Placenta se dezvoltă în interiorul uterului, fiind atașată de pereții acestuia și având rolul de a furniza oxigen și nutrienți copilului în creștere, precum și de a elimina produșii de degradare din sângele acestuia. Din nivelul placentei se formează cordonul ombilical al fătului. În cele mai multe cazuri, placenta este localizată în partea superioară sau laterală a uterului. În acest articol vom detalia factorii care pot afecta sănătatea placentei, cele mai frecvente probleme placentare, simptomele și măsurile de prevenire și gestionare, bazându-ne pe informațiile din materialul furnizat.
Factori care pot afecta sănătatea placentei
Următorii factori pot afecta sănătatea placentei, cum ar fi:
- Vârsta mamei - probleme la nivel placentar sunt mai frecvente la femeile mai în vârstă, în special după 40 de ani.
- Ruptura prematură a membranelor - ruptura în timpul sarcinii poate crește riscul problemelor placentare.
- Hipertensiunea arterială - teniune arterială mare poate afecta placenta.
- Sarcina multiplă - sarcina cu mai mulți copii crește riscul problemelor placentare.
- Tulburări de coagulare a sângelui - orice condiție care afectează coagularea sangelui poate crește riscul de sângerare și afectare placentară.
- Istoric de afecțiuni placentare - risc crescut în sarcini viitoare dacă în trecut s-a diagnosticat o afecțiune similară.
- Intervenții anterioare la nivelul uterului - operații lauter, inclusiv cezariană, cresc riscul.
- Consumul de droguri - fumatul și drogurile, precum cocaina, cresc frecvența unor afecțiuni placentare.
- Traumatism abdominal - lovituri sau căzături pot crește probabilitatea de afecțiuni placentare.
Cele mai frecvente probleme la nivelul placentei
Nivelul placentei poate să se complice în diverse moduri. Cele mai frecvente afecțiuni sunt:
- Placenta previa - placenta acoperă total sau parțial colul uterin, fiind asociată cu sângerări vaginale înainte sau în timpul nașterii; în acest caz, se recomandă cezariana.
- Placenta abruption (abruptio placentae) - separarea parțială sau totală a placentei de uter înaintea nașterii, cu sângerare vaginală și risc pentru făt; adesea necesară naștere prematură.
- Placenta accreta - vasele placentei se dezvolta în peretele uterin, putând determina sângerări semnificative în trimestrul 3 sau după naștere; tratamentul poate include cezariană urmată de histerectomie.
- Retenția placentară - placenta nu este expulzată în 30-60 de minute după naștere, ceea ce poate duce la infecții sau sângerări; necesită intervenții medicale.
Cum se manifestă afecțiunile placentei
Mergi la consultul obstetrician dacă în timpul sarcinii ai:
- sângerări vaginale,
- durere abdominală,
- dureri de spate severe,
- contracții uterine frecvente.
Sfaturi pentru reducerea riscului de probleme la nivel placentar
Majoritatea afecțiunilor placentare nu pot fi prevenite direct, dar următoarele măsuri pot sprijini o sarcină sănătoasă:
- Fă controale regulate pe toată durata sarcinii.
- Dacă ai o boală cronică, cum ar fi hipertensiunea arterială, gestionează tensiunea arterială sub supraveghere medicală.
- Nu fuma și nu consuma droguri.
- Nu efectua operații C dacă nu este indicat.
- Dacă ai avut probleme placenta în sarcini anterioare, discută cu medicul despre măsuri de prevenire.
Expulzia placentei: ce se întâmplă după naștere
În cazul nașterii vaginale, placenta este expulzată în timpul celei de-a treia faze a travaliului. Uterul se contractează ușor, iar medicul poate masa zona inferioară a abdomenului pentru a stimula contracțiile. Vei împinge încă o dată pentru eliminarea placentei, împreună cu o cantitate mică de sânge; expulzia durează în mod normal aproximativ 5 minute, putând ajunge până la 30 de minute. Dacă naști prin cezariană, placenta este îndepărtată în timpul intervenției. După expulzie, placenta este examinată pentru a asigura că este intactă; resturi pot necesita îndepărtare.
Despre placenta praevia și alte condiții asociate
Placenta praevia este o afecțiune în care placenta se află în partea inferioară a uterului, acoperind parțial sau total deschiderea colului intern. Diagnosticul se poate realiza prin ecografie; severitatea variază, iar managementul depinde de sângerare, vârsta gestațională și starea mamei și a fătului. Tratamentul poate include repaus la pat, monitorizare atentă, transfuzii de sânge sau cezariană în cazuri severe. În unele situații, placenta poate crește atașată de peretele uterin, ceea ce necesită evaluarea atentă și planificare pentru naștere.
Nașterea placentei (animație 3D)
Întrebări frecvente despre placenta praevia și aspecte conexe
- Placenta previa poate fi detectată în timpul ecografiilor de rutină din al doilea trimestru, de obicei între săptămânile 18 și 20.
- Repousul la pat nu este întotdeauna necesar, dar poate fi recomandat în cazuri cu risc crescut de sângerare sau alte complicații.
- Se indică evitarea activităților care pot provoca sângerări, cum ar fi efortul fizic intens, ridicarea greutăților și contactul sexual.
- Momentul nașterii prin cezariană este stabilit în funcție de starea mamei și a fătului, precum și de gradul de acoperire a colului uterin.
Aspecte despre tratamentul și monitorizarea placentei milli
Tratamentul „placentei milli” se referă în general la gestionarea afecțiunilor placentare identificabile în sarcină și la măsuri de susținere a fătului. Este crucial să se respecte indicațiile medicului obstetrician-ginecolog și să se monitorizeze evoluția sarcinii prin investigații de rutină (ecografii, teste de sânge, monitorizarea sângerării etc.).
Este recomandat să discuți cu specialistul tău despre eventualele tratamente specifice, despre necesitatea testelor suplimentare sau a consulturilor multidisciplinare (cu obstetrician, hematolog sau chirurg) în funcție de tipul de afectare și de severitatea simptomelor.
tags: #tratament #cu #placenta #milli