Nașterea la animale se termină cu separarea membranelor (ultimul). Se obișnuiește să se vorbească despre reținerea placentei, când nu s-a separat de iepe după 35 de minute, la vaci - după 10-12 ore, pentru o oaie și o capră - prin 5 ore, porc, câini, pisici și iepuri - prin 3 ore după naștere. Retenția placentei are loc la toate animalele, dar datorită particularității structurii placentei și a relației dintre părțile sale fetale și materne, este mai des observată la rumegătoare. Avortul la animale este adesea însoțit de reținerea membranelor.
Factorii determinanți și mecanismele generale ale placentei
Placenta este un organ temporar care susține funcțiile vitale ale fatului în timpul sarcinii, asigurând nutriția, respirația și eliminarea reziduurilor. Conecția dintre placentă și făt se face prin cordonul ombilical. Placentă se dezvoltă după implantarea ovulului fecundat și poate avea poziții variate în raport cu uterul. Funcțiile placentei includ nutriția, respirația, excreția, producția hormonală, precum și protecția imunologică a fatului.
Placenta la diferite specii: poziții obișnuite și particularități
La rumegătoare, placenta este în general bine dezvoltată, iar poziția ei poate varia în uter, însă localizarea tipică se află în zona fundică sau laterală, iar dimensiunile și distribuția pot facilita anumite probleme în timpul nașterii sau postpartum.La iepe și la câini/pisici situația poate evolua diferit, în funcție de specie și de caracteristicile placentei.
Retenția placentei: definiții, cauze și consecințe specifice pe specii
- Retenția placentei este definită ca eliminarea incompletă sau întârziată a placentei după naștere.
- La iepe, retenția poate fi însoțită de boală generală severă în orele care urmează fătării, cu depresie, creșterea temperaturii corpului și eforturi respiraționale crescute. Fără îngrijire adecvată, iapa poate suferi de sepsis în 2-3 zile.
- La vaci cu retenție completă a placentei, membranele fetale pot fi vizibile în exterior sau parțial în cavitatea uterină, iar întârzierea poate duce la descompunere cu miros neplăcut și risc de intoxicație generală prin absorbția toxinelor din descompunere.
- La ovine și caprine, retenția placentei este frecventă în sezonul fătării; dacă placenta nu este eliminată în 8 ore sau apar semne de disconfort, infecție sau temperatura crescută, intervenția veterinară este recomandată. Deficitul de seleniu sau vitamina A, obezitatea, calciul scăzut, fătarea dificilă și epuizarea sunt factori predispozanți importanți.
- La porci, capre și câini, retenția placentei poate complica evoluția postpartum, iar în cazul câinilor poate implica un risc crescut de sepsis și deces dacă nu se acționează rapid. Tratamentul precoce este mai eficient decât intervențiile târzii.
Semnele clinice și diagnosticul retenției placentare
Semnele includ prezența sau lipsa plămantei în exterior, secreții neplăcute, temperatură crescută, apatie sau dificultăți de mișcare în cazul rumegătoarelor, și simptome de intoxicație generală în postpartum. În situații de retenție incompletă a placentei, este necesară o examinare amănunțită a placentei pentru stabilirea corectă a tipului de retenție. A oferi asistență empirică fără expertiză poate duce la agravarea situației și la infertilitate pe termen lung.
Tratament și măsuri conservatoare: orientări generale și specifice pentru specie
- Înlăturarea completă sau incompletă a placentei trebuie evitată manual. Intervențiile nu sunt recomandate fără supravegherea unui profesionist, deoarece pot provoca sângerări și leziuni uterine.
- Tratamentul în primele 12-24 de ore poate include stimularea contracțiilor uterine prin administrarea de prostaglandine, oxitocină, ergot etc., în doze și scheme stabilite de către veterinar, în cadrul terapiei cuprinzătoare menite să crească tonusul uterin și să prevină reforarea mușchilor uterului.
- Protocolele de terapie pot include administrarea intravenoasă de soluții pentru detoxifiere, rehidratare și susținerea tonusului general (ex: soluții intravenoase, glucoză, urotropină, clorură de calciu), alături de tratament antibacterian și suport nutrițional. Respectivele formule sunt orientative și trebuie adaptate pe specii, starea animalului și recomandările veterinarului.
- În cazul retenției placentei cu afectare severă, se poate recurge la abordări chirurgicale, însă această opțiune este, în general, evitată în fermele sănătoase din punct de vedere infecțios, iar secția operativă nu este fiziologică în mod uzual.
- Pur și simplu, în cinci zile pentru contracția uterului și prevenirea descompunerii placentei se poate beneficia de medicamente uterotonice și terapie antiinfecțioasă, iar în timpul perioadei postpartum, tratamentul se poate adapta în funcție de dinamica clinică a animalului.
Prevenirea retenției placentei: principii și recomandări practice
- Menținerea unei stări corporale adecvate pentru fătare (nu prea grase, nu prea slabe) reduce riscul de retenție și de complicații asociate gestației.
- Asigurarea unei diete echilibrate, cu aport adecvat de vitamine și minerale (seleniu, vitamină A, calciu) înainte de fătare poate reduce semnificativ riscul de retenție placentară.
- Monitorizarea zilnică a animalelor în perioadele pre- și postparto, evitarea stresului și a condițiilor nefavorabile de detenție, contribuie la menținerea tonusului uterin normal.
- În fermele rumegătoarelor, utilizarea premixurilor și a suplimentelor nutritive, precum și consultarea regulată cu furnizorii de aditivi pentru hrana rumegătoarelor, poate sprijini prevenirea retenției placentare.
- În cazul unei sarcini multiple sau a unor antecedente de fătări dificile, monitorizarea ecografică și consultul de specialitate pot preveni complicații majore, cum ar fi placenta accreta sau placenta previa.
Condiții suplimentare despre diferite situații legate de placentă
Placenta poate avea diverse tipuri de inserție: placentă fundică, placentă previa, placenta accreta, placenta percreta etc. Fiecare condiție necesită evaluare specifică, monitorizare ecografică înainte de naștere și plan de management asociat cu riscurile pentru mamă și pui. Retenția placentei la ovine și caprine poate genera pierderi economice semnificative dacă nu este gestionată corect, iar în multe cazuri, intervenția veterinară promptă este crucială.
Informații de fond despre fiziologia placentei
Placenta joacă roluri multiple: nutriția fatului, respirația și excreția, producția hormonală și implicarea în sisteme imunitare și de protecție. Cordonul ombilical asigură conexiunea placentei cu fatul, iar placenta operează ca un „plămân” și un „rinichi” temporar în timpul sarcinii, facilitând transferul oxigenului, nutrienților și eliminarea deșeurilor metabolice. Poziția placentei poate fi schimbată în timpul dezvoltării uterului, pentru a susține dezvoltarea fatului.
Perspective privind monitorizarea și intervenția medicală
Monitorizarea medicală atentă, intervențiile rapide în caz de retenție placentară și educația crescătorilor în ceea ce privește prevenția pot reduce semnificativ riscurile pentru mamă și pui. Evitarea manevrelor nesigure și consultarea unui veterinar calificat sunt esențiale pentru un tratament sigur și eficient.
Nașterea placentei (animație 3D)
tags: #tipuri #de #placenta #pe #specii
Postări populare:
- Ghid de utilizare Tommee Tippee Sangenic Twist & Click
- consultații pediatrice cu Dr. Roxana Urse
- Vârsta bebelușului în luni, cu reperele lunii și etapele de dezvoltare
- Alergia alimentară la sugari: semne, evaluare și tratament în contextul introducerii scorțișoarei
- Impactul nașterii prin cezariană asupra copiilor