Imunoglobulinele i.v. au fost introduse în practica pediatrică în anii ’50, iar în ultimele două decenii tratamentul cu gamaglobuline intravenoase a avut un impact semnificativ în tratamentul unor afecțiuni neurologice, reumatologice și dermatologice, precum și în patologii neonatale, imunologice, cardiace și infecțioase. Preparatele de imunoglobuline provin dintr-un pool de plasmă colectată de la un număr mare de donatori și conțin în mare parte IgG intacte, repartizate în subclase cu proporții similare celor din plasma unui individ sănătos.
În preparatele de imunoglobuline există și urme de IgA și IgM; acestea au un rol nesemnificativ în terapie, întrucât IgA și IgM sunt prezentate în cantități mici și au o perioadă de înjumătățire scurtă. De asemenea, în gama de anticorpi conținuți apar anticorpi „naturali”, IgG, IgA sau IgM, cu repertoriul lor constant pe parcursul vieții. La prematuri, transferul transplacentar de IgG începe după 32 de săptămâni de gestație, iar titrurile de IgG la nou-născuți pot fi reduse în comparație cu cei la termen, ceea ce crește vulnerabilitatea la infecții.
Raportul între IgG matern și IgG la nou-născut
La naștere, majoritatea IgG din sângele fatului provin de la mamă. Ipotezele privind profilul de anticorpi la prematuri arată că titrurile materne pot depăși în mod obișnuit de 400 mg/dl în serul nou-născutului. Cu toate acestea, prematurii, în special celor cu greutate mică la naștere (<1500 g), prezintă titruri de IgG relativ scăzute, iar acest deficit se menține după naștere, crescând riscul de sepsis neonatal și de infecții bacteriene.
Rata sepsisului neonatal este de 4-10 ori mai mare la nou-născuții cu greutate la naștere <2500 g, comparați cu cei la termen, iar incidența septicemiilor poate ajunge la valori de până la 50% la nou-născuții sub 1000 g. Îmbunătățirea supraviețuirii bebelușilor cu greutate mică la naștere în ultimii ani susține utilizarea imunoglobulinelor IV (IGIV) ca profilaxie și tratament al sepsisului neonatal, în cadrul schemelor terapeutice aprobate de personalul medical calificat.
Modele teoretice și mecanismele de acțiune ale IGIV în prematuritate
Imunoglobulinele au rol terapeutic prin creșterea imunității humorale și a capacității de epurare a organismului, precum și rol profilactic în prevenirea infecțiilor supradaugate. De asemenea, scurtarea fazei de bacteriemie poate limita efectele negative ale factorilor imunologi sau non-imuni implicați în producerea șocului septic. Secvențial, IGIV poate ajuta la reducerea perioadei de bacteriemie și la diminuarea complicațiilor asociate în prematuritate, cu precauții speciale în administrare și monitorizare, datorită susceptibilității crescute la reacții adverse.
La prematuri cu antecedente de alergie, se poate administra premedicație cu paracetamol și hemisuccinat de hidrocortizon pentru a preveni reacțiile ireversibile, iar în cazul reacțiilor de hipersensibilitate de tip întârziat se poate utiliza naproxen sau alt antiinflamator nesteroidian. Reacțiile adverse cele mai frecvente sunt neanafiliate, apar în primele 30 de minute, și includ dureri lombare, mialgii, cefalee, febră, frison, greață și hipotensiune, fiind legate în parte de viteza de perfuzie. Ajustarea vitezei de perfuzie poate preveni aceste efecte.
Transmisia infecțiilor prin IGIV a fost raportată ca fiind nesemnificativă în evoluția tehnologiilor de inactivare virală (pH acid, solvent-detergent, pasteurizare) și selecția donatorilor. Totuși, transmiterea prin igiena deficitară sau reacții alergice pot complica tratamentul, necesitând monitorizare atentă.
Indicații, doze și precauții în imunoglobulinele intravenoase
În anumite boli, posologia IGIV este unanim acceptată în protocoale: la agamaglobulinemie X-linkată, 400 mg/kg la intervale de 3 săptămâni, menține un nivel de IgG în jur de 500 mg/dl, reducând incidența pneumoniei, meningitei bacteriene și infecțiilor gastrointestinale. Pentru a menține IgG rezidual în jur de 600 mg/dl, se recomandă doze de 0,3 g/kg/lună, cu variații între 0,2 și 0,8 g/kg/lună. În deficitele imune secundare, dozele pot varia de la 0,2-0,4 g/kg/doză, la 400 mg/kg/zi sau 0,8-1 g/kg/zi, cu perfuzia repartizată pe 2-5 zile, în funcție de necesitate.
Interacțiunile imunoglobulinelor cu alte medicamente pot modifica testele serologice ale pacientului. Administrarea IGIV poate reduce eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate (rujeolă, rubeolă, urlian sau varicelă). Se recomandă un interval de minimum 6 săptămâni (ideal 3 luni) între IGIV și administrarea acestor vaccinuri, iar dacă pacientul a fost vaccinat în ultimele două săptămâni, este indicat să se evalueze necesitatea unui rapel în funcție de anticorpi postvaccinali.
Transferul IgG la nou-născuți prematuri: detalii practice
Majoritatea IgG la fat și nou-născut provin din sursa maternă. Profilul de anticorpi al nou-născuților depinde de profilul anticorpilor din circulația maternă, iar transferul transplacentar începe după 32 de săptămâni. Prematurii, în special cei <1500 g, se nasc cu titluri de anticorpi relativ scăzute, iar titrul IgG continuă să scadă după naștere. Infecțiile reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate la prematuri, iar riscul de sepsis este mai mare cu scăderea gradului de prematuritate. Aceste date justifică utilitatea terapiei cu imunoglobuline i.v. (IGIV) ca măsură profilactică și terapeutică în sepsis și infecții asociate.
O atenție specială acordată prematurilor cu cateteri intravenoși: IGIV poate fi administrat în scheme specifice pentru maxim 5 doze, cu monitorizare atentă a reacțiilor adverse. În plus, antibioterapia și gestionarea complicațiilor sunt părți integrante ale protocolului terapeutic în neonatologie.
Imunologia neonatală în cercetare modernă
Un studiu din 2018, realizat de specialiștii de la Institutul Karolinska și publicat în Cell, a analizat modul în care se modifică sistemul imunitar neonatal folosind citometria masică și analize proteice plasmatice la 100 de copii, atât prematuri cât și la termen, în prima săptămână de viață, la 1 lună și la 3 luni. Rezultatele confirmă că adaptarea sistemului imunitar este stimulată de microbi și de expunerea la mediu, începând cu plămânii, apoi intestinul, pielea și mucoasa, sugerând un model generic de dezvoltare a imunității la toți nou-născuții, indiferent de greutatea la naștere.
Monitorizarea dezvoltării imunitare poate ajuta la prevenirea bolilor autoimune și a alergiilor și la adaptarea vaccinurilor la sistemul imunitar neonatal. În plus, promovarea alăptării, a igienei adecvate și a vaccinării la timpul potrivit contribuie la întărirea imunității copilului, în timp ce utilizarea suplimentelor nu poate înlocui beneficiile alăptării și vaccinării.
Cum funcționează sistemul imunitar?
Întărirea imunității la nou-născuți prin practici utile
Laptele matern joacă un rol esențial în protejarea nou-născutului, oferind anticorpi, enzime și probiotice care optimizează flora intestinală. Alăptarea reduce frecvența infecțiilor respiratorii și gastrointestinale și contribuie la o recuperare mai rapidă în caz de boală. Vaccinarea stimulează producerea de anticorpi și celule de memorie, pregătind organismul pentru apariția unei reacții rapide și eficiente în fața patogenilor reali, în timp ce inocularea cu organisme vii atenuate trebuie temporizată în funcție de IGIV, pentru a nu compromite răspunsul imun.
Igiena riguroasă, dar nu excesivă, este necesară; supra-sterilizarea poate împiedica dezvoltarea microbiomului intestinal. Spălarea frecventă a mâinilor rămâne cea mai importantă măsură de protecție, iar alăptarea și vaccinarea rămân principalii piloni ai imunității infantile pe termen lung.
FAQ despre transferul IgG și imunitatea nou-născutului
- Când se formează sistemul imunitar al bebelușului? Formarea începe în perioada intrauterină, dar devine funcțională după naștere, când bebelușul intră în contact cu microbi din mediul exterior.
- Cât timp oferă protecție anticorpii materni? Anticorpii materni protejează în primele luni, apoi nivelul scade pe măsură ce sistemul imun încet își asumă producerea de anticorpi proprii.
- Alăptarea întărește imunitatea? Da. Laptele matern furnizează anticorpi și probiotice, reducând riscul infecțiilor gastrointestinale și respiratorii.
- Care este rolul vaccinurilor în dezvoltarea imunității? Vaccinurile antrenează sistemul imunitar dobândit pentru a produce anticorpi și celule de memorie, pregătind organismul pentru patogenele reale.
- Ajută suplimentele cu vitamine și probiotice? Niciun supliment nu poate înlocui beneficiile alăptării și vaccinării; suplimentele nu pot compensa efectele acestora.
tags: #transferul #de #igg #la #prematuri
Postări populare:
- Totul despre cabinetul de pediatrie din Cluj-Napoca: Ioana Joca
- O poveste emoționantă despre o polițistă însărcinată: nașterea, pericolele și suspiciunile de malpraxis
- Oul: cum i se spune embrionului în vorbirea populară
- reorganizarea Spitalului Județean de Urgență Buzău
- Calcul venituri concediu de paternitate