Copilaria si adolescenta: nou-nascutele au un stoc fix de ovule; din pubertate apar modificari, iar fertilitatea atinge varful intre 20 si 35 de ani. Daca simti schimbari neobișnute sau simptome precum dureri pelvine, este bine sa ceri sfatul unui medic ginecolog. La MedLife poti gasi medici buni care te pot ajuta sa identifici cauza si sa iei masuri adaptate vârstei si stării tale.

tags: #termeni #ginecologici #asimptomatici #sistemul #de #reproducator

Postări populare:

• Cum să îți programezi consultațiile la Doctor Moisa, Brăila
• Cum să asortezi hainele bebelușului: cămașă cu bretele și pantaloni pentru un look armonios
• Statistici românești privind avortul și impactul asupra populației
• Recomandări esențiale pentru alimentația în sarcină
• Procedura de testare a tuberculozei în sarcină și riscurile asociate