Situația demografică a Ucrainei este marcată de o scădere alarmantă a ratei fertilității, o tendință accentuată dramatic de războiul cu Rusia. Această criză, una dintre cele mai grave la nivel mondial, are multiple cauze, de la migrația masivă și pierderile umane de pe front, până la problemele de fertilitate și amânarea deciziei de a avea copii.

Datele demografice din Ucraina au fost colectate din diverse surse, inclusiv recensământul ucrainean din 2001, CIA World Factbook și cifrele Comitetului de Stat de Statistică al Ucrainei. Următorul recensământ este planificat să aibă loc după încheierea conflictului. Serviciul de Stat de Statistică al Ucrainei a estimat populația totală a țării (cu excepția Crimeei) la 1 ianuarie 2022 la aproximativ 41 de milioane de locuitori. În timpul războiului din Donbas, guvernul ucrainean a pierdut controlul unor porțiuni din regiunea Donbas.

Istoria populației ucrainene este complexă, influențată de schimbări teritoriale și evenimente istorice majore. Aproximativ patru milioane de ucraineni existau la sfârșitul secolului al XVII-lea. Teritoriul Ucrainei moderne a variat considerabil în diferite perioade. Vestul Ucrainei, până în 1939, a făcut parte din Regatul Galiției și ulterior din Republica Polonă, lipsind informații detaliate pentru aceste teritorii. Budjak (Sudul Basarabiei) a devenit parte a RSS Ucrainene în iunie 1940. Recensămintele din 1926 până în 1989 au fost efectuate în RSS Ucraineană.

Recensământul din 1897 se bazează pe statisticile a nouă guvernorate din teritoriul actual al Ucrainei. Statisticile din 1906 sunt preluate de pe www.statoids.com, oferind explicații istorice despre situația din Rusia imperială. Statisticile recensământului din 1931 au fost estimate de profesorul Zenon Kuzela pentru 1 ianuarie 1931.

Recensământul din 2001 a fost primul și singurul recensământ oficial al Ucrainei independente. Foametea din anii 1930 și devastările celui de-al Doilea Război Mondial au creat un dezastru demografic. Migrații semnificative au avut loc în primii ani ai independenței Ucrainei: între 1991 și 2004, 2,2 milioane de oameni au imigrat în Ucraina, majoritatea din alte foste republici sovietice, în timp ce 2,5 milioane au emigrat din țară.

În 2015, imigranții reprezentau aproximativ 11,4% din populația totală, adică 4,8 milioane de oameni. La aceeași dată, existau aproximativ 1,2 milioane de canadieni de origine ucraineană, plasând Canada pe locul al treilea în lume ca populație ucraineană, după Ucraina și Rusia. Din 2015, un număr tot mai mare de ucraineni lucrează în Uniunea Europeană, în special în Polonia, unde în 2017, 585.439 de ucraineni au primit permise de ședere.

Harta migrației ucrainene în Europa

După debutul invaziei rusești în 2022, opt milioane de oameni au fugit din Ucraina, declanșând cea mai mare criză a refugiaților din Europa de la al Doilea Război Mondial. Potrivit estimărilor Serviciului de Stat de Statistică al Ucrainei, populația Ucrainei (excluzând Crimeea) la 1 mai 2021 era de 41.442.615.

Scăderea Demografică și Factorii Contributivi

Populația Ucrainei este în scădere începând cu anii 1990, din cauza unei rate ridicate de emigrare, combinate cu rate mari de deces și rate scăzute ale natalității. Între 2008 și 2010, peste 1,5 milioane de copii s-au născut în Ucraina, comparativ cu mai puțin de 1,2 milioane în perioada 1999-2001. În 2008, Ucraina a înregistrat rate de natalitate record de la independența din 1991, iar rata mortalității infantile a scăzut.

În 2019, guvernul a estimat populația Ucrainei, excluzând Crimeea și părți din Donbas, la 37,3 milioane, printr-un recensământ electronic. Rata actuală a natalității în Ucraina, în 2020, era de 8,1 născuți vii/1.000 de locuitori, iar rata mortalității de 14,7 decese/1.000 de locuitori.

Fenomenul de fertilitate de cel mai scăzut nivel, definit ca fertilitate totală sub 1,3, este răspândit în Europa și este atribuit amânării concepției unui copil. Ucraina, cu o fertilitate totală de 1,1 în 2001, a arătat că există mai multe căi către acest nivel scăzut. Deși Ucraina a trecut prin transformări politice și economice majore între 1991 și 2004, a menținut o vârstă fragedă a femeilor la prima naștere și aproape toate femeile aveau copii. Cu toate acestea, analiza statisticilor naționale arată că fertilitatea a atins niveluri foarte scăzute fără o amânare a concepției.

Pentru a atenua scăderea populației, guvernul oferă plăți pentru întreținerea copiilor: 12.250 de grivne pentru primul copil, 25.000 pentru al doilea și 50.000 pentru al treilea și al patrulea, plus plăți lunare de 154 de grivne per copil. Tendința demografică a arătat semne de îmbunătățire, rata natalității crescând constant din 2001. În 2007, creșterea netă a populației a fost înregistrată în cinci provincii, iar scăderea populației dădea semne de stabilizare. În 2008, Ucraina a ieșit din zona de fertilitate de cel mai scăzut nivel, iar tendința ascendentă a continuat până în 2012.

Dacă tendințele de la începutul anilor 2010 ar fi continuat, populația Ucrainei ar fi putut reveni pe creștere în același deceniu. Tendințe similare au fost observate în Rusia și Belarus. În 2014, s-a restabilit scăderea puternică a nașterilor, anul 2018 având mai puțin de jumătate din numărul de nașteri din 1989.

Impactul Războiului asupra Fertilității și a Demografiei

Războiul a avut un impact devastator asupra ratei fertilității din Ucraina. Medicii observă mai multe complicații, anomalii și dificultăți în ducerea sarcinii la termen. Testele genetice pe embrioni au relevat o creștere bruscă a anomaliilor cromozomiale de la începutul războiului. De asemenea, se înregistrează cazuri de menopauză prematură la femei mai tinere, calitatea și numărul ovulelor fiind mai scăzute din cauza stresului. Calitatea spermei bărbaților ucraineni, în special a celor care se întorc de pe front, este, de asemenea, afectată de stres și condițiile de viață.

Infografic: Rata fertilității în Ucraina înainte și după 2022

Războiul a transformat Ucraina într-o țară de văduve și orfani. Mulți bărbați și femei care își pierd viața pe front sunt căsătoriți și au copii. Statisticile oficiale indică 59.000 de copii care trăiesc fără părinții biologici în Ucraina. Există grupuri de sprijin pentru văduvele militarilor, care organizează întâlniri și evenimente comemorative, oferind sprijin emoțional și practic.

Rata fertilității în Ucraina a scăzut sub unu, comparativ cu 1,4 în Europa și 1,6 în SUA. Chiar și înainte de război, era neobișnuit ca un cuplu tânăr să se gândească să aibă mai mult de doi copii. La nivel global, rata fertilității a scăzut de la o medie de 5 nașteri per femeie în 1950 la 2,3 în 2021. Ucraina și Republica Moldova se numără printre țările cu cele mai scăzute rate ale fertilității, cu 1,2, respectiv 1,3 copii per femeie.

Rata natalității în Ucraina a scăzut cu 28% de la începutul războiului. În primele șase luni ale anului 2023, s-au născut cu 38.324 de copii mai puțini față de 2021. Aceasta este cea mai mare scădere de când Ucraina și-a câștigat independența în 1991. Chiar și înainte de război, se estima că populația Ucrainei va scădea cu 50% până în 2050.

Prima doamnă Olena Zelenska a declarat că Ucraina are cea mai scăzută rată a natalității din istorie din cauza invaziei rusești, aproximativ 0,8-0,9 copii pe femeie. Conform previziunilor ONU, până la sfârșitul secolului, majoritatea familiilor vor avea un singur copil. În țările Uniunii Europene, rata natalității este de 1,5, în timp ce în Ucraina, din cauza invaziei, cifra este mult mai scăzută.

Poveștile familiilor plecate din Ucraina la început de război

Situația Lingvistică

Conform Constituției, singura limbă oficială a Ucrainei este ucraineana. Rusa este vorbită de mulți ucraineni, mai ales în regiunile estice și sudice. Conform recensământului din 2001, limba română (sau „moldovenească”) a fost numită limbă maternă de 18,64% din populația regiunii Cernăuți, 3,79% din regiunea Odesa și 2,60% din regiunea Transcarpatia.

În anul școlar 2023/24, în regiunea Cernăuți, 87,97% dintre elevii din învățământul secundar au studiat în limba ucraineană, iar 12,03% în limba română. În instituțiile de învățământ din mediul urban, 97,28% au studiat în limba ucraineană și 2,72% în limba română.

Rusificarea Ucrainei, începută în Imperiul Rus și extinsă în Uniunea Sovietică, a dus la o scădere a proporției vorbitorilor de ucraineană, în special în regiunile urbanizate din sud și est. În Crimeea, ucraineana este limbă oficială, dar rusa este recunoscută ca limbă a majorității populației. Tătara crimeeană beneficiază de protecție specială.

De la izbucnirea războiului, interesul pentru limba, cultura și istoria ucraineană a crescut semnificativ în societatea ucraineană.

Hartă lingvistică a Ucrainei

tags: #ucraina #rata #fertilitatii

Postări populare: