Placenta este un organ unic, care se formează doar în timpul sarcinii. Acest organ în formă de disc preia nutrienții și oxigenul din corpul mamei și le transferă către făt. Placenta este eliminată odată cu nașterea copilului. Placenta se poate atașa practic oriunde în uter pentru a hrăni bebelușul. De obicei, placenta se poziționează fie în partea superioară, fie în partea laterală a uterului. Cu toate acestea, este întotdeauna posibil ca placenta să se atașeze de partea din față a uterului, o poziție cunoscută sub numele de placenta anterioară.
Placenta anterioară este placenta poziționată în partea din față a uterului, cel mai aproape de abdomen. Este o anomalie frecventă în timpul sarcinii și, de obicei, nu constituie un motiv de îngrijorare. Placenta se formează în uter în locul implantării (locul unde ovulul fertilizat se atașează de peretele uterin). Placenta anterioară nu provoacă multe simptome și, de cele mai multe ori, nu reprezintă un motiv de îngrijorare în ceea ce privește sarcina.
Placenta se dezvoltă în interiorul uterului, fiind atașată de pereții acestuia și are rolul de a furniza oxigen și substanțe nutritive copilului care crește și de a elimina produșii de degradare din sângele acestuia. De la nivelul placentei se formează cordonul ombilical al copilului. În cele mai multe cazuri, placenta este localizată în partea superioară sau laterală a uterului.
Placenta este un organ care se formează acolo unde ovulul fertilizat se implantează în peretele uterin. Placenta preia nutrienți, hormoni și oxigen de la mamă și îi furnizează fătului prin intermediul cordonului ombilical. De asemenea, îndepărtează reziduurile eliminate de copil. Placenta se formează de obicei în partea din spate sau în partea superioară a uterului, însă poate apărea și în partea din față a uterului (placenta anterioară).
Placenta anterioară nu provoacă probleme de sănătate pentru mămică sau copil. Nu se știe de ce un ovul fertilizat se implantează în fața uterului, spre deosebire de alte locuri din uter. Placenta anterioară apare frecvent. Placenta se dezvoltă în partea din față a uterului în până la 50% dintre sarcini. Un studiu a descoperit că placenta anterioară apare mai frecvent la persoanele cu grupa de sânge 0 pozitiv. Un alt studiu a arătat că dormitul pe burtă în timpul sarcinii poate influența poziția placentei.
Furnizorul de asistență medicală poate avea nevoie de mai mult timp pentru a detecta bătăile inimii copilului când efectuează ecografia Doppler. Dopplerul este plasat pe burtă pentru a detecta ritmul cardiac al bebelușului. Femeile cu placentă anterioară pot începe să simtă loviturile bebelușului mai târziu decât cele care au placentă posterioară. În cele mai multe cazuri, loviturile încep să fie simțite în jurul săptămânii 18 de sarcină. În schimb, femeile cu placentă anterioară pot să simtă loviturile fătului abia după săptămâna 20 de sarcină.
Formarea placentei anterioare nu este un lucru care poate fi controlat. Odată ce este fertilizat, ovulul se va implanta în pereții uterului, acesta fiind și locul în care se va dezvolta placenta. Medicul poate determina localizarea placentei cu ajutorul ecografiei, care, după cum menționam, se efectuează în majoritatea cazurilor între săptămânile 18 și 21 de sarcină. Nu există tratament pentru placenta anterioară, deoarece aceasta nu provoacă de obicei complicații.
Ce este placenta și cum funcționează?
Placenta este un organ esențial și complex, care joacă un rol fundamental în sprijinirea fătului pe parcursul sarcinii. Aceasta se dezvoltă în interiorul uterului mamei și este formată dintr-o combinație de țesuturi materne și fetale, fiind ancorată ferm de peretele uterin. Această ancorare nu este doar o simplă conectare fizică; placenta acționează ca un punct central de interacțiune între organismul mamei și cel al fătului.
Funcția principală a placentei este de a facilita un schimb vital de substanțe între mamă și făt. Prin intermediul acesteia, fătul primește oxigenul necesar supraviețuirii, precum și o gamă variată de nutrienți esențiali pentru dezvoltarea sa sănătoasă, cum ar fi vitaminele și mineralele. În plus, placenta îndeplinește o altă funcție crucială: acționează ca un organ de excreție, având responsabilitatea de a elimina substanțele reziduale generate de metabolismul fetal. Acest proces de detoxifiere este vital, deoarece ajută la menținerea unui mediu sănătos pentru făt, prevenind acumularea de toxine care ar putea afecta dezvoltarea sa.
Placenta facilitează transferul de oxigen și nutrienți de la mamă la făt. Acest proces este crucial, deoarece fătul depinde în întregime de mamă pentru a obține substanțele necesare dezvoltării sale. Oxigenul, de exemplu, este esențial pentru metabolismul fetal, iar deficiențele de oxigen pot avea consecințe grave. În același timp, placenta ajută la eliminarea produselor reziduale generate de metabolismul fetal, cum ar fi dioxidul de carbon. Acest proces de detoxifiere este vital pentru menținerea sănătății fătului, asigurându-se că substanțele toxice nu se acumulează în organismul său.
Placenta joacă un rol important în secretarea hormonilor care susțin sarcina. Acești hormoni, precum progesteronul și estrogenul, contribuie la menținerea uterului și la prevenirea nașterii premature. De asemenea, placenta produce hormonul hCG (gonadotropina corionică umană), care ajută la menținerea sarcinii în primele etape. Deși fătul are un sistem imunitar incomplet dezvoltat, placenta oferă un anumit nivel de protecție. Aceasta acționează ca o barieră, împiedicând unele bacterii și virusuri să ajungă la făt. Totuși, nu toate infecțiile sunt blocate, iar unele pot trece prin placentă, ceea ce subliniază importanța igienei și a îngrijirii prenatale.
Structura placentei
Placenta are o structură extrem de complexă și sofisticată, care reflectă importanța sa în dezvoltarea fetală și în menținerea sănătății pe parcursul sarcinii. Acest organ vital este compus din mai multe straturi distincte, fiecare având un rol specific și crucial în funcționarea sa generală. Printre aceste straturi se numără:
- Trofoblastul: Primul strat, numit țesutul trofoblastic, este responsabil pentru implantarea placentei în peretele uterin. Acest strat este esențial pentru formarea placentei, deoarece permite ancorarea sa stabilă și facilitează interacțiunea cu țesuturile uterine, asigurându-se astfel un flux adecvat de sânge între mamă și făt.
- Vilozitățile coriale: Aceste proiecții se extind în sângele mamei și permit transferul eficient de substanțe nutritive și gaze. Vilozitățile sunt înconjurate de un strat de celule care reglează acest transfer, asigurându-se că fătul primește tot ce are nevoie.
- Membranele amniotice: Acestea protejează fătul, oferindu-i un mediu stabil în care să se dezvolte. Membranele sunt umplute cu lichid amniotic, care acționează ca un amortizor, protejând fătul de eventualele traume externe.
- Vasele de sânge: Placenta este bogată în vase de sânge, care sunt esențiale pentru circulația substanțelor între mamă și făt. Aceste vase permit transportul rapid și eficient al oxigenului și nutrienților.
Fiecare dintre aceste straturi colaborează într-un mod armonios pentru a asigura nu doar hrănirea fătului, ci și protejarea sa pe parcursul celor nouă luni de sarcină. Această complexitate structurală a placentei subliniază rolul său esențial în dezvoltarea sănătoasă a fătului și evidențiază modul în care organismul uman susține viața.
Când se formează placenta?
Placenta începe să se formeze imediat după fertilizarea ovulului. În primele săptămâni de sarcină, țesutul trofoblastic se dezvoltă rapid, formând vilozitățile care invadează mucoasa uterină. De-a lungul sarcinii, placenta continuă să crească și să se maturizeze, ajungând la dimensiuni considerabile în ultimul trimestru, când greutatea sa poate ajunge la aproximativ 500-600 de grame.
În funcție de etapa sarcinii, placenta trece prin mai multe grade de maturare. Până la 30 de săptămâni se consideră a fi de gradul 0, între 31 și 32 de săptămâni începe gradul I, la 36-37 de săptămâni ajunge la gradul II, iar gradul III apare în jurul săptămânii 38, când organismul se pregătește de naștere.
Factori care pot afecta sănătatea placentei
Următorii factori pot influența sănătatea placentei și pot contribui la apariția unor complicații:
- Vârsta mamei: Problemele legate de placentă sunt mai frecvente în rândul femeilor mai în vârstă, în special după 40 de ani. Această vârstă avansată poate aduce cu sine riscuri suplimentare pentru dezvoltarea sănătoasă a placentei.
- Ruptura prematură a membranelor: În timpul sarcinii, dezvoltarea bebelușului în burtică se face în interiorul sacului amniotic, format din mai multe membrane interconectate. Acest sac conține lichid amniotic, iar placenta se află la exterior. Ruptura acestor membrane înainte de începerea travaliului poate crește riscul de apariție a unor probleme la nivelul placentei.
- Hipertensiunea arterială: Tensiunea arterială ridicată poate afecta fluxul de sânge către placentă, ceea ce poate influența dezvoltarea sănătoasă a fătului.
- Sarcina multiplă: Atunci când o femeie este însărcinată cu mai mult de un copil, riscul de complicații placentare crește semnificativ, din cauza cerințelor mai mari asupra placentei.
- Tulburări de coagulare a sângelui: Orice condiție medicală care afectează capacitatea sângelui de a se coagula sau care crește riscul de formare a cheagurilor poate duce la probleme la nivelul placentei, având un impact negativ asupra sănătății fătului.
- Istoricul de afecțiuni placentare: Femeile care au avut anterior probleme cu placenta au un risc crescut de a dezvolta din nou astfel de afecțiuni în sarcini viitoare.
- Intervenții anterioare la nivelul uterului: Riscul de complicații placentare este mai mare pentru femeile care au suferit intervenții chirurgicale pe uter, cum ar fi cezarienele, deoarece acestea pot afecta structura și funcția normală a uterului.
- Consumul de droguri: Femeile care fumează sau consumă droguri, cum ar fi cocaina, pot experimenta un risc crescut de complicații placentare, având un impact negativ asupra sănătății fătului.
- Traumatismul abdominal: Leziunile cauzate de căderi sau prin impact direct la nivelul abdomenului pot, de asemenea, să crească probabilitatea apariției problemelor la nivelul placentei, afectând astfel sarcina.
Printre cauzele apariției placentei îmbătrânite se numără diabetul avansat, hipertensiunea arterială, tulburările grave de coagulare a sângelui (necompensate în sarcină), anemia severă și, nu în ultimul rând, fumatul și consumul de alcool. Insuficiența placentară poate apărea și ca efect secundar al dezlipirii de placentă, mai ales după luna a șaptea.
Acești factori trebuie luați în considerare de către femeile însărcinate, iar consultarea medicului este esențială pentru a monitoriza sănătatea placentei și a preveni posibilele complicații.
Complicatii legate de placenta
Deși placenta îndeplinește funcții esențiale, pot apărea și complicații care afectează sănătatea mamei și a fătului. Unele dintre acestea includ:
- Placenta previa: Această condiție apare atunci când placenta se află în partea inferioară a uterului, acoperind parțial sau total colul uterin. Acest lucru poate duce la sângerări severe și poate necesita naștere prin cezariană pentru a proteja mama și fătul. Placenta praevia apare în momentul în care placenta se află fie prea aproape de cervix, fie îl acoperă în totalitate.
- Abruptio placentae (dezlipire de placentă): Aceasta este o afecțiune în care placenta se desprinde prematur de peretele uterin. Când aceasta se întâmplă, apare sângerare vaginală de intensitate variabilă și este afectat aportul de substanțe nutritive și de oxigen de la mamă la copil. În cele mai multe cazuri, placenta abruption are indicație de naștere prematură.
- Placenta accreta: Această condiție apare atunci când vasele de la nivelul placentei se dezvoltă adânc în interiorul peretelui uterului. Ca urmare, placenta accreta poate determina sângerare vaginală importantă în trimestrul 3 de sarcină sau pierdere severă de sânge după nașterea copilului. Tratamentul poate necesita practicarea operației cezariene urmată de îndepărtarea chirurgicală a uterului (histerectomie).
- Placenta increta: În cazul acestei afecțiuni, placenta pătrunde în stratul muscular al peretelui uterin.
- Placenta percreta: Aceasta înseamnă că placenta străbate peretele uterin și se poate extinde către organele apropiate, cel mai frecvent către vezica urinară. Placenta percreta apare atunci când țesutul placentar depășește granița normală a uterului. În loc să rămână atașată doar de suprafața internă a uterului, placenta pătrunde în mușchiul uterin și chiar în organe din jur.
- Insuficiența placentară: În cazul în care placenta nu funcționează corespunzător, fătul poate primi o cantitate insuficientă de oxigen și nutrienți, ceea ce poate duce la întârzieri în dezvoltare sau chiar la naștere prematură. Riscul apariției precoce a acestei afecțiuni constă în faptul că placenta furnizează din ce în ce mai puțin oxigen și nutrienți fătului, punându-i viața în pericol. Astfel, bebelușul nu ia în greutate corespunzător și poate avea la naștere o greutate mai mică. Există însă cazuri în care fătul nu mai primește suficient oxigen și se poate sufoca sau se poate dezvolta cu probleme de sănătate.
- Retenția placentară: Apare atunci când placenta nu este expulzată în 30-60 minute după naștere. Poate apărea deoarece placenta devine captivă datorită unui col uterin parțial închis sau pentru că placenta este încă atașată de peretele uterin - fie slab (placenta aderență), fie profund (placenta accreta). Netratată, o placentă care a rămas în uter poate cauza o infecție severă sau o sângerare amenințătoare de viață pentru mamă.
- Infecțiile placentare: Infecțiile pot afecta funcționarea placentei, iar acestea pot avea consecințe grave pentru făt. Infecțiile pot cauza inflamații și pot compromite capacitatea placentei de a îndeplini funcțiile sale esențiale.
Dacă placenta se atașează de peretele muscular al uterului în loc de mucoasa acestuia, nașterea devine mai dificilă și se ajunge de cele mai multe ori la hemoragii severe. Placenta adherens apare atunci când placenta este înțepenită parțial sau total de peretele uterin. Placenta accreta apare atunci când vasele de la nivelul placentei se dezvoltă adânc în interiorul peretelui uterului. De obicei, la finalul sarcinii placenta se desprinde natural după nașterea copilului, fără probleme. Dacă ai placenta percreta, separarea nu se realizează corect, ceea ce duce la sângerări abundente, greu de controlat. Placenta percreta se dezvoltă, de cele mai multe ori, la femeile care au o cicatrice uterină de la o operație anterioară.
Dacă afli din timp despre această complicație, tu și medicul puteți adapta rapid planul de naștere. În majoritatea cazurilor, placenta percreta nu generează simptome vizibile la început. Multe femei descoperă problema doar în timpul examinărilor de rutină. Trebuie să știi că uneori, placenta percreta se descoperă chiar în timpul nașterii, atunci când placenta nu se poate îndepărta și apare sângerare intensă. De aceea, monitorizarea constantă și evaluarea corectă în sarcină fac diferența.
Riscul apariției precoce a acestei afecțiuni constă în faptul că placenta furnizează din ce în ce mai puțin oxigen și nutrienți fătului, punându-i viața în pericol. Din păcate, nu există simptome clare pe care viitoarea mamă să le poată recunoaște, însă grețurile foarte intense și lipsa poftei de mâncare sunt manifestări care ar trebui să o determine să se prezinte la medicul care urmărește sarcina.
Dacă nu este tratată, mama este predispusă atât la apariția infecțiilor, cât și la hemoragii puternice. Apare atunci când contracțiile uterine nu sunt suficient de puternice pentru a expulza placenta. Atunci, placenta rămâne ușor atașată de peretele uterin. Este atunci când placenta se detașează cu succes de peretele uterin dar nu este expulzată din uter.
Cum se produce expulzia placentei?
Multe femei nu realizează că procesul de naștere nu se încheie odată cu travaliul. Defapt, el se încheie atunci când placenta este expulzată din uter. În majoritatea cazurilor, placenta este expulzată automat după ce bebelușul a fost născut. Dacă placenta rămâne înăuntrul uterului mamei, consecințele pot fi dezastruoase.
Stagiul final al travaliului ia loc atunci când placenta este expulzată din uterul mamei. A doua fază este nașterea bebelușului.
Dacă vei naște pe cale vaginală, și placenta va fi expluzată vaginal - în timpul celei de-a treia faze a travaliului. După ce vei naște, vei continua să ai contracții ușoare ale uterului. Medicul poate masa ușor partea inferioară a abdomenului tău pentru a stimula uterul să se contracte și să expulzeze placenta. Ți se va cere să împingi încă o dată pentru eliminarea placentei, care se produce împreună cu o cantitate mică de sânge. Expulzia placentei durează în mod normal aproape 5 minute. În unele cazuri, poate dura până la 30 minute.
Dacă ai născut prin operație cezariană, medicul va îndepărta placenta în timpul intervenției. Pentru a se asigura că este intactă, medicul va examina placenta odată ce a fost eliminată. Orice fragment care a rămas în uter va trebui să fie îndepărtat pentru a preveni sângerarea și infecția.
La naștere, copilul nu suferă o traumă. Există un stres în timpul travaliului, o situație cu potențial socogen dacă bebelușul nu reușește să se adapteze. Este un stres, în sensul că pentru o perioadă de până la un minut, corespunzător unei contracții, nu primește suficient sânge de la mamă. Dar nu trebuie să fie o traumă. Tocmai de aceea există echipa medicală: să se asigure că nu devine o traumă. Este o trecere de la un mod existențial, în care totul îi este asigurat, la altul în care trebuie să respire singur, să mănânce singur, să cheltuie energie ca să existe. Face parte din normalitate. Are nevoie de pauze între contracții ca să-și reechilibreze nevoile metabolice.
După nașterea copilului, corpul elimină placenta, organul care a hrănit bebelușul pe durata sarcinii. Pulsatiile cordonului ombilical inceteaza dupa cateva minute, iar acesta trebuie pensat si sectionat. Uterul se contracta pe placenta care incepe sa se dezlipeasca, alunecand in vagin. Se verifica apoi partile moi, adica tesuturile pe unde a trecut copilul: colul, vaginul si perineul, pentru a constata daca sunt rupturi care trebuie cusute (suturate).
Odată ce placenta este eliminată, medicul o va examina pentru a se asigura că este intactă. Orice fragment rămas în uter ar putea cauza probleme precum sângerări sau infecții și trebuie îndepărtat.
Importanța controlului prenatal
Este esențial ca gravidele să urmeze controalele prenatale pentru a monitoriza sănătatea placentei și a fătului. Aceste vizite permit medicilor să identifice eventualele complicații și să intervină prompt pentru a proteja atât mama, cât și copilul. Controlul regulat ajută la prevenirea complicațiilor prin evaluarea creșterii fătului și a funcției placentare.
Dacă ai vreo boală cronică, cum ar fi hipertensiunea arterială, obține controlul tensiunii arteriale. Nu fuma și nu consuma droguri. Nu face o operație cezariană dacă nu este indicată. Dacă la sarcinile anterioare ai avut vreo problemă placentară, discută cu medicul obstetrician despre măsurile de prevenție pentru a reduce probabilitatea ca afecțiunea să revină. Medicul îți va monitoriza cu atenție sarcina pe toată durata ei.
Mergi la o consultație la medicul tău obstetrician dacă în timpul sarcinii ai: sângerare vaginală, durere abdominală, durere de spate severă, contracții uterine frecvente.
Placenta și medicina regenerativă
Placenta este considerată o sursă valoroasă de celule stem, având un potențial imens în medicina regenerativă. Peste 85 de boli sunt tratate astăzi cu terapii bazate pe celule stem, cu rezultate extraordinare în diferite tipuri de cancer, leucemie, AVC și autism.
„Placenta este noua vedetă a medicinei. Am tratat, cu ajutorul transplantului de celule stem hematopoietice, pacienți disperați, fără șanse de recuperare, din toată lumea, care sufereau de paralizie cerebrală, autism, accident vascular cerebral și alte boli, în cei 3 ani și jumătate alături de Cord Blood Center Health. În ultimii 10 ani, au fost derulate peste 1.700 de studii ce vizează terapiile pe bază de sânge placentar și se estimează că, în următorii 8-10 ani, din ce în ce mai multe astfel de terapii vor putea fi accesibile pacienților”, a declarat Prof. Dr. Nils H.
„Placenta este mult mai mare și prezintă cea mai variată gamă de celule, care sunt și cele mai tinere, astfel își mențin calitatea și se dezvoltă cel mai bine. Totodată, celulele de la nivelul placentei nu prezintă markeri imunologici și pot fi folosite în tratarea bolilor autoimune, a căror incidență crește la nivel mondial, de la an la an. Recoltăm toate țesuturile perinatale, imediat după naștere, indiferent de particularitățile nașterii. Recoltarea se face la spital, indiferent că este public sau privat, de către medicul ginecolog. E important de menționat că, aceste țesuturi, în lipsa recoltării, sunt considerate deșeuri biologice și se vor arunca”, a explicat Dr.
„Imediat cum kit-ul ajunge în laborator, componentele sunt procesate și stocate separat. Urmează ciclul de criogenare, ce presupune răcirea controlată și treptată, timp de 80 de minute, de la 4 la -196 de grade Celsius. Grupul Cord Blood Center a fost înființat în urmă cu peste două decenii, în Slovacia, și este prezent în opt țări europene.
Doctor Ignatov Oana - Recoltarea Celulelor Stem la Naștere – Beneficii și Importanță
Peste 80.000 de familii au ales serviciile Cord Blood Center, în cei 16 ani de când suntem în România, și ne dorim să ajungem la cât mai mulți viitori părinți. Tocmai de aceea, venim cu cea mai bună ofertă din piață la recoltarea placentei. Cord Blood Center este prima și cea mai mare bancă de celule stem din România. Cu peste 20 de ani de experiență la nivel de grup, compania este prezentă în 8 țări europene și se numără printre liderii acestui segment de piață.
Clamparea întârziată a cordonului ombilical permite transferul unei cantități mai mari de sânge de la placentă la copil, crescând volumul sanguin al copilului cu până la o treime.