Colicile abdominale sunt o experiență frecventă și adesea dificilă pentru părinți și sugari, manifestându-se prin episoade de plâns intens și necontrolabil la un bebeluș altfel sănătos. Această stare, deși nu este o boală în sine, poate fi epuizantă emoțional și fizic pentru familie, punând la încercare răbdarea și resursele părinților. Recunoașterea semnalelor și aplicarea unor strategii de ameliorare pot face această perioadă mai ușoară.

bebelus agitat plangand

Ce sunt colicile abdominale?

Colicile abdominale sunt definite ca perioade frecvente, prelungite și intense de plâns sau agitație la un bebeluș sănătos, care apar fără un motiv aparent și nu se ameliorează prin eforturile de liniștire. Aceste episoade, care pot dura de la 20 de minute până la 2-3 ore, apar de obicei de cel puțin trei ori pe zi, de cel puțin trei ori pe săptămână, timp de cel puțin trei săptămâni. Colicile la bebeluși nu sunt o boală, ci mai degrabă un proces prin care sistemul digestiv se adaptează la noul regim alimentar, fiind asociate cu crampe sau spasme la nivelul stomacului și intestinelor, cauzate de acumularea de gaze într-un tub digestiv imatur.

Colicile pot apărea la aproximativ 2-3 săptămâni de la naștere, atingând un vârf în jurul vârstei de 5-6 săptămâni și începând să scadă în manifestări abia după 3-4 luni de la naștere. Perioadele de plâns pot dura de la 20 de minute până la 2-3 ore și încep, de regulă, în a doua parte a zilei, spre seară, după masă. Este important de știut că nu toți copiii care plâng au colici, în schimb toți copiii care au colici plâng. Instalarea colicilor nu depinde de sexul copilului, de modul de hrănire (la sân sau formulă de lapte) și nici dacă s-a născut la termen sau prematur.

În medie, un bebeluș plânge aproximativ două ore pe zi. În cazul în care se confruntă cu temutele colici, însă, situația pare să ajungă la extrem, copilul fiind foarte greu de liniștit. Chiar dacă pot plânge foarte mult, prezența de colici la sugari nu este nici periculoasă, nici nocivă. Colicile nu cauzează probleme medicale pe termen scurt sau lung pentru un copil, dar pot deveni stresante pentru părinți.

Cum recunoști semnele colicilor abdominale?

Recunoașterea colicilor implică observarea unor semnale specifice pe care bebelușul le folosește pentru a comunica disconfortul. Unul dintre cele mai clare semne este plânsul puternic, de durată, care apare imediat după masă și îl privează de somnul obișnuit. În timpul acestor episoade, bebelușul devine agitat, își mișcă sau își freacă piciorușele, se încovoiie și își trage picioarele cât mai aproape de abdomen, zona în care se localizează disconfortul. Postura corpului tradează întotdeauna durerea.

Alte manifestări includ:

  • Plânsul apare fără un motiv evident, chiar dacă bebelușul a fost hrănit, schimbat și se află în condiții de confort.
  • Crizele de plâns se repetă la aproximativ aceleași ore în fiecare zi, adesea spre seară.
  • Bebelușul devine mai agitat decât de obicei, își strânge pumnii și își încordează piciorușele.
  • Fața i se înroșește în timpul crizelor de plâns prelungite, semn al durerii sau disconfortului.
  • Plansul este mai ascuțit și mai puternic decât cel obișnuit, asemănător unui țipăt.
  • Chiar și după ce criza de plâns s-a încheiat, bebelușul rămâne agitat, mișcându-și constant mâinile și picioarele.

Colicile sunt diagnosticate de obicei după regula cifrei trei: copilul plânge fără un motiv clar aproximativ trei ore pe zi, mai mult de trei zile pe săptămână, pe o perioadă mai lungă de trei săptămâni. Deși uneori starea de agitație este normală la bebeluș, atunci când este de scurtă durată și nu este însoțită de alte simptome, cum ar fi vărsăturile, febra sau erupțiile cutanate, în cazul colicilor situația pare să ajungă la extrem și este foarte greu de liniștit.

grafic cu semnele colicilor

Cauzele posibile ale colicilor la bebeluși

Cauzele exacte ale colicilor abdominale la sugari sunt încă subiect de dezbatere în rândul pediatrilor, însă există mai mulți factori care pot contribui la apariția acestora. Unul dintre motivele principale este legat de alimentație și de modul în care aceasta este realizată. Un sistem digestiv imatur, care se acomodează cu noul regim de hrană, poate genera acumulări de gaze, deși nu există dovezi clare că prezența gazelor singură generează colicile. De asemenea, ingredientele cu potențial alergen din lapte pot fi o cauză, deoarece sistemul digestiv poate să nu tolereze anumite componente. O alimentație incorectă la sân sau cu biberonul, care implică înghițirea excesivă de aer, poate, de asemenea, întreține colicile. Este important ca bebelușul să fie ținut într-o poziție ușor înclinată în timpul mesei și să fie ajutat să elimine gazele prin bătaie ușoară pe spate după masă.

Alți factori care pot contribui la apariția colicilor includ:

  • Sistemul digestiv imatur: Tubul digestiv este în curs de dezvoltare și poate avea dificultăți în procesarea alimentelor, ducând la formarea de gaze.
  • Ingerarea de aer: Daca bebelusul inghite prea mult aer in timpul hranirii, fie la san, fie cu biberonul, acest lucru poate duce la acumulare de gaze si disconfort abdominal. O tehnica corecta de alaptare si utilizarea unor biberoane speciale anti-colici pot ajuta la reducerea acestui risc.
  • Sensibilitatea la anumite alimente: Sistemul digestiv al bebelusului poate fi sensibil la anumite componente din lapte (fie cel matern, fie cel din formula) sau la alimentele consumate de mama care alapteaza.
  • Alimentația mamei: În cazul alăptării, dieta mamei poate juca un rol important. Consumul de lapte de vacă, cafea, broccoli, ceapă, vinete, varză sau mâncăruri picante poate determina dureri abdominale bebelușului.
  • Adaptarea la mediul înconjurător: Unii nou-născuți pot fi sensibili la lumină, sunete sau alte elemente din mediul înconjurător, iar plânsul poate fi forma lor de adaptare.
  • Temperamentul sugarului: Sistemul nervos al bebelușului este în plină dezvoltare, iar sensibilitatea ridicată, combinată cu lipsa mecanismelor de auto-calmare, poate duce la plâns ca formă de eliberare.
  • Refluxul acid: Uneori, colicile pot fi exacerbate de refluxul acid.
schema cu factorii de risc pentru colici

Metode de ameliorare a colicilor

Deși nu există un tratament specific care să elimine complet colicile, există numeroase metode prin care părinții pot ameliora disconfortul bebelușului și pot reduce durata și intensitatea crizelor de plâns. Aceste strategii vizează crearea unui mediu calm și liniștit, precum și aplicarea unor tehnici de relaxare și alinare.

Tehnici de liniștire și confort

  • Alăptarea la cerere: Alăptarea poate oferi confort și liniște bebelușului.
  • Sistem de purtare (marsupiu): Poziția verticală și apropierea de pieptul părintelui pot calma bebelușul.
  • Plimbări: O plimbare cu căruciorul afară sau prin casă, ori o plimbare cu mașina, poate avea un efect calmant datorită mișcării și zgomotului motorului.
  • Băiță caldă: Apa caldă și masajul blând pe burtică, în sensul acelor de ceasornic, pot ajuta la relaxarea musculaturii abdominale și la eliminarea gazelor.
  • Pernuțe anticolici: Perna cu sâmburi de cireșe, încălzită, aplicată pe burtică, poate reduce durerea.
  • Poziționarea bebelușului: Ținerea bebelușului pe genunchi cu picioarele îndoite spre burtică poate ameliora presiunea abdominală.
  • Sunete albe: Zgomotele ritmice și repetitive (aspirator, feon, mașină de spălat) pot crea un mediu sonor familiar și calmant, amintind de perioada intrauterină.
  • Înfășarea: Unii bebeluși se liniștesc atunci când sunt înfășati, simțind un sentiment de siguranță și protecție.
  • Suzeta: Suptul poate oferi o senzație de calmare și poate ajuta bebelușul să uite de disconfort.
bebelus infasat dormind

Adaptări ale alimentației

Atunci când bebelușul este alăptat, mama trebuie să fie atentă la dieta sa. Excluderea temporară a alimentelor care pot produce gaze sau pot fi iritante (lapte de vacă, broccoli, ceapă, varză, fasole, alimente picante) poate face o diferență. Un jurnal alimentar poate ajuta la identificarea alimentelor care declanșează disconfortul. În cazul hrănirii cu biberonul, încercarea diferitelor modele de biberoane și tetine poate reduce riscul de înghițire a aerului. Discutarea cu medicul pediatru despre posibilitatea schimbării formulei de lapte este, de asemenea, o opțiune dacă se suspectează o sensibilitate la anumite proteine.

Este esențial ca momentul mesei să se desfășoare într-un cadru liniștit, fără elemente care să distragă atenția. După masă, ajutarea bebelușului să eructeze este importantă pentru eliminarea aerului înghițit.

Când este necesară vizita la medic?

Deși colicile sunt o etapă normală în dezvoltarea multor bebeluși, există situații în care este necesară consultarea medicului pediatru. Dacă plânsul bebelușului este însoțit de:

  • Vărsături
  • Stagnare în greutate
  • Febra
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Diaree sau scaun moale
  • Stare generală proastă, moleseală

Aceste simptome pot indica o altă afecțiune medicală, iar un diagnostic și un tratament prompt sunt esențiale. Chiar și atunci când nu există semne de alarmă, dar părinții se simt copleșiți sau nu reușesc să calmeze bebelușul, sfatul medicului este întotdeauna valoros.

Masaj colici la bebeluși - „Tehnica de masaj non-stop”

Medicii pediatri de la SANADOR sunt empatici și dedicați, oferind consultații amănunțite și recomandări personalizate pentru gestionarea episoadelor de colici, asigurând servicii medicale la standarde internaționale. Programează-te pentru o consultație!

medic pediatru examinând un bebelus

tags: #um #imi #dau #seama #ca #ii

Postări populare: