Sarcina este o perioadă specială în viața unei femei, dar vine și cu anumite provocări. Unul dintre cele mai frecvente obstacole este răceala, care poate fi mai dificil de gestionat din cauza restricțiilor asupra tratamentelor medicamentoase. Sistemul imunitar al unei femei insarcinate este mai slăbit, ceea ce o face mai vulnerabilă la infecții virale, inclusiv răceala obișnuită. Deși automedicația nu este recomandată, unele medicamente sunt considerate sigure în timpul sarcinii. Uneori, o răceală poate evolua într-o infecție mai gravă, cum ar fi sinuzita sau bronșita. Răceala în timpul sarcinii poate fi neplăcută, dar cu un stil de viață sănătos și remedii naturale, simptomele pot fi gestionate eficient. Cel mai important este să eviți automedicația și să consulți medicul dacă simptomele se agravează. Ai grijă de tine și de micuțul tău!
Amigdalita reprezinta o inflamatie la nivelul amigdalelor, cauzata de obicei de o infectie virala sau, mai putin frecvent, de o infectie bacteriana. Amigdalele sunt de fapt doi ganglioni limfatici situati pe partile lateral posterioare ale gatului. Ele sunt parte din mecanismul de aparare al organismului uman. Amigdalita poate aparea la persoanele de orice varsta si este o boala frecventa a copilariei. Amigdalita pultacee sau abcesele periamigdaliane reprezinta colectii localizate de puroi in spatiul periamigdalian dintre capsula amigdaliana si muschiul constrictor superior. Este contagioasa amigdalita?
Amigdalita este rezultatul unei infectii virale sau bacteriene. Etiologiile virale sunt cele mai frecvente si cuprind virusuri precum rinovirusul, Virusul sincitial respirator, Virusul gripal, Virusul parainfluenza, Enterovirusuri, Adenovirusul, Coronavirusul. Alte cauze virale, cum ar fi Virusul Epstein-Barr (care provoaca mononucleoza), Citomegalovirusul, Virusul hepatitei A, Virusul rubeolic si HIV pot provoca, de asemenea, amigdalita. Infectiile bacteriene se datoreaza de obicei Streptococului beta-hemolitic de grup A (GAS), dar si Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenza. Amigdalita bacteriana poate fi cauzata de agenti patogeni aerobi cat si anaerobi. La pacientii nevaccinati, Corynebacterium diphtheriae, care cauzeaza difterie, poate genera si simptome tipice amigdalitei. La pacientii activi sexual, HIV, Sifilisul, Gonoreea si Chlamydia pot fi luate in considerare ca si posibile cauze.
Principalele simptome ale amigdalitei sunt durerea in gat si amigdalele inflamate si umflate, uneori atat de sever incat poate fi ingreunata respiratia pe gura sau poate fi ingreunat procesul de deglutitie (inghitire). Pentru majoritatea pacientilor stabilirea diagnosticului de amigdalita include o examinare fizica. Aceasta poate presupune utilizarea unui instrument cu bec luminos pentru a analiza gatul, urechile si nasul, care pot constitui, de asemenea, regiuni unde infectia poate fi prezenta. Medicul mai poate palpa gatul in scopul verificarii inflamatiei si sensibilitatii ganglionilor limfatici, poate verifica zgomotele pulmonare cu ajutorul unui stetoscop, poate verifica dimensiunea splinei ce poate fi crescuta in mononucetoza si poate verifica daca pe corp exista eruptii specifice scarlatinei. Istoricul medical amanuntit si examenul fizic pot fi folosite pentru a calcula un scor Centor. Acest sistem de notare foloseste urmatoarele criterii: prezenta febrei, marirea amigdalelor, limfadenopatie cervicala sensibila, absenta tusei si varsta.
La pacientii cu scorul de la 0 la 1, nu sunt necesare alte teste sau antibiotice. La pacientii care obtin 2 pana la 3 puncte, testarea rapida a streptococilor si cultura bacteriana de la nivelul gatului pot constitui o optiune. Exudatul faringian presupune recoltarea unei probe de secretii cu ajutorul unui tampon steril care este trimis la un laborator pentru identificarea cauzei bacteriene. Multe clinici sunt echipate cu un laborator care poate elibera rezultatul testului in cateva minute. Cand se utilizeaza testarea rapida a antigenului, este important de retinut ca, desi acest test este specific, nu este sensibil (61% pana la 95%). Este posibila obtinerea unor rezultate fals negative, insa daca testul rapid in clinica este pozitiv, atunci cel mai probabil este vorba de o infectie bacteriana. Medicii ar trebui sa ia in considerare si testarea pentru gonoree, Chlamydia si HIV. Corticosteroizii pot fi considerati terapie adjuvanta pentru a reduce durerea si a scurta timpul de recuperare. Pentru pacientii cu risc crescut de faringita bacteriana pe baza criteriilor Centor si a testarii antigenelor sau a culturii gatului, antibioticele sunt adesea folosite in tratament. Streptococcus pyogenes este cea mai frecventa cauza a amigdalitei bacteriene si, daca tratamentul cu antibiotice este considerat a fi adecvat, penicilinele sunt, in general, antibioticele de electie. La pacientii cu alergie la penicilina, terapia cu azitromicina sau cefalosporine poate fi o optiune daca medicul stabileste astfel.
Interventia chirurgicala pentru indepartarea amigdalelor (amigdalectomie) poate fi utilizata pentru a trata amigdalitele recurente, amigdalitele cronice sau amigdalitele bacteriene care nu raspund la tratamentul cu antibiotice. Amigdalectomia este o procedura ambulatorie. In cazul in care depozitele de puroi determina dificultati de alimentare sau de respiratie, pacientul poate fi internat. Se administreaza de regula fluide intravenoase, deoarece pacientul este de obicei deshidratat, si un antibiotic intravenos adecvat. Se administreaza medicatie analgezica si antipiretica pentru a calma durerea si febra. Pentru abcesul periamigdalian, drenajul este o necesitate alaturi de managementul medical. Puroiul aspirat poate fi trimis pentru analiza la un laborator. Deschiderea creata este lasata deschisa pentru drenaj, iar pacientului i se solicita sa efectueze gargara cu solutie de clorura de sodiu. Acest lucru ajuta la autodrenajul materialului acumulat.
Indiferent daca amigdalita este cauzata de o infectie virala sau bacteriana, strategiile de ingrijire la domiciliu pot ameliora simptomele. Atunci cand cauza este una virala, aceste masuri reprezinta unicul tratament si afectiunea se remite de obicei in 7-10 zile. Asigurarea odihnei, hidratarea, consumarea unor alimente reconfortante, usor de inghitit precum cele cu consistenta de crema sau pasate, consumarea unor bauturi reconfortante, gargara cu apa sarata ce poate ajuta la calmarea durerii in gat, umidificarea aerului sau baile cu abur, ce pot calma iritatia de la nivelul gatului, tablete de supt si spray-uri pentru gat cu efect emolient si analgezic, evitarea factorilor iritanti precum fumul de tigara, tratarea febrei si a durerii cu medicatie analgezica si antipiretica precum ibuprofenul sau paracetamolul.
În cazul amigdalitei, antibioticele se folosesc daca afectiunea este bacteriana. Streptococcus pyogenes este una dintre cele mai frecvente cauze, iar penicilinele raman optiunea de electie. In cazul alergiei la penicilina, azitromicina sau cefalosporine poate fi optiune. Interventia chirurgicala, amigdalectomia, poate fi folosita pentru a trata amigdalita recurenta frecventa, amigdalita cronica sau amigdalita bacteriana care nu raspunde la tratamentul cu antibiotice. Recuperarea dupa amigdalectomie se produce in aproximativ 7-14 zile. Suplimentele si remediile naturale pot completa managementul simptomelor in unele cazuri usoare spre moderate, insa nu inlocuiesc tratamentul recomandat de medic in timpul sarcinii.
Tratamentul la domiciliu pentru copii cu amigdalita include odihna, hidratare, alimente reconfortante si gargara cu apa sarata; pentru cazuri usoare, tratamentul este adesea simptomatic si nu necesita antibiotice. In cazul copiilor, este important sa iei legatura cu medicul daca simptomele persista sau se agraveaza, iar monitorizarea este esentiala pentru a evita complicatiile. Amigdalita in timpul sarcinii necesita o evaluare atenta pentru a alege optiunea sigura de tratament. Vaccinarea antigripala anuala poate reduce riscul infectiilor virale care pot duce ulterior la amigdalita secundara. Este important sa eviti expunerea prelungita la temperaturi scazute si sa mentii o igiena riguroasa pentru a preveni infectiile respiratorii.
Remedii casnice pentru durerile în gât în timpul sarcinii | MedEd | Bibo
Amigdalita este inflamatia amigdalelor palatine, doua mase de tesut de forma ovala situate in spatele gatului. Amigdalele palatine fac parte din sistemul imunitar si joaca un rol foarte important in apararea impotriva infectiilor tractului respirator superior. Semnele si simptomele amigdalitei includ amigdalele inflamate, durerea in gat, dificultatea la inghitire si noduli limfatici durerosi la nivelul gatului. Majoritatea cazurilor de amigdalita sunt determinate de infectia cu un virus comun, iar tratamentul poate fi simptomatic in cazul etiologiei virale. Cand amigdalita este bacteriana, penicilinele sunt, in general, antibioticele de electie, iar in cazul alergiei la penicilina se pot utiliza azitromicina sau cefalosporine. Interventia chirurgicala de indepartare a amigdalelor (amigdalectomia) poate fi folosita pentru a trata amigdalita recurenta frecventa, amigdalita cronica sau amigdalita bacteriana care nu raspunde la tratamentul cu antibiotice. Amigdalectomia este o procedura ambulatorie, iar recuperarea se poate intinde pe 7-14 zile. In situatii de abces periamigdalian, drenajul si managementul medical sunt factori cheie. Diagnosticul corect se bazeaza pe examen clinic si, daca este necesar, pe teste precum exudat faringian si teste de sange. Pentru tratamentul cu remedii naturale si suplimente, acestea pot sprijini sistemul imunitar, dar nu inlocuiesc masurile medicale obligatorii in timpul sarcinii.
tags: #tratament #amigdalita #in #timpul #sarcinii