Concediile pentru salariații părinți acoperite de legislația din România se acordă atât pe parcursul sarcinii, cât și după nașterea copilului. Mai exact, este vorba despre concediul de risc maternal, concediul de maternitate, concediul paternal, concediul pentru creșterea copilului și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav. În plus, pe toată perioada concediului, părinții beneficiază de indemnizații lunare de până la 85% din venitul net, care se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Concediul de risc maternal
Concediul de risc maternal este reglementat de OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, fiind definit astfel: „concediul de care beneficiază salariatele pentru protecția sănătății și securității lor și/sau a fătului ori a copilului lor”.
Actul normativ stabilește că acest tip de concediu se acordă fără vreo condiție de stagiu de cotizare doar salariatelor gravide, celor care au născut recent, dar și-au reluat activitatea după efectuarea concediului de lauzie, precum și angajatelor care alăptează.
În toate aceste cazuri, salariatele trebuie să informeze în scris angajatorul asupra stării sale, pe baza unui document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să le ateste starea de graviditate sau de lauzie. În cazul în care nu prezintă un astfel de document, angajatorul nu este obligat să ofere concediul de risc maternal.
Concediul de risc maternal se poate acordă, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu poate depăși 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens. Concediul nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit legislației, dacă salariata gravidă nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, stare atestată și de medicul de familie, ea va avea dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menținerea veniturilor salariale.
Mai mult chiar, în cazul în care salariata desfășoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii și alăptării, angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condițiile și/sau orarul de muncă. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci angajatorul o va repartiza la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicină muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.
Important! Salariatele nu pot fi obligate să lucreze noaptea.
Potrivit OUG nr. 158/2005, pe durata concediului de risc maternal se acordă o indemnizație de risc maternal de 75% din salariul de bază care se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Concediul de maternitate
Concediul de maternitate este format din concediul pentru sarcină (prenatal) și concediul pentru lauzie (postnatal) și se acordă salariatelor care realizează un stagiu minim de cotizare de cel puțin o lună sau stagiu asimilat în ultimele 12 luni anterioare lunii de acordare a concediului medical de sarcină/lăuzie.
Potrivit OUG nr. 158/2005, concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lauzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere. Practic, asiguratele au dreptul la un concediu de maternitate de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizație de maternitate.
Cuantumul brut lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar.
Conform reglementărilor legale, concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.
De aceleași drepturi beneficiază și femeile care nu mai sunt asigurate din motive neimputabile lor, dar doar dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurat. „Faptul că pierderea calității de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedește cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilații acestora”, se menționează în OUG nr. 158/2005.
În această situație, baza de calcul a indemnizației de maternitate se constituie din media veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculat contribuția pentru concedii și indemnizații, din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calității de asigurat.
Concediul paternal
Concediul paternal se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr. 210/1999 și a HG 244/2000, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii concediului paternal. Concret, potrivit acestor acte normative, tații beneficiază de două tipuri de concediu în ceea ce privește copilul nou-născut: concediul paternal de zece zile lucrătoare, care poate fi prelungit cu încă cinci în cazul în care au absolvit cursul de puericultură susținut de medicul de familie, și concediul de creștere și îngrijire a copilului de până la doi ani.
Mai exact, concediul paternal se acordă pe bază de cerere, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, justificat cu certificatul de naștere al acestuia din care rezultă calitatea de tată. Potrivit Codului muncii, cele zece, respectiv 15 zile de concediu paternal, constituie vechime în muncă, iar angajatorul nu poate refuza acordarea concediului.
Indemnizația pentru concediul paternal se plătește din fondul de salarii și este egală cu salariul corespunzător perioadei respective. Aceasta se include în veniturile impozabile ale salariatului și se calculează pe baza salariului brut realizat, incluzând sporurile și adaosurile la salariul de bază.
În cazul în care tatăl optează pentru concediul de creștere și îngrijire a copilului până la doi ani, indemnizația reprezintă 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimele 12 luni dinaintea nașterii copilului.
Orice ar alege - concediu de paternitate de zece zile sau concediu parental de unul sau doi ani - suspendarea contractului de muncă pentru efectuarea concediului trebuie declarată în registrul general de evidență a salariaților (REVISAL), a punctat Maria Cojocariu, Senior Payroll Accountant în cadrul Accace.
Începând de la 1 martie 2012, din totalitatea concediului de creștere și îngrijire a copilului până la doi ani, cel puțin o lună îi revine tatălui. În cazul în care tatăl renunță la respectiva lună, ea se pierde, iar statul nu oferă niciun fel de compensație.
Cererea pentru solicitarea de către tată a respectivei luni din concediul parental trebuie depusă cu cel puțin 30 de zile înainte de intrarea efectivă în acest concediu. Respectiva lună de concediu poate fi luată în orice moment în perioada de doi ani, respectiv de un an a concediului.
Concediul de creștere a copilului
Conform OUG nr. 111/2010, concediul pentru creșterea copilului se acordă pe o perioadă de maximum doi ani de la nașterea copilului sau pe o perioadă de trei ani, în cazul copiilor care suferă de un handicap. Indemnizația lunară este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii copilului. Indiferent de veniturile realizate anterior, legea stabilește limite clare: indemnizația minimă este de 1.650 de lei, iar indemnizația maximă este de 8.500 de lei brut.
Dacă ambii părinți au dreptul la concediu pentru creșterea copilului, cel puțin două luni din durata totală trebuie efectuate de părintele care nu a solicitat inițial acest drept. În cazul în care acesta refuză să își ia concediul, cele două luni nu pot fi transferate, iar durata totală a concediului și perioada de acordare a indemnizației se reduc corespunzător.
Indemnizația lunară pentru creșterea copilului nu este impozitată cu impozit pe venit, însă, începând cu 1 august 2025, se aplică o contribuție de 10% la asigurările sociale de sănătate (CASS), ceea ce reduce suma netă primită de beneficiar.
În cazul nașterilor gemelare, de tripleți sau multipleți, indemnizația se majorează cu 50% pentru fiecare copil începând cu al doilea.
Concediul de creștere a copilului poate fi solicitat de oricare dintre părinți, iar aceștia pot alterna perioada de concediu, dacă ambii îndeplinesc condițiile legale. Condiția principală este realizarea, timp de cel puțin 12 luni în ultimii doi ani anteriori nașterii copilului, a unor venituri supuse impozitului pe venit. Sunt luate în calcul veniturile din salarii, activități independente, drepturi de proprietate intelectuală sau activități agricole.
Legea permite completarea celor 12 luni și cu perioade asimilate activității, precum perioadele de șomaj, concediile medicale (cu excepția concediului prenatal), concediul de acomodare, pensia de invaliditate, concediul pentru creșterea unui copil anterior sau anumite perioade de studii.
Pot beneficia de concediu persoanele care au domiciliul sau reședința în România, locuiesc împreună cu copilul și se ocupă efectiv de creșterea și îngrijirea acestuia.
Concediul de creștere a copilului începe, de regulă, după finalizarea concediului de maternitate, care include cel puțin 42 de zile obligatorii după naștere.
Important! Obținerea de venituri supuse impozitului duce la încetarea plății indemnizației înainte ca minorul să împlinească vârsta de doi ani, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap. Există însă situații în care plata nu se suspendă.
Indemnizația se menține dacă beneficiarul: primește bonusuri sau alte sume acordate de angajator fără desfășurarea unei activități efective; primește indemnizații de consilier local sau județean; obține venituri din activități desfășurate în perioada concediului care, cumulat într-un an calendaristic, nu depășesc de opt ori valoarea indemnizației minime, respectiv 13.200 de lei.
Până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului (sau trei ani în cazul copilului cu handicap), beneficiarul poate solicita recalcularea indemnizației dacă apar documente oficiale care modifică veniturile luate inițial în calcul. Dacă recalcularea duce la o sumă mai mare, diferențele sunt plătite retroactiv. În situația în care rezultă o indemnizație mai mică, sumele încasate necuvenit vor fi recuperate.
Dosarul pentru acordarea concediului și indemnizației trebuie depus la agenția teritorială pentru plăți și inspecție socială (AJPIS) din localitatea de domiciliu sau reședință, în termen de maximum 60 de zile lucrătoare de la finalizarea concediului de maternitate.
Stimulentul de inserție și protecția la concediere
Părinții care revin la muncă înainte de finalizarea concediului pot beneficia de stimulentul de inserție, acordat până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap. Dacă revenirea la muncă are loc înainte ca minorul să împlinească șase luni (sau un an în cazul copilului cu handicap), stimulentul se poate acorda până la vârsta de trei ani, respectiv patru ani.
Pe durata concediului pentru creșterea copilului, precum și în perioada în care se acordă stimulentul de inserție, concedierea salariatului este interzisă, cu excepția cazurilor de reorganizare judiciară sau faliment.
Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav
Potrivit OUG nr. 158/2005, asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
De indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav beneficiază, opțional, unul dintre părinți, dacă solicitantul îndeplinește stagiul de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate, adică de o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical.
Totodată, de aceleași drepturi vor beneficia și asigurații care au adoptat, au fost numiți tutore, cărora li s-au încredințat copii în vederea adopției sau le-au fost dați în plasament.
Indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecțiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie și a certificatului pentru persoanele cu handicap, emis în condițiile legii, după caz.
Durata de acordare a indemnizației este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepția situațiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenții chirurgicale. În aceste cazuri, durata concediului medical va fi stabilită de medicul curant, iar după depășirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru îngrijirea copilului bolnav este de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar.
Cum se calculează indemnizaţia pentru copii, ce acte sunt necesare şi care este procedura
tags: #venituri #luate #in #calcul #la #concediul