Tot Ce Trebuie Să Știi Despre Testul de Paternitate în Afara Căsătoriei: Procedură, Termene și Implicații Legale

Ești în proces de divorț sau ai divorțat, dar în certificatul de naștere al copilului este trecut ca tată fostul soț? Pot fi modificate actele de stare civilă ale copilului? Poate tatăl biologic să fie trecut el în certificatul de naștere al copilului? Trebuie să știi că în Codul civil există art. 414 care sună în felul următor: Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Răspunsul este nu. Chiar dacă mama se află în proces de divort cu sotul, acesta va fi înscris la rubrica tata în actele de stare civilă ale minorului.

Se consideră că vă aflați în timpul căsătoriei până când hotărârea judecătorească privind desfacerea căsătoriei rămâne definitivă. Această situație este cea mai des întâlnită în practică. Singurul mod de a răsturna prezumția de paternitate este formularea unei cereri de chemare în judecată, adică introducerea unei acțiuni în tăgada paternității. Răspunsul depinde de cine formulează cererea de chemare în judecată: soțul mamei poate introduce acțiunea în termen de 3 ani de când a cunoscut că este prezumat tatăl copilului sau de când a aflat că prezumția nu corespunde realității, mama poate introduce acțiunea în termen de 3 ani de la nașterea copilului, iar tatăl biologic și copilul pot introduce oricand acțiunea.

Copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său. De regulă, este admisibil orice mijloc de probă, însă un rol important îl are efectuarea unui test de paternitate/ADN. În situația efectuării unei test ADN este necesar consimțământul soțului mamei, al mamei, al copilului și al tatălui biologic, iar pentru copilului minor este necesar consimțământul ambilor părinți.

Legiuitorul român a statuat în cadrul dispozițiilor art. 425 C.civ. că „(1) Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal. În lumina textului de lege este fără dubiu că, o acțiune în stabilirea paternității copilului născut în afara căsătoriei este o acțiune esențialmente personală și aparține în mod exclusiv copilului. Niciun alt subiect de drept nu poate introduce în nume propriu o asemenea acțiune.

Tăgada paternității: noțiune, cazuri, procedură și efecte

Tăgda paternității reprezintă negarea legăturii juridice dintre tată și copil și se realizează pe calea unei acțiuni în justiție. În esență, tăgada paternității este acțiunea prin care se contestă legal, statutul de tată al unui bărbat asupra unui copil și reprezintă o problemă juridică complexă și delicată, situată la intersecția drepturilor individuale, intereselor familiale și protecției copilului. Tăgada paternității are ca scop înlăturarea filiației stabilite prin efectul prezumției de paternitate și de asemenea, are scopul de a stabili adevărata filiație biologică și de a clarifica aspecte legate de drepturile și obligațiile parentale.

Acțiunea poate fi pornită în diverse situații: în cazul soțului mamei (prezumția de paternitate) ori în cazul mamei sau al copilului, iar în unele situații și împotriva moștenitorilor pretinsului tată. În cuprinsul art. 414 Cod Civil sunt enumerate cazuri în care se poate tăgădui paternitatea: când soțul mamei nu poate fi tatăl copilului din motive obiective (infertilitate, imposibilitate de coabitare, etc.).

Protejarea drepturilor copilului, a mamei și a tatălui apare ca obiectiv major: copilul poate beneficia de pensie alimentară, asigurare medicală, drepturi de moștenire; mama poate obține susținerea financiară și stabilirea responsabilităților; iar tatăl biologic poate dori să își exercite drepturi precum custodia sau vizitarea copilului.

Procedură: cine poate porni acțiunea în tăgada paternității?

Noul Cod Civil a extins sfera persoanelor care pot porni această acțiune. Astfel, poate fi pornită de către: soțul mamei, mama, tatăl biologic, copil, iar în anumite condiții și de moștenitorii acestora. Tatăl prezumat poate contesta paternitatea în termen de 3 ani de la data la care a cunoscut că este prezumat tatăl ori de la data aflării că prezumția nu corespunde realității.

Mama copilului poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani de la naștere. Copilul poate introduce acțiunea în orice moment, indiferent dacă este minor sau major. Tăgada paternității poate fi, de asemenea, introdusă de pretinsul tată biologic împotriva soțului mamei și a copilului, dacă acesta poate dovedi paternitatea sa.

Important de precizat este faptul că dreptul la acțiune nu se stinge în timpul vieții tatălui biologic. Dacă acesta a decedat, acțiunea poate fi formulată de moștenitorii săi în cel mult un an de la data decesului.

Cazuri practice și probe în tăgada paternității

În probe, procedura poate include înscrisuri, martori, interogatoriul părții adverse, dar și teste științifice. Cel mai utilizat mijloc de probă este expertiza medico-legală, ce poate include: serologică, antropologică, dermatoglifică și genetică. Testul de paternitate ADN este considerat cel mai fiabil și concludent mijloc de probă, cu o probabilitate de peste 99% ca tatăl să fie tatăl biologic.

În cazul utilizării testelor ADN, este necesar consimțământul tuturor părților: soțul mamei, mama, copilul și tatăl biologic, iar pentru copilul minor este necesar consimțământul ambilor părinți. Dacă soțul mamei nu acceptă testul sau nu poate fi prezent, instanța poate decide, în funcție de circumstanțe, asupra măsurilor necesare pentru a asigura probarea filiației.

Efectele admiterii acțiunii în tăgada paternității

Numele tatălui este eliminat din actul de naștere al copilului, iar copilul poate purta numele avut de mamă în momentul nașterii sale; în unele cazuri se poate schimba numele pe cale administrativă sau se poate adopta numele tatălui biologic dacă acesta este recunoscut ulterior.
Tată prezumat își pierde autoritatea părintească asupra copilului; mama poate continua să ia decizii în interesul copilului, iar ulterior, dacă apare un nou tată biologic recunoscut, acesta poate dobândi autoritatea părintească.
Locuința copilului, obligația de întreținere și drepturile de moștenire se reglează în funcție de regimul filiației stabilite prin hotărârea judecătorească.

Durata procesului de tăgadă a paternității este variabilă, în general între 6 luni și 1 an, în funcție de circumstanțe, probe, probele prezentate și gradul de aglomerare al instanțelor.

Aspecte de drept internațional și jurisprudență relevantă

Procedura poate angaja teme conexe ale dreptului la viața privată și familie, iar în unele situații instanțele au fost criticate pentru lipsa asistenței minorului sau pentru deficiențe în procedură. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța protecției interesului superior al copilului și necesitatea participării autorității tutelare, precum și a asistenței juridice pentru mamă și copil, în cadrul procedurilor de stabilire a paternității în afara căsătoriei.

În conținutul art. 412-426 din Codul Civil se regăsesc reglementări despre timpul legal al concepției, prezumția filiației și dreptul de a contesta paternitatea, precum și efectele admiterii acțiunii.

Infografic: Procesul tăgării paternității - pași, termene, actori

Rezumat de proces pentru cititori

Pentru a stabili paternitatea în afara căsătoriei, acțiunea poate fi inițiată de copil, mamă, soțul mamei sau tatăl biologic. Prezumția de paternitate poate fi înlăturată prin hotărâre judecătorească, pe baza probelor admise, în special a testelor ADN. Efectele admiterii acțiunii includ modificări ale certificatului de naștere, posibile schimbări ale numelui, modificări în exercitarea autorității părintești, reglementări privind locuința copilului, întreținerea și drepturile de moștenire. Durata procesului variază, în medie, între 6 luni și 1 an, în funcție de circumstanțe.

tags: #test #paternitate #in #afara #casniciei

Main Menu