Strategii generice Porter: dominatie prin costuri si diversificare explicatii, prezentate prin intelegerea celor trei directii si a diferentei fata de competitie

Strategia concurențială este esențială pentru succesul unei companii într-o piață competitivă. Michael Porter, profesor la Harvard Business School, a dezvoltat un cadru strategic care ajută organizațiile să își obțină și să își mențină avantajul competitiv. Michael Porter, teoreticianul prin excelență al conceptului de strategie concurentiala, defineste acest termen ca fiind „actiunea de cautare a unei pozitii favorabile în cadrul unei ramuri de activitate - terenul fundamental pe care se desfasoara competitia economica.

Porter defineste aceasta pozitie concurentiala în functie de 2 elemente: atractivitatea ramurii de activitate a companiei, pe de o parte, si pozitia relativa a unei companii fata de concurentii sai, pe de alta parte. Strategia concurențială reprezintă ansamblul de decizii și acțiuni pe care o companie le adoptă pentru a obține un avantaj față de rivalii săi. Companiile care aplică această strategie încearcă să devină producătorii cu cele mai mici costuri din industrie.

Strategia leadership-ului prin costuri

Strategia de Lider de Cost presupune constructia unor facilitati de productie de mare capacitate care sa asigure reducerea semnificativa a costurilor datorita atat economiilor de scala cat si curbelor invatarii determinate de productia de volum ridicat. Acesta subliniaza ca strategia dominarii prin costuri presupune si evitarea clientilor care nu sunt importanti precum si minimizarea cheltuielilor de cercetare si dezvoltare, mai ales daca este cazul unui sector de activitate matur. Succesul unei strategii concurentiale bazata pe costuri reduse necesita insa -si poate fi aplicata cu succes - obtinerea unei cote de piata ridicate.

Strategia de differentiere

Aceasta strategie implica dezvoltarea unui produs sau serviciu unic, perceput ca superior fata de concurență. Strategia de diferentiere se bazeaza pe diferentierea produsului oferit de catre firma prin-o anumita caracteristica prin care dobandeste unicitate în respectivul sector de activitate. Porter remarca faptul ca strategia de diferentiere nu permite firmei sa ignore aspectele care tin de costuri, dar acestea nu mai constituie obiective de prima marime ale strategiei. Diferentierea se bazeaza pe fidelizarea clientilor fata de marca comerciala si a unei sensibilitati mai mici a acestora la modificarile de pret.

Strategia focalizarii

Spre deosebire de strategiile care se bazeaza pe costuri reduse si diferentiere si care vizeaza atingerea obiectivelor lor la nivelul întregului sector de activitate, aceasta strategie presupune servirea în conditii excelente a unui segment de consumatori limitat. Aceasta presupune concentrarea pe un anumit segment de piață (nișă) și servirea acestuia mai bine decât concurenții. 3. Aceasta reprezintă intensitatea competiției dintre jucătorii actuali dintr-o industrie. Se referă la posibilitatea ca alte produse sau servicii să înlocuiască oferta unei companii. Exemplu: Platformele de streaming video (Netflix vs. YouTube vs. Noii jucători pot crește concurența și pot afecta profitabilitatea companiilor existente.

Analiza pietei si fortelor Porter

Porter a elaborat în 1980 cadrul celor 5 fortelor care modelează structura industriei: puterea de negociere a cumparatorilor, puterea de negociere a furnizorilor, amenintarea noilor intrați, amenințarea substitutelor și rivalitatea competitivă. Obiectivul este de a identifica daca o industrie permite profituri mai mari sau mai mici. O firma își poate maximiza profitabilitatea într-un mediu cu structura favorabilă prin aplicarea uneia dintre cele trei strategii generice: costuri minime de operare, diferentiere, sau focalizare. ≈ Porter precizează că o firmă trebuie să aleagă una dintre cele trei strategii, altfel există riscul de a pierde resurse prețioase.

Strategia de diversificare

Diversificarea adaugă portofoliului corporației noi produse și unități strategice, diferite de cele existente. Aceste noi produse pot fi dezvoltate pe plan intern sau achiziționate din exterior; pot fi legate (diversificare concentrică) sau nu (diversificare pe conglomerat). O firmă este diversificată atunci când, fără a părăsi în întregime activitățile sale productive vechi, se angajează în fabricarea unor noi produse suficient de diferite prin existența unor diferențe semnificative în activitatea de producție sau distribuție. Diversificarea concentrică implica legătura tehnologică sau managerială cu activitatea curentă; conglomeratele pot implica legături mai puțin strânse, cu obiectivul principal fiind performanța financiară.

Aplicatii practice ale strategiei Porter

În practică, aceste direcții pot fi încadrate în modele de supply chain. Strategia supply chain de differentiere este a doua strategie generica de competitivitate a unei companii. Delinearea modelului Supply Chain pentru Cost Leadership (eficiență) și pentru Agile (flexibilitate) arată relația dintre eficiență, timp de răspuns și costuri. Exemple includ companii ca Amazon (logistica extinsă) sau Dell (model direct-to-consumer cu configurare online). Aproape orice firmă poate utiliza combinații ale acestor direcții pentru a-și consolida poziția pe piață și pentru a rezista presiunilor de pe piață.

Strategia orientata spre clienti si furnizori

Puterea de negociere a clientilor creste pe masura ce cererea lor creste si dependenta de furnizor scade. Pentru a iesi pozitiv din negocieri, este esentiala cunoașterea pietei si identificarea clientilor ideali (cei 20% care pot aduce 80% din venituri). Mantinerea unei relatii constante cu clientii si colectarea de feedback ajuta la dezvoltarea ofertei. Puterea furnizorilor creste daca exista putini furnizori, costuri mari de schimbare, sau substituirea facilitatilor. Solutiile includ obtinerea surselor alternative, negocierea pe volum si dezvoltarea unei imagini de brand care sa ofere avantaje partenere durabile.

Relevanta in contextul industriei si ce urmeaza

In nota de subsol este mentionat ca aceste trei strategii nu sunt compatibile una cu alta, iar companiile de succes pot crea unitati de business separate pentru fiecare strategie. O firma prinsă între strategii poate pierde profit. Pe masura evolutiei pietei, notiunea de retentie poate ceda loc unei continue adaptari la nevoile clientilor, sustinand conceptul unei dinamicii de funnel Marketing (Marketing 3.0).

Concluzii si reflectii despre cadrul Porter

Strategia Porter ramane un instrument esențial pentru orice companie care dorește să își mențină poziția pe piață și să obțină un avantaj competitiv. Cele trei direcții principale - leadership de costuri, diferentiere și focalizare - definesc cum poate o firmă să își modeleze profitabilitatea într-un mediu competitiv. În final, atribuirea corectă a alegerii strategice, împreună cu înțelegerea forțelor din industrie, este calea către stabilitatea afacerii pe termen lung.

tags: #tipuri #de #strategii #dominatie #prin #costuri

Postări populare:

• Tratemente hormonale în fertilitate: o evaluare cuprinzătoare
• Nicole Kids Constanța: recenzie despre experiența la magazin de haine pentru copii
• Avortul în dezbatere publică: rolul principiilor etice și cadrul legal
• Ce înseamnă un beta-hCG sub 1: ghid pentru interpretare
• Caracteristici cheie ale dezvoltării psihomotorii în stadiul sugar