Refluxul gastroesofagian la bebeluși se manifestă prin întoarcerea lichidelor sau alimentelor din stomac înapoi pe tubul digestiv sau în gură. La bebelușii sănătoși pot apărea mai multe astfel de episoade pe zi și nu reprezintă de obicei un motiv de îngrijorare.
Ce este refluxul la bebeluși?
Refluxul bebelușului constă în revenirea unei cantități de lapte sau alimente consumate recent din stomac în esofag sau în gură. Aceasta poate apărea spre finalul mesei sau la scurt timp după hrănire. Regurgitarea este expulzarea laptelui sau alimentelor. Este interesant de știut că refluxul la sugari este în mod normal fiziologic în primii 4-6 luni și se poate ameliora pe măsură ce sfincterul esofagian inferior devine mai matur. Este neobișnuit ca refluxul să persiste după 18 luni.
Regurgitarea poate fi însoțită de simptome cum ar fi vărsăturile, plânsul și iritabilitatea, dar de multe ori nu afectează creșterea sau bunăstarea. Este important să nu confundați vărsătura cu regurgitarea; vărsătura este de obicei în jet, însoțită de greață și poate conține lapte brânzit, în timp ce regurgitarea este o revenire a conținutului gastric fără acea pregătire anterioară. În cazuri rare, refluxul poate indica BRGE, alergii alimentare sau blocaj în tractul digestiv.
Simptomele refluxului la bebeluși
Pe lângă manifestările obișnuite, există refluxul laringofaringian (reflux silențios) când acidul din stomac ajunge în gât și laringe. Semnele includ tuse cronică, răgușeală, congestie nazală, stridor, respirație șuierătoare, dificultăți de hrănire, apetit scăzut, stagnare ponderală, dificultăți la somn și tulburări de creștere. Bebelușii cu reflux laringofaringian nu regurgitează regulat, ceea ce poate îngreuna diagnosticul.
La sugari există simptome digestive precum vărsăturile, regurgitațiile, ruminația, semne de esofagită de reflux și posibilele complicații precum stagnare ponderală sau refuzul alimentației. Exista și simptome extradigestive, cum ar fi tusea cronică, pneumonii de aspirație sau tulburări de somn. Sindromul Sandifer este o complicație rară asociată refluxului, caracterizată prin mișcări bruste ale capului și arcuiri ale spatelui după masă.
Ce cauzează refluxul la bebeluși?
Sistemul gastrointestial al bebelușului este imatur, în special sfincterul esofagian inferior, ceea ce poate permite refluxul. Refluxul fiziologic este frecvent în primele luni și, în general, dispare pe parcursul primului an. Alte cauze pot include boala de reflux gastroesofagian (BRGE), stenoză pilorică, alergii alimentare sau intoleranțe, și esofagită eozinofilică.
Stenoza pilorică implică îngustarea pilorului și poate duce la vărsături repetate și dificultăți de creștere, necesitând intervenție. Alergiile alimentare sau intoleranțele (de exemplu la proteinele din lapte de vacă) pot declanșa refluxul și inflamația esofagului. Esofagita eozinofilică este o inflamație a esofagului asociată cu acumularea eozinofilelor, adesea legată de alergii alimentare.
Diagnostic
Diagnosticul de reflux la bebeluși se bazează pe istoricul medical și examenul clinic. Dacă simptomele nu se ameliorează prin modificări ale stilului de viață, pot fi recomandate investigații suplimentare: ecografie pentru a evalua regurgitațiile și a exclude alte afecțiuni; teste de sânge și urină pentru posibile cauze; pH-metria esofagiană pentru a măsura aciditatea; radiografii abdominale; endoscopie digestivă superioară cu prelevare de țesut dacă este necesar. În bebelușii sănătoși cu creștere normală, investigațiile pot fi limitate doar la monitorizarea atentă a simptomelor.
Tratamentul pentru refluxul acid la sugari și copii
Există mai multe măsuri non-medicale pentru sugari: ridicarea capului patului, hrănire în porții mici și dese, eructarea regulată după masă, hrănire preferabilă cu lapte matern, și, dacă este cazul, îngroșarea formulei cu mucilagiu de orez (doar cu aprobarea medicului). În cazul copiilor mai mari, se recomandă mese mai frecvente, porții controlate, limitarea alimentelor care agravează refluxul (ciocolata, menta, sucurile de citrice, roșiile), exerciții fizice regulate și menținerea unei greutăți normale. Dacă refluxul este sever sau nu se îmbunătățește, pot fi recomandate medicamente.
Medicamentele pentru reflux la copii nu sunt recomandate în mod obișnuit; se pot utiliza inhibitori ai pompei de protoni (IPP), blocanți H2 sau antiacide pentru simptome mai severe sau manifestări inflamatorii. În cazuri rare, chirurgia poate fi luată în considerare, în special dacă există complicații sau dacă tratamentul medicamentos nu dă rezultate.
Este important să discutați cu medicul despre adaptarea dietei, despre opțiunile de tratament și despre semnele de alarmă care necesită evaluare imediată, cum ar fi pierderea în greutate, vărsăturile în jet, sângele în scaun sau dificultățile severe de respirație.
Întrebări frecvente despre refluxul bebelușului
- La ce vârstă dispare refluxul bebelușului? - De obicei, între 12 și 18 luni, uneori mai devreme, dar poate persista până la 18 luni în unele cazuri.
- Când ar trebui să mă îngrijoreze în legătură cu refluxul bebelușului? - Dacă bebelușul nu ia în greutate, varsă în jet, regurgitează verde sau galben, sânge în regurgitat sau scaun, sau dacă apar dificultăți de respirație sau apnee.
- Cum se diagnosticază refluxul care provoacă tuse? - Prin discutarea istoricului, examinare fizică și, dacă este necesar, endoscopie, pH-metrie și imagistică.
- Cunde apare refluxul secundar cu tuse nocturnă? - Poate apărea sau să se agraveze în poziția culcată; evaluarea este necesară pentru diferențierea cu alte afecțiuni respiratorii.
- Ce înseamnă refluxul silențios? - Este refluxul laringofaringian, în care acidul atinge laringele și gâtul, dar nu regurge în mod vizibil.
Rolul alimentației și stilului de viață în gestionarea tusei și refluxului
Adaptarea dietei, poziționarea corectă după masă, și monitorizarea atentă a creșterii sunt componente cheie. Este recomandat să consultați medicul pediatru pentru recomandări personalizate despre hrănire, eventualele teste și opțiunile de tratament, inclusiv utilizarea mediamentelor dacă este necesar.
Diagnosticul corect și tratamentul adecvat pot reduce semnificativ simptomele și pot preveni complicațiile. În cazul unor simptome severe sau persistente, consultați un medic pentru evaluare amănunțită.