Atunci când inflamarea ganglionilor limfatici este cauzată de un proces infecțios, boala se numește limfadenită; aproximativ 50% dintre copiii sănătoși vor avea această patologie, la un moment dat. La majoritatea copiilor, limfadenita este de obicei reactivă, acesta fiind un răspuns normal la infecțiile din copilărie, cum ar fi o răceală banală sau amigdalită. De regulă, la copii, ganglionii retroauriculari (din spatele urechii) și zona gâtului se inflamează frecvent din cauza virozelor respiratorii recurente, iar ei pot deveni dureroși la atingere, în timp ce cresc în dimensiuni.
Aceste transformări patologice pot apărea și în alte părți ale corpului, cum ar fi axila, regiunea inghinală, torace sau abdomen. O serie de simptome frecvente ale copiilor cu limfadenită acută includ durerea sau sensibilitatea la palpare, înroșirea și creșterea temperaturii, la nivelul zonei afectate. Ganglionii limfatici măriți sunt adesea cantonați în apropierea porții de intrare a infecției, astfel încât localizarea lor poate ajuta la identificarea cauzei. De exemplu, un bebeluș cu o infecție a scalpului poate avea ganglionii măriți în zona cervicală posterioară. Inflamarea ganglionilor în zona maxilarului poate fi un semn al unei infecții la nivelul dinților sau a gurii. Limfadenita poate afecta, de asemenea, toți ganglionii limfatici.
La copii, în mod fiziologic pot fi simțiți la palpare ganglionii limfatici superficiali, sub forma unor noduli mici și mobili, sub piele. Însă, dacă ganglionii cresc în dimensiuni, există suspiciunea unei infecții sau a unor alte afecțiuni. Limfadenita la copii poate fi cauzată de diferite infecții virale, bacteriene sistemice (generalizate) sau de infecții localizate la nivelul ganglionilor limfatici. Deși, în mod obișnuit, procesul inflamator este benign și autolimitat, este crucial să se excludă etiologia malignă. În majoritatea cazurilor, anamneza și examenul fizic permit identificarea diagnosticului corect și inițierea unui tratament adecvat, cu remiterea rapidă a limfadenopatiei.
Majoritatea cazurilor nu necesită tratament, cu excepția celor în care apar semnale de alarmă. Cazurile de limfadenopatie reactivă reprezintă un răspuns normal la o infecție, iar dimensiunile ganglionilor limfatici scad progresiv, de-a lungul a 2-4 săptămâni. Tratamentul limfadenitei la copii depinde de cauză și poate include antibiotice pentru a trata o infecție bacteriană subiacentă (infecția cu streptococ sau infecții ale urechii sau pielii).
Adenopatia se referă la ganglionii limfatici anormali ca mărime, consistență sau număr. Se consideră suspecți ganglionii limfatici mai mari de 1,5 cm în diametru, din zona inghinală sau de 1 cm oriunde altundeva pe corp.
Cum se manifestă adenopatia la copii
La nou-născut, ganglionii sunt nepalpabili. Aceștia cresc în dimensiuni până la pubertate și regresează în perioada de adult. Palparea ganglionilor în regiunea din fața urechii, la cot sau deasupra claviculei prezintă riscul de a fi patologici. La copil, se pot palpa ganglionii cu diametrul de până la 3 mm în regiunea occipitală sau în axilă, ori de 1 cm în regiunile cervicale și inghinale, fără a fi patologici.
Adenopatiile nu reprezintă ele însele o boală, ci sunt semne care sugerează prezența unei boli:
- prezența febrei prelungite sau recurente, asociată cu inflamarea ganglionilor: indică risc de infecție sau cancer;
- durerea în gât: indică prezența unei faringite;
- vânătăile sau epistaxisul: sugerează leucemie;
- prezența unei mâncărimi generalizate a pielii: semn al maladiei Hodgkin.
Adenopatia cervicală este una dintre cele mai frecvente cauze de adenopatie. De cele mai multe ori apare în infecții ale faringelui și amigdalelor, cauzate în special de virusuri sau bacterii. Copiii cu boala Hodgkin prezintă, în 80-90% din cazuri, ganglioni inflamați în regiunea cervicală; la cei cu limfom non-Hodgkin, adenopatiile cervicale apar doar în 40% din cazuri. Adenopatia axilară constă în inflamarea ganglionilor care drenează brațul, pieptul lateral, peretele abdominal și porțiunea laterală a sânului.
Cauzele adenopatiei
În general, limfadenopatiile au cauze infecțioase. Din această categorie fac parte pojarul, amigdalitele, infecțiile de la nivelul urechii, infecțiile pielii sau ale dinților, care determină inflamarea ganglionilor din vecinătate. În momentul în care infecția este rezolvată, nodulii limfatici își revin la dimensiunile normale.
Toxoplasmoza este o boală infecto-contagioasă, provocată de Toxoplasma gondii, în care creșterea în dimensiuni a ganglionilor poate fi prezentă, dar nodulii sunt nedureroși, moi sau fermi, mobili și nu supurează niciodată. Mononucleoza infecțioasă (boala sărutului) este cauzată de virusul Epstein-Barr și se manifestă prin inflamarea ganglionilor axilari, cervicali sau inghinali, hepatosplenomegalie, febră, durere în gât și erupție cutanată. Tuberculoza poate afecta ganglionii limfatici ca localizare tumoral-inflamatorie, cu posibile fistule ulterior.
Care sunt cauzele noninfecțioase, mai grave
Ca deosebire de infecțiile frecvente, cauzele neinfecțioase ale adenopatiei pot fi serioase: limfomul ( Hodgkin sau non-Hodgkin), leucemii, metastazări ale cancerelor din alte regiuni, boli autoimune (lupus, artrită reumatoidă) sau sarcoidoza. Tratamentul este orientat spre boala de bază și poate include chimioterapie, imunoterapie, radioterapie sau urmărire atentă în cazuri benigne.
Diagnosticul ganglianopatiei la copii
Diagnosticul presupune o abordare sistematică: examen clinic detaliat, palparea ganglionilor pentru dimensiune, textură, sensibilitate, mobilitate și aderare. Analizele de sânge (hemoleucogramă completă, markeri inflamatori ca PCR sau VSH), serologii pentru infecții specifice (mononucleoza, toxoplasmoza, CMV etc.), ecoografie pentru evaluarea structurii, CT pentru localizări profunde, pot fi urmați de biopsie ganglionară sau puncție cu ac fin în situații suspecte de malignitate. RMN este util în cazuri complexe sau pentru localizări soft-tissue. Dacă ganglionii rămân măriți peste 2-3 săptămâni, sau există simptome sistemice precum febră persistentă, transpirații nocturne, scădere în greutate, este indicat să consultați un medic pediatru.
Tratamentul ganglionilor inflamați
Tratamentul este etiologic. În infecțiile bacteriene se administrează antibiotice în funcție de germenul responsabil (și se ajustează după antibiogramă). În infecțiile virale tratamentul vizează ameliorarea simptomelor, hidratarea, antipireticele și antiinflamatoarele, iar în cazuri de infecții cu tropism hepatic se pot recomanda hepatoprotectoare sau antivirale specifice (ex. HIV). Pentru adenopatii de etiologie parazitară, se folosesc antihelmintice; în unele cazuri pot fi adăugate antibiotice pentru prevenția suprainfecțiilor bacteriene. Adenopatiile persistente sau neclare pot necesita intervenție chirurgicală (biopsie ganglionară) pentru exercițiul histopatologic și imunohistochimic, iar în cazurile maligne se tratează cancerul conform protocoalelor oncologice.
Adenopatii în context pediatric
Gândind în perspectivă clinică, majoritatea adenopatiilor la copii sunt datorate infecțiilor virale sau bacteriene comune, cum ar fi răceala, gripa, mononucleoza, toxoplasmoza, boala ghearelor de pisică (Bartonella), tuberculoza sau infecții dentare. Vaccinările pot determina adenopatii tranzitorii (ex: adenopatie axilară în zona membrului brațului unde s-a efectuat vaccinul). În cazuri rare, adenopatii pot semnala boli maligne sau autoimune, motiv pentru care monitorizarea și reevaluarea medicală sunt esențiale dacă manifestările persistă sau se agravează.
La GRAL Medical, echipe de pediatri, hematologi, oncologi și alți specialiști oferă consultanță pentru evaluări pediatrice amănunțite, de la examene fizice la investigații imagistice și tratamente adaptate vârstei și necesităților copilului.
tags: #un #medic #pediatru #poate #gasi #cauza
Postări populare:
- Gestionarea sarcinii la paciente cu hepatita C: prevenție, monitorizare și rezultate">
- Ghid complet despre siguranța biberonului cu cioc din silicon pentru bebeluși și perioadele de tranziție
- Cum poate ajuta suzeta mică la nou-născuți: beneficii și recomandări
- Simptome și semne de alarmă la presiune pelviană în trimestrul trei
- Siguranța copilului tău cu Bara de protectie Chicco Snappy