UPDATE 5 aprilie 2020. Există multiple controverse cu privire la posibilitatea de transmitere materno-fetală a SARS-COV-2. Primele studii publicate au exclus transmiterea verticală, neexistând dovezi care să confirme această ipoteză. Trei studii prezentate pe 26 martie în revista JAMA au ridicat posibilitatea transmiterii pe verticală a noului coronavirus. Au fost prezentate date asupra unor cazuri de nou-născuți cu simptomatologie sugestivă pentru COVID-19 și niveluri crescute ale anticorpilor IgG și IgM specifici infecției cu SARS-CoV-2.

Testele serologice care detectează anticorpii IgG și IgM împotriva SARS-CoV-2 au devenit disponibile în februarie 2020. Pe 4 martie, a fost lansată ediția 7 a Protocolului pentru prevenirea și controlul pneumoniei cauzate de Noul Coronavirus (COVID-19) de către Comisia Națională de Sănătate din China. Noul ghid a adăugat criterii serologice pentru diagnostic.

Un studiu efectuat anterior asupra a nouă gravide și nou-născuților lor nu a identificat transmitere materno-fetală a SARS-CoV-2 pe baza RT-PCR. Infecția în cursul nașterii nu poate fi exclusă, însă, deoarece IgM nu traversează placenta; în cazurile prezentate, titluri crescute ale IgM la nou-născuți au fost identificate la câteva ore după naștere. IgG poate fi transferat pasiv prin placentă începând cu sfârșitul trimestrului III și poate atinge niveluri la naștere.

Transmisie și răspuns imun în context perinatal

Din 33 de nou-născuți ai căror mame au fost diagnosticate cu infecția COVID-19, 9% (3) au fost testați pozitiv și au prezentat simptomatologie. Primul nou-născut a prezentat stare generală alterată și febră în a doua zi de viață, cu radiografie toracică indicând pneumonie; celelalte cazuri au prezentat febră, letargie și radiografii sugestive pentru pneumonie. Testele RT-PCR din secreția nazofaringiană ale acestor copii au fost negative la 2 ore până la 16 zile de viață.

Un alt caz a descris un nou-născut dintr-o mamă cu infecție COVID-19, la care a fost detectat un titru crescut al anticorpilor IgG și IgM în primele ore de viață. Într-un grup de gravide diagnosticate cu COVID-19 în săptămâna 34 de gestație, se observă prezența IgG și IgM la naștere, cu naștere prin cezariană în camere izolate, dar toți nou-născuții au avut adaptare postnatală bună și Apgar-uri normale.

Studiile indică faptul că IgG poate trece transplacentar în mod obișnuit, iar IgM nu, datorită mărimii sale mai mari. Astfel, IgG poate conferi protecție pasivă fetu-lui, în timp ce IgM ridicat la naștere poate sugera expoziție sau răspuns la infecție, dar nu confirmă transmitere transplacentară. În cazul mamelor cu COVID-19, capacitatea de transmitere verticală rămâne în discuție, iar datele sunt în continuare limitate și interpretate cu prudență.

Imunoglobulinele imunoglobulinele și prematuritatea: importanța transferului transplacentar

Imunoglobulinele G (IgG) sunt transmise prin placentă, începând probabil în săptămânile tardive de sarcină, ajungând la niveluri semnificative la naștere. Majoritatea IgG la fat și nou-născut provin din mama; transferul IgG începe după vârsta gestațională de 32 de săptămâni, iar prematurii (<1500 g) pot avea titruri mai scăzute de IgG. După naștere, titrurile IgG scad treptat în timp ce organismul copilului învață să producă own anticorpi.

Nou-născut prematur prezintă un risc mai mare de sepsis neonatal și decompensare respiratorie, iar prematuritatea este asociată cu expunerea limitată la anticorpi materni. Aceasta susține utilitatea terapiilor adjuvante pentru profilaxia și tratamentul sepsisului neonatal, inclusiv imunoglobuline intravenoase (IGIV), cu restricții și monitorizare strictă.

Implicații practice în îngrijirea copiilor prematuri

Nou-născuții prematuri reprezintă o populație cu dificultăți de adaptare la viața extrauterină, reprezentând un risc crescut pentru complicații, printre care sindrom de detresă respiratorie, displazie bronhopulmonară, infecții și dezechilibre metabolice. Prevenția și managementul includ suport ventilator, administrare de surfactant, monitorizare hemodinamică și nutriție adecvată. În studiile despre bronhodisplazie, terapia cu celule stem mezenchimale din creșterea cordonului ombilical a fost explorată ca o promisiune pentru reducerea inflamației și promovarea reparației tisulare, cu rezultate preliminare în unele cazuri.

Intervenția multidisciplinară - cu implicarea obstetricienilor, neonatologilor, medicilor de laborator și specialiștilor în medicină regenerativă - este crucială pentru îngrijirea copiilor prematuri. Spitalul Baneasa este prezentat ca un exemplu de colaborare eficientă între echipele materno-fetale și neonatologie, cu integrarea tehnologiilor avansate și a protocoalelor internaționale în practica zilnică.

Tehnici și etici în medicina regenerativă pentru prematuri

Strategia terapeutică include doze de celule stem mezenchimale administrate prin canale adecvate, cu monitorizare strictă a reacțiilor adverse. Administrarea poate reduce inflamația și poate îmbunătăți schimbările de oxigen, fiind folosită în terapie bronhopulmonară severă. Eficacitatea și siguranța necesită confirmări prin studii clinice riguroase, însă cazurile raportate descriu îmbunătățiri semnificative în tabloul clinic al prematurilor grav afectați.

Colaborarea dintre centrele de reproducere, obstetricianii specializați în maternitate și unitățile de terapie intensivă neonatală reprezintă cheia pentru aplicarea cu succes a terapiei cu celule stem în prematuritate, subliniind importanța organizării la nivel instituțional.

Conținut educațional despre imunitate în nou-născut

În perioada prenatală, mama transmite anticorpi IgG prin placentă, oferind protecție temporară bebelușului. Pe măsură ce copilul crește, producția proprie de anticorpi crește, iar alăptarea contribuie la consolidarea imunității prin IgA și alte componente din laptele matern. IgG-urile transferate matern pot proteja primele luni, dar nu sunt suficiente pentru protecția pe termen lung, motiv pentru care vaccinarea la timp este esențială.

La naștere, sistemul imunitar al nou-născutului este imatur, însă pregătire pentru mediul extern se realizează rapid prin expunerea controlată la microbi. Alimentația, igiena adecvată și vaccinurile joacă roluri cruciale în consolidarea imunității pe termen lung, în timp ce excesul de sterilizare poate afecta dezvoltarea microbiomului intestinal, necesar pentru un sistem imunitar robust.

Analize clinice și recomandări incerte

Tranziția IgG prin placentă explică de ce majoritatea IgG în frageda perioadă sunt de origine maternă, iar titrurile variază în funcție de gradul de prematuritate. Pentru prematuri, monitorizarea enrichită de IGIV poate fi utilă în prevenirea sau gestionarea sepsisului neonatal, dar deciziile terapeutice trebuie să fie individualizate și supravegheate de personal medical superior.

Discuțiile despre transmiterea verticală a SARS-CoV-2 și impactul său asupra nou-născuților rămân în evoluție, cu date inițiale încurajatoare dar inconcludente privind transmiterea permanentă. În această situație, măsurile preventive pot include izolarea, monitorizarea atentă a copiilor expuși și susținerea lactației prin pompe, cu o gestionare atentă a riscurilor de transmitere.

Aspecte practice pentru cadrele medicale

  1. Monitorizați titrurile IgG/IgM la naștere și în primele zile de viață pentru a identifica expunerea materno-fetală și a ghida investigațiile viitoare.
  2. Evaluați funcția respiratorie a prematurilor și utilizați surfactantul conform protocoalelor moderne pentru a reduce riscul insuficienței respiratorii.
  3. Luați în calcul terapia cu celule stem mezenchimale în cazuri selecționate de displazie bronhopulmonară severă, ținând cont de riscuri și beneficii, alături de consimțământul familiei.
  4. Asigurați o colaborare inter-disciplinară între obstetrică, neonatologie, medicină de laborator și centre de cercetare pentru implementarea tratamentelor noi în condiții de siguranță.
  5. Promovați alăptarea și utilizarea laptelui matern când este posibil, pentru aportul său imunologic, cu sprijin practic în caz de separare mamă-nou-născut.
Infografie despre transferul IgG prin placentă și diferența IgG vs IgM

Antibody Testing: IgG and IgM explained

Viziune de viitor

Potrivit practicienilor consultați, medicina regenerativă pentru prematuri poate deveni în timp o componentă viabilă a standardelor de tratament, în special în cazuri de afectare pulmonară severă. În prezent, colaborarea între centre și aplicația protocoalelor internaționale reprezintă baza pentru îmbunătățirea prognosticelor copiilor prematuri, iar încurajarea cercetării în domeniul imunologiei neonatale poate conduce la soluții inovatoare pentru imunitatea precoce a nou-născutului.

AspectSemnificațieImpact asupra îngrijirii premature
Transfer IgGTransplacentar, începând din săptămânile tardiveProtecție pasivă la naștere; necesitate de monitorizare a nivelurilor IgG în timp
IgM neonatalNu traversează placenta; poate sugera expunereNecesită evaluări suplimentare dacă prezentate la naștere
IGIVTerapie adjuvantă în sepsis neonatalPot reduce mortalitatea; administrare cu monitorizare
Celule stem mezenchimaleAdministrare în bronhodisplazie și afectări pulmonarePromite rezultate eficiente în cazuri selecționate

tags: #transportul #transplacentar #de #imunoglobulina #la #nou

Postări populare: