Ce este testul fetal non‑stress (NST) și cum se efectuează

Testul fetal non‑stress, cunoscut și sub denumirea de cardiotocogramă (CTG), este o metodă de monitorizare a stării fetale și a contracțiilor uterine la femeile gravide. Cardiotocograma este utilizată pentru a evalua sănătatea fătului în timpul sarcinii și al travaliului, de aceea se numește și test fetal non‑stress. Testul este simplu, neinvaziv și nedureros atât pentru mamă, cât și pentru făt.

Scopul testului și când se recomandă

Scopul principal al testului este de a evalua starea fetală și de a verifica dacă fătul răspunde corespunzător la stimuli naturali, fără a fi expus la stres suplimentar. Investigația urmărește frecvența cardiacă fetală, mișcările fetale și modul în care ritmul cardiac se modifică în timpul mișcărilor fătului. În acest mod, rolul cardiotocografiei este să identifice cazurile de hipoxie, adică cele în care fătul are o oxigenare scăzută, pentru ca medicii să poată interveni în timp util și să prevină complicațiile posibile.

Cardiotocograma este recomandată în special în sarcinile cu risc crescut și în următoarele situații:

• hipertensiune arterială maternă
• diabet zaharat sau alte afecțiuni medicale care complică sarcina (tulburări de coagulare, boli autoimune, afecțiuni tiroidiene, boală renală sau cardiacă)
• scădere a mișcărilor fetale sau modificări de creștere ale fătului (posibil din cauza funcției placentare deficitare)
• sarcină prelungită (care a depășit cu două săptămâni data probabilă a nașterii)
• sarcină multiplă cu complicații
• polihidramnios sau oligohidramnios
• imunizare Rh
• istoric de avort repetat sau alte riscuri ce cresc probabilitatea decesului fetal

Principiul testului

Testul se bazează pe ideea că, în mod normal, inima copilului bate mai repede când este activ. Condiții cum ar fi hipoxia fetală - atunci când copilul nu primește suficient oxigen - pot influența acest proces. Când nivelul de oxigen este scăzut, fătul poate să nu reacționeze normal. Nivelurile scăzute de oxigen pot fi cauzate de probleme la nivelul placentei sau cordonului ombilical. Prin detectarea timpurie a problemelor, cardiotocograma permite medicilor să ia măsuri preventive, reducând astfel riscul unor complicații severe.

Cum se efectuează testul non‑stress (procedura)

Cardiotocograful (CTG) este un aparat care monitorizează activitatea cardiacă a copilului, utilizând ultrasunetele și efectul Doppler. În timpul procedurii vei sta întinsă pe partea stângă, eventual cu o pernă la spate. Ti se vor monta doi senzori electronici pe abdomen: unul pentru a măsura frecvența cardiacă fetală și un al doilea senzor pentru a măsura reactivitatea uterului în timpul mișcărilor fetale (tonusul uterin). Fiecare senzor este atașat printr-un fir la aparat și fixat pe abdomen prin benzi elastice.

Este recomandat să mergi înainte la toaletă, deoarece vei sta în pat cel puțin 20 minute. Durata medie a unui NST variază între 20 și 40 de minute, însă poate fi prelungită dacă fătul nu se mișcă suficient pentru a obține un rezultat relevant. În timpul efectuării testului, gravida stă întinsă pe pat, cu doi senzori atașați la abdomen cu ajutorul a două benzi elastice - unul care monitorizează frecvența cardiacă și celălalt tonusul uterin, amândoi conectați la aparat. Bătăile inimii copilului se aud și se văd pe monitor, iar contracțiile sunt înregistrate pe hârtie.

Dacă bebelușul nu se mișcă (este posibil să nu fie în stare de veghe, "să doarmă"), ți se va recomanda să faci mișcare, să consumi glucide sau poate fi ușor stimulat, apasând pe abdomen. Când simți copilul mișcând, va trebui să apeși pe un buton. În timpul testului, mama poate fi rugată să noteze fiecare mișcare pe care o simte, pentru a corela aceste date cu ritmul cardiac înregistrat.

Interpretarea rezultatelor

Testul este considerat NORMAL atunci când ritmul cardiac de bază este între 110-160 bătăi/min. Testul este considerat REACTIV când inima copilului bate cu cel puțin cu 15 bătăi pe minut peste ritmul obişnuit, de bază - când copilul se mișcă pentru cel puțin 15 secunde și de două ori în cursul unui interval de 20 de minute. Un rezultat reactiv la testul non‑stress arată că fluxul de sânge și nivelul de oxigen sunt adecvate.

Dacă inima copilului nu bate mai repede atunci când copilul se mișcă sau dacă copilul nu se mișcă după aproximativ 90 de minute, testul este "NONREACTIV". Un rezultat nonreactiv necesită teste suplimentare pentru a determina dacă rezultatul este datorat într‑adevăr slabei oxigenări sau dacă există alte motive pentru nonreactivitatea fetală (cum ar fi somnul copilului, efectele anumitor medicamente etc.).

De exemplu, medicul ar putea recomanda: profilul biofizic - un test prenatal neinvaziv folosit pentru a verifica starea de sănătate a copilului și care presupune examinarea ecografică cu urmărirea parametrilor: bătăile cordului fetal, respirațiile, mișcările, tonusul muscular și cantitatea de lichid amniotic, rezultând un scor. Un scor scăzut ar putea indica necesitatea unor îngrijiri speciale sau recomandarea nașterii imediate.

Semne monitorizate și semnificația lor

• Accelerările ritmului cardiac (creșterea temporară a ritmului) sunt de obicei semne pozitive, indicând o stare bună a fătului.
• Decelerările ritmului cardiac (scăderi) pot indica suferință fetală, în special dacă sunt precoce sau tardive și pot duce la intervenții precum nașterea asistată sau cezariană.
• Absenta variabilității sau decelerările persistente pot semnala hipoxie fetală sau insuficiență placentară.

Când este necesară intervenția?

Prin monitorizarea frecventă a ritmului cardiac al fătului și a contracțiilor uterine, medicii pot evalua dacă există semne de stres sau suferință fetală și pot decide dacă este necesară o intervenție, cum ar fi inducerea travaliului. În timpul inducerii travaliului cu medicamente, cum ar fi oxitocina, un test fetal non‑stress este folosit pentru a monitoriza permanent răspunsul fătului la contracțiile uterine. Acest lucru permite medicilor să ajusteze doza de medicamente pentru a menține un echilibru optim și pentru a asigura o naștere sigură atât pentru mamă, cât și pentru copil.

În cazul unui travaliu prelungit sau al unor complicații obstetricale (prezentatie pelviană, prolaps de cordon ombilical sau alte anomalii), cardiotocograma ajută la detectarea rapidă a problemelor. De exemplu, în cazul unui prolaps de cordon, fătul poate experimenta o scădere rapidă a fluxului de oxigen, iar CTG poate semnala imediat această problemă, permițând intervenții urgente.

Limitări și mituri

Deși cardiotocograma este unul dintre cele mai valoroase teste disponibile, are și limitări: uneori poate produce rezultate fals pozitive (indică probleme care nu există) sau fals negative (nu indică problemele existente). NST‑ul oferă informații despre starea actuală a fătului, dar nu poate prezice cu exactitate viitorul. De aceea, este folosit împreună cu alte metode de monitorizare prenatală.

Există mai multe concepții greșite care pot genera anxietate:

• „Testul este periculos pentru făt.” Fals. NST‑ul este complet non‑invaziv și nu presupune introducerea vreunui instrument în uter.
• „Este un test dureros.” Fals. Testul este nedureros; singura senzație poate fi o ușoară presiune de la centurile care fixează senzorii pe burtă.
• „Un rezultat non‑reactiv înseamnă probleme grave.” Nu întotdeauna - fătul poate dormi sau poate fi mai puțin activ în momentul testului.
• „Testul este obligatoriu pentru toate gravidele.” NST‑ul nu se face de rutină în toate sarcinile, ci în special atunci când există factori de risc sau indicații medicale clare.

Frecvența recomandată a testării și organizarea îngrijirii

CTG este recomandat de obicei o dată pe săptămână sau de două ori pe săptămână, rar zilnic, în funcție de starea de sănătate a pacientei și a fătului. Dacă testul este reactiv, medicul poate recomanda repetarea testului săptămânal până la naștere. Testul va fi interpretat de către medic la finalul monitorizării de pe foaia înregistrată de aparat; nu este nevoie de prezența medicului pe toată durata înregistrării, deși supravegherea personalului medical este asigurată.

Unde se efectuează și ce resurse există

Testul fetal non‑stress se efectuează în policlinici și clinici specializate care dețin cardiotocografe și personal instruit. Investigația poate fi realizată în numeroase centre medicale; unele clinici pun accent pe echipamente de ultimă generație și pe monitorizare personalizată adaptată nevoilor fiecărei paciente. Procedura este neinvazivă și nu reprezintă vreun risc pentru mamă sau copil.

Teste suplimentare asociate

• Profil biofizic fetal - ecografie cu evaluarea parametrilor funcționali (respirații, mișcări, tonus, lichid amniotic) și corelare cu bătăile inimii.
• Testul de stres la contracții - evaluează cum se modifică rata bătăilor cordului fetal când uterul se contractă.

Recomandări practice înainte de test

• Ideal este ca testul să fie făcut la 1-2 ore după masă.
• Vezica urinară goală; este recomandat să mergi la toaletă înainte de investigație.
• Evita fumatul cu cel puțin 2 ore înainte de test.
• Dacă fătul este foarte puțin activ, medicul poate recomanda plimbarea sau consumul de alimente dulci și repetarea testului.

Cardiotocografia este unul dintre cele mai valoroase teste disponibile deoarece este un test neinvaziv care arată starea de bine fetală, iar în cazul complicațiilor acestea sunt diagnosticate rapid. În funcție de rezultat, medicul obstetrician va recomanda pașii următori, astfel încât tu și copilul să beneficiați de îngrijirea necesară.

tags: #testul #fetal #non #stres

Postări populare:

• Ghid informativ despre cercealarea lantisorului și utilizarea suzetei la copii
• Încurajări pentru viitoarea mamă: mesaje pentru bebelușul din burtică
• De ce bebe refuză să mestece Bonnisan? Cauze comune și soluții practice
• Clinica Budimex extinde serviciile de Ortopedie Pediatrică pentru copii
• Cum sa faci briose cu nuca