Nivelul lipidelor plasmatice este determinat, într-un anumit grad, de factori genetici. În formele extreme, el poate conduce la apariția dislipidemiei la vârste tinere, cu creșterea riscului cardiovascular. Mecanismul de apariție a acestei patologii pare să implice asocierea mutațiilor mai multor gene din metabolismul lipoproteinelor, care generează niveluri serice crescute de LDL-colesterolului, în cadrul hipercolesterolemiei familiale.
Ce sunt dislipidemii și hipercolesterolemia familială?
Hipercolesterolemia familială este o afecțiune genetică caracterizată prin niveluri crescute de LDL-colesterol, cu debut precoce al modificărilor vasculare. Societatea Europeană de Ateroscleroză recomandă inițierea precoce a terapiei, preferențial cu statine, chiar de la vârsta de 8 ani. Rolul terapiei cu statine în reducerea riscului cardiovascular pe termen lung la copiii cu hipercolesterolemie familială este insuficient investigat.
Studiul NEJM privind efectele statinelor la copii cu hipercolesterolemie familială
În acest sens, s-a efectuat un studiu, publicat în New England Journal of Medicine, care a urmărit o cohortă de 214 pacienți pediatrici, selectați dintr-un studiu anterior ce a evaluat eficacitatea și siguranța pravastatinei pe o durată de doi ani. Prezența hipercolesterolemiei familiale la aceștia a fost confirmată genetic, iar tratamentul cu statină a fost inițiat între vârstele de 8 și 18 ani. Pacienții au fost invitați la o vizită de reevaluare după 20 de ani, împreună cu frații sau surorile neafectate ale acestora, 95 în total. Evaluarea s-a realizat printr-un chestionar, prin analize de laborator și prin măsurarea indicelui intimă-medie carotidian.
- Acest indice a fost utilizat pentru a evalua progresia subclinică a ateroscelerozei, rezultatele fiind comparate cu cele ale fraților sau surorilor neafectați.
- Incidența bolilor cardiovasculare pe termen lung a fost raportată la cea a părinților cu aceeași patologie.
- S-a observat că 146 dintre pacienții cu hipercolesterolemie familială urmau în continuare medicația hipolipemiantă și că 84% dintre aceștia au luat cel puțin 80% dintre doze în luna anterioară evaluării.
- Valoarea medie a LDL-colesterolului a înregistrat o scădere importantă, de 32%, față de nivelul de bază determinat în urmă cu 20 de ani.
- Frații și surorile neafectate, care nu au urmat un tratament cu statină, au înregistrat o creștere de 24% a acestui indice.
Foarte puțini dintre pacienți au atins nivelurile țintă ale LDL-colesterolului, dar, cu toate acestea, tratamentul a avut un efect favorabil asupra progresiei afectării subclinice vasculare, precum și asupra riscului cardiovascular. Creșterea grosimii indicelui intimă-medie carotidian a fost limitată, iar progresia a fost redusă la un nivel similar cu al membrilor neafectați.
Compararea tratamentului cu statine între copii și adulți
Incidența cumulativă a evenimentelor și deceselor de cauză cardiovasculară, raportată la vârstă, a fost semnificativ mai mică în rândul celor cu hipercolesterolemie familială, comparativ cu părinții afectați de aceeași patologie, dar care au inițiat tratamentul la o vârstă mai înaintată. Medicamentele pe bază de statine scad colesterolul, nu te fac invincibil în fața atacului de inimă, dar reduc riscul. Dacă medicul ți-a prescris statine, beneficiile în termeni de protecție cardiovasculară pot fi considerabile, însă este important să se țină cont și de efectele secundare posibile, precum durerile musculare și problemele de memorie.
Efectele statinelor: beneficii, riscuri și controverse
Conform Dr. Cristopher Cannon, cardiolog în cadrul Brigham and Women’s Hospital, afiliat Harvard, beneficiile statinelor sunt dovedite, iar preocupările pentru efectele secundare pot fi exagerate în contextul dovezilor existente. „Statinele sunt soluția cea mai bună pe care o poți adopta - cu excepția cazului în care fumezi și te lași de fumat”, afirmă Dr. Cannon. „Aproape orice persoană care prezintă orice risc va avea de câștigat”.
Riscul: este relativ. Pe scurt, statinele reduc riscul cardiovascular cu aproximativ 20% până la 50%, în funcție de studiu. De exemplu, un bărbat cu risc de 20% pentru atac de inimă în următorul deceniu poate ajunge la 14% cu statine, o reducere relativă de 30%.
Statinele pot provoca dureri musculare, dar de obicei simptomele nu sunt legate direct de medicație. Uneori interacțiunile cu alte medicamente pot crește nivelul de statine în sânge, crescând riscul de rabdomioliză, o condiție rară dar potențial fatală. Dacă apar simptome, medicul poate ajusta doza sau poate opri tratamentul temporar.
Problemele de memorie au fost semnalate, însă studiile clinice mari nu au demonstrat o cauzalitate clară, iar FDA a recunoscut posibile efecte, fără concluzii ferme despre un impact sever. În ceea ce privește diabetul, există dovezi că statinele pot crește incidența diabetului zaharat de tip 2, în special la persoanele prediabetice sau cu risc metabolic ridicat. Riscul poate fi mai mare la doze mari și la pacienți cu factori de risc preexistenti (IMC mare, hipertensiune, sindrom metabolic).
Beneficiile globale în reducerea evenimentelor cardiovasculare sunt considerate prioritare, iar consilierile legate de stil de viață (alimentație echilibrată, activitate fizică) rămân esențiale în plus față de tratamentul cu statine. Studiile JUPITER, PROSPER, LIPID și meta-analize au investigat legătura dintre statine și diabet, sugerând o creștere modestă a riscului de DZ de novo în anumite subgrupuri, iar alegeri individuale ale statinelor pot influența acest risc.
Factorii de risc modificabili și nemodificabili pentru diabetul induсt de statine
Factorii de risc modificabili includ alimentația și activitatea fizică. Factorii nemodificabili includ predispoziția genetică, care poate reprezenta 40‑70% din riscul de DZ de tip 2, în funcție de istoricul familial. În prezența mai multor factori de risc pentru diabet sau sindrom metabolic, efectul diabetogen al statinelor poate accelera progresia de la prediabet la diabet, justificând intervenții stil de viață înainte de începerea terapiei.
Dislipidemia diabetică în contextul diabetului zaharat de tip 2
Dislipidemia diabeticӑ este frecvent întâlnită la pacienții cu DZ de tip 2, afectând aproximativ 72-85% dintre aceștia, caracterizată prin creșterea TG, LDL și scăderea HDL. Rezistența la insulină joacă un rol important în patogeneza dislipidemiei. Asociația dislipidemiei cu DZ contribuie semnificativ la riscul cardiovascular, fiind esențial un management hipolipemiant eficient, în special pentru pacienții cu DZ de tip 2 peste 40 de ani.
Nutriție, stil de viață și recomandări clinice
Este crucial ca pacienții să primească consiliere privind stilul de viață înainte și în timpul terapiei cu statine. Creșterea aportului caloric și a grăsimilor prin relaxarea dietelor restrictive poate crește în greutate și poate influența factorii de risc pentru diabet. De asemenea, este importantă monitorizarea periodică a glicemiei, HbA1c și a simptomelor musculare sau hepatice în timpul tratamentului.
tags: #tetine #pentru #bebelusi #cerul #gurii
Postări populare:
- Impactul cafelei și zațului de cafea în sarcină
- Dr Lidia Moldovanu: profil profesional în pediatrie și gastroenterologie pediatrică
- Sfatul zilei: remedii naturiste pentru picioarele umflate în sarcină
- Ghid practic: antiseptice sigure pentru pielea sugarului
- Corticosteroizii în sarcină prematură: efecte pozitive și riscuri