Rolul biologic al glandei mamare este indeplinit prin produsele sale de secretie, colostru si laptele, produse indispensabile pentru hranirea nou-nascutului, cel putin in prima perioada a vietii acestuia (perioada de sugar). Datorita capacitatii sale de a sintetiza cantitati mari de lipide, glucide si proteine cu valoare biologica ridicata, glanda mamara a animalelor (rumegatoare) domestice a dobandit si o importanta economico-sociala speciala intrucat omenirea (in primul rand, copii) continua sa ramana dependenta de hranirea cu lapte in ciuda dezvoltarii industriei alimentare.
Mamela, organ specific femelelor de mamifere, este o glanda specializata in secretia, stocarea si eliberarea laptelui. Organizarea structurala a mamelelor este in perechi distincte la carnivorele domestice, suine si iepuroaica, spre deosebire de rumegatoare si cabaline la care mamelele sunt grupate intr-un singur organ globulos numit uger. Formatiunea secretoare a glandei mamare este acinul mamar, numit si alveola mamara. Peretele acinului mamar este constituit din: membrana bazala, epiteliu glandular (format din celule secretoare sau lactocite), dun numeroase celule mioepiteliale. Acinul mamar forma globuloasa, cu diametre de 100-300 mm, fiind format dintr-un perete sferic constituit din circa 50-90 de celule asezate in monostrat pe membrana bazala. Inaltimea celulelor secretoare (circa 600) este invers proportionala cu gradul de plenitudine a acinului cu secretie lactica. De la fiecare acin mamar porneste un canalicul acinar, prevazut cu un epiteliu glandular monostratificat. De regula, 5-6 astfel de canalicule conflueaza, formand un canal galactofor comun. Mai multe canale galactofore comune se unesc formand un canal galactofor mediu care colecteaza laptele de la un lobul mamar. Canalele galactofore comune si medii au epiteliu bistratificat, fara activitate secretorie. Canalele galactofore medii, care deservesc cate un lob mamar, conflueaza in numar variabil si formeaza un canal galactofor principal, care se varsa in cisterna glandulara. Cisterna mamara are un volum variabil in functie de specie. Ea comunica la exterior prin cabalul mamelonar. In peretele cisternei si in cel al cabalului mamelonar exista fibre musculare netede si fibre elastice care asigura (prin dispozitia lor radiara si chiar circulara cat si prin tonusul lor) impedicarea curgerii laptelui din glanda mamara intre mulsori. Canalele galactofore nu poseda sfinctere, dar la confluenta lor exista zone de ingustare a lumenului. Vascularizarea sanguina arteriala a glandei mamare la rumegatoare si cabaline deriva din artera pudenda externa (ramificatie a arterei prepubiene) care strabate canalul ingvinal si se ramifica la baza ugerului (la bovine) in ramuri anterioare si posterioare care se distribuie apoi fiecarui lobul si in jurul fiecärui acin unde formeaza retele capilare dense. O mica parte din sangele arterial provine din artera perineala (ramura a pudendei interne) care paraseste cavitatea pelvina pe la nivelul arcadei ischiatice si abordeaza ugerul pe la fata lui posterioara.
Vascularizatia sanguina venoasa poate prelua un volum impresionant de sange. Ea este formata din venulele si venele ugerului care conflueaza intr-un plex venos situat la baza ugerului, de unde sangele este drenat pe doua cai: vena pudenta externa, care strabate canalul ingvinal pentru a patrunde in cavitatea abdominala si vena subcutanata abdominala care la sfarsitul traseului sau subcutanat intra in cavitatea toracica. In statiune, sangele venos este drenat indeosebi prin vena subcutanata abdominala, iar in decubit prin vena pudenda externa. In plina lactatie, venele ugerului pot capata aspect varicos. Debitul sanguin al glandei mamare este deosebit de intens (22 ml sange/100 g glanda/min in repaus mamar, pana la 101 ml/100 g glanda/min in cursul lactatiei).
Vascularizatia limfatica isi are originea in spatiul interstitial al glandei mamare. Ea este reprezentata de vase limfatice care conduc limfa catre ganglionii limfatici situati la baza ugerului. De aici, limfa este drenata prin 2-3 canale limfatice, care traverseaza canalul ingvinal si apoi patrunde in trunchiul limfatic lombar. Inervatia somatica este reprezentata de fibre senzitive provenind din trei perechi de nervi lombari si o pereche de nervi sacrali. Filetele nervoase lombare (componente ale nervului ilio-ingvinal) stabat canalul ingvinal si apoi se distribuie la nivelul epiteliului cutanat din zonele anterioare si laterale ale ugerului precum si la nivelul mamelonului.
Greutatea ugerului in plenitudinea sa poate ajunge la vaca 50-60 kg, fapt care a determinat formarea la aceasta specie a unui sistem eficient de sustinere a glandei mamare. Ligamentele suspensoare median si laterale emit bandele transversale care separa sferturile anterioare de cele posterioare. Aspectele practice si manifestarile clinice pot avea semnificatii variabile specifice fiecarui individ; informatiile prezentate sunt pentru informarea dvs., date oferite de medici veterinari experti.
Tetine oarbe si mameloane supranumerare: definitii, potentiale habitate si consideratii clinice
Supernumerary or extra teats in ruminants sunt definite ca orice teats care depășesc numărul normal. Prezența a cinci sau șase tetine nu este normală la o vacă sau o capră, dar nu este neobişnuită. Care dintre acestea sunt în plus? De obicei, este foarte evident; uneori este util să ne uităm la plasarea, dimensiunea şi dezvoltarea sfincterului tuturor tetinelor pentru a le identifica pe cele normale față de cele suplimentare. Majoritatea mameloanelor suplimentare la caprine sunt „oarbe” şi nu sunt ataşate la ţesutul mamar. Un mamelon suplimentar nu este capabil să producă lapte. Tetinele oarbe se găsesc adesea în perechi. Nu este neobişnuit la bovine sau caprine să găseşti o pereche de proeminenţe „asemănătoare unor nasturi” pe sferturile din spate sau câteva tetine atârnate mai puțin dezvoltate lângă cele funcționale.
Mastita caprină este o problemă foarte gravă şi importantă în creșterea caprelor, care poate duce la o scădere a sănătăţii generale. Deşi diverși agenți patogeni pot duce la apariția acestei boli, factorii predispozanți pot juca, de asemenea, un rol major. Factorii predispozanți includ managementul şi igiena defectuoasă, inclusiv condițiile legate de mediul montan, precum şi mulsul defectuos sau neregulat al animalelor, care duce la răni ale mamelonului şi la îngustarea canalului şi a mameloanelor. Unul dintre cei mai importanți agenți cauzali în mastitele caprine subclinice, cronice și acute este Staphylococcus aureus. Cu toate acestea, a fost raportată o infecție combinată cu S. aureus, Clostridium perfringens şi Escherichia coli la o capră Boer cu mastită gangrenoasă. În plus, Corynebacterium spp., Enterococcus faecalis și Staphylococcus spp. au fost raportate, de asemenea, că sunt izolate de la capre cu mastită gangrenoasă, dar S. aureus este responsabil pentru o formă mai severă a bolii.
Glanda mamară: structură, lobule și ugerul la ovine, capre și rumegătoare
Glanda mamară este alcătuită din două structuri principale: parenchimul şi stroma. Ugerul este compus din două glande mamare separate anatomic la oaie şi capre. Totuşi, aceasta este variabilă, în funcție de rasă şi de timpul curbei de lactaţie. Lactogeneza (producţia de lapte) începe între zilele 95 şi 100 de sarcină, cu depistarea lactazei (debutul lactogenezei) după ziua 100. Morfologia mamară şi conformaţia ugerului sunt un factor-cheie în optimizarea capacităţii de muls mecanic la rumegătoare. Tetinele suplimentare pot produce lapte sau nu, ceea ce înseamnă că sunt funcționale sau nefuncționale. O tetină „oarbă” are un orificiu, dar nu are un canal, astfel încât laptele să poată intra în tetină. O tetină suplimentară funcțională poate fi conectată la jumătatea ugerului şi poate produce lapte. Potrivit unui studiu amplu efectuat pe capre de lapte, mameloanele supranumerare sunt probabil ereditare. Același studiu (precum și alte dovezi bibliografice) sugerează că mediul ar putea fi și un factor cauzal: „Factorii de mediu care predispun pentru mameloanele supranumerare nu sunt încă bine cunoscuți, dar a fost sugerat un rol al hormonilor intrauterini (Brka și colab., 2002).”
Aspecte practice: implice medicale si management
În cazul tetinelor oarbe, un canal nu este prezent, astfel încât laptele nu poate pătrunde; o tetină suplimentară funcțională poate fi conectată la jumătatea ugerului și poate produce lapte. Tetinele suplimentare pot fi funcționale sau nefuncționale, iar omogenizarea acestora necesită evaluarea plasării, dimensiunii și dezvoltării sfincterelor. În studiile de reproducere la rumegătoare, există semne bine-cunoscute despre cum poate exista ereditate pentru mameloanele supranumerare, iar factorii de mediu pot influența prezența sau absența acestora. Mastita la caprine poate afecta direct sănătatea și performanța producției, impunând practici sanitare, igienice și managementul nutriției adecvat.
Producția de lapte, reproducția și structura efectivului de taurine
Glanda mamară este compusă din două structuri principale: parenchimul şi stroma. Morfologia mamară și conformația ugerului sunt factori-cheie în optimizarea capacității de muls mecanic la rumegătoare. Lactogeneza începe în timpul sarcinii, iar primele etape ale creșterii juninciilor necesită programare atentă a montării și a însămânțării. Junincile pot ajunge la monta după atingerea unei valori de 65% din greutatea lor corporală, în funcție de rasă și de regimul de hrănire. Odată cu montarea și utilizarea tehnicilor de reproducere (naturală sau asistată), se poate asigura o concepție adecvată pentru producția de lapte în prima lactație și pe parcursul vieții productive.
Pregătirea juninciilor pentru fătare include gimnastica funcțională a ugerului și masajul încă dinainte de fătare pentru a facilita mulsul. În perioadele de vară, suplimentarea rației cu concentrate, adaptată productivității pășunii, contribuie la creșterea masei corporale și la dezvoltarea țesutului glandular. Cercetările arată o corelație pozitivă între sporul în ultimul trimestru de gestație și secreția somatotropină, care stimulează dezvoltarea canalelor galactofore și a sistemului alveolar al glandei mamare. Pregătirea juninciilor pentru prima lactație este crucială pentru obținerea unor viței viguroși și a unei producții de lapte în primele lactații.
Calendarul sezonier sau anual al reproducerii este decis de managementul fermei și poate influența productivitatea. Reproducerea pe tot timpul anului permite fătări constante, cu avantaje precum fătări în primăvară, eliminarea luptei între tauri când sunt grupate, și posibilitatea de a valorifica junincile în diferite faze. Dezavantajele includ necesitatea unui plan nutrițional riguros pe tot timpul anului și necesitatea gestionării continue a îngrijirii animalelor; dacă se utilizează inseminarea artificială, timpul optim pentru fertilizare este în intervalul 40-60 de ore din ciclul căldurilor, cu o viteză de ovulație și întâlnire a spermatozoizilor în tractul venos al femelei. În schimb, reproducerea sezonieră limitează producția la perioade specifice, dar facilitează administrarea hranei și logisticii furajere, permite castrarea în grupuri și poate reduce complexitatea gestionării rasei și a forței de muncă.
În contextul sustenabilității și al economiei fermelor, planificarea structurii efectivului de taurine, atât pentru fermele cu circuit închis, cât și pentru cele cu circuit deschis, este esențială. Calculele tipice pornesc de la date precum procentul anual de reformă la vaci, procentul de natalitate, pierderile la tineret, vârsta de vânzare a surplusului de vițele și a tăurașilor, precum și durata recondiționării vacilor reformate. Tabelele folosind aceste variabile ilustrează cum se poate optimiza compoziția pe categorii într-un an pentru o fermă de dimensiuni medii.
Impact economic și perspective pentru România
Peisajul producției de lapte în România reflectă o dinamică diferită față de alte țări europene. Există diferențe de performanță între fermele mici, mijlocii și cele mari, precum și între programele de modernizare, logistică, furajare și activitatea de procesare. Discuțiile despre subvenții, echilibrul între producția de lapte pentru autoconsum și cea destinată pieței, precum și rolul cooperativelor în desfacerea și promovarea produselor românești sunt actuale. S-a subliniat necesitatea creșterii efectivelor în fermele medii și mari pentru a asigura producția competitivă în contextul pieței europene, cu investiții în infrastructură și consultanță tehnică. În acest cadru, promovarea laptelui românesc la nivel intern și integrarea lanțului de distribuție sunt esențiale pentru securitatea alimentară națională și pentru viitorul producătorilor de lapte români.
ADMITERE MEDICINA: SISTEMUL EXCRETOR 1: Structura rinichiului
tags: #tetine #oarbe #in #junincile