Secretiile vaginale care apar dupa fiecare nastere, fie ea naturala sau prin operatie cezariana, se numesc lohii.
Sunt compuse din sange, mucus si tesut uterin.
Mirosul este similar cu cel al scurgerilor menstruale, insa aceste scurgeri numite lohii pot dura pana la cateva saptamani.
Lohiile sunt initial abundente si scad treptat in volum pana la un flux mai usor, iar incet-incet dispar.
Intregul proces poate sa dureze cateva saptamani, insa poate sa fie diferit ca durata si intensitate de la o persoana la alta si chiar diferit pentru aceeasi proaspata mamica, de la o nastere la alta.
Fiecare persoana este diferita, dar, in general, lohiile urmeaza o progresie similara in culoare si volum.
Evolutia lohiilor are trei etape.
Durata fiecarei etape si felul in care arata aceste lohii, poate varia de la persoana la persoana si de la caz la caz.
Lohiile au culoarea rosu inchis sau aprins, timp de cel putin trei sau patru zile.
Fluxul este abundent si se pot observa si cheaguri mici de sange.
In aceasta perioada, este normal sa folositi pentru lohii, un absorbant postnatal sau maxi la fiecare 2-3 ore.
Dupa aproximativ o saptamana, lohiile devin mai apoase si isi pierd din intensitatea culorii, ajungand la o culoare roz-maronie.
Fluxul este mai usor si este posibil sa nu mai folositi atat de multe absorbante.
Consistenta acestor lohii este mai apoasa decat cea a lohiilor din prima etapa.
Pot dura de la 4 la 12 zile.
In cele din urma, secretiile de dupa nastere, numite lohii, capata o culoare alb-galbuie si o consistenta cremoasa.
Lohiile vor mirosi ca sangele menstrual.
Atentie, nu ar trebui sa aiba un miros urat!
Exista unele asemanari intre sangele menstrual si lohii.
Ambele au un miros distinct si incep ca o scurgere puternica de culoare rosu inchis.
Cea mai mare diferenta intre cele doua tipuri de scurgeri este ca lohiile dureaza mult mai mult.
O menstruatie tipica dureaza aproximativ o saptamana.
Daca nasterea a fost prin cezariana, vor exista sangerari in continuare cateva saptamani, dar ar putea fi mai putine decat daca nasterea ar fi fost pe cale vaginala.
Vindecarea dupa nastere dureaza cateva saptamani.
Este necesar ca proaspata mamica sa se odihneasca in aceasta perioada cat mai mult posibil.
E nevoie sa i se dea timp corpului sa se vindece.
Oricat de interesanta ar parea o reluare a activitatilor obisnuite, acest lucru poate prelungi perioada de vindecare.
Nu utilizati tampoane si nu introduceti nimic in vagin decat dupa ce ati consultat medicul.
Cel mai bine este sa evitati actul sexual timp de cel putin sase saptamani dupa nastere.
Lohiile nu provoaca de obicei complicatii.
Cantitatea de sange ar trebui sa se reduca de la sine pana cand se opresc.
Lohiile constituie o etapă normală în procesul natural de refacere a corpului tău postpartum.
Vaginul tău și întregul sistem reproductiv este foarte vulnerabil imediat după naștere.
Încă se reface, și încă pot exista leziuni la nivelul pereților vaginali și al cervixului.
Imediat după naștere și în primele zile, lohiile pot fi foarte abundente, și pot rămâne așa chiar și după ce părăsești spitalul și ajungi acasă cu bebelușul.
În special dacă te miști mult și suprasoliciți corpul.
Abia după câteva zile, fluxul acestor sângerări începe să se reducă.
Pe măsură ce sângerarea se reduce la scurgeri ocazionale, vei folosi din ce în ce mai puține absorbante și vei putea să treci la protejslipuri (absorbante zilnice).
Sângerările vaginale postpartum evoluează diferit pentru fiecare femeie.
Fiecare zi este diferită, și timpul necesar până lohiile dispar definitiv diferă în funcție de mai mulți factori.
Deși lohiile pot continua până la 8-12 săptămâni de la naștere, în mod normal ele se schimbă cel mai vizibil de-a lungul primelor 6 săptămâni.
În mod normal, ți-am spus mai sus cum se schimbă culoarea naturală a lohiilor în funcție de stadiul în care te afli în perioada postpartum.
Ce nu este normal este ca sângerările să fie de culoare diferită, spre exemplu verzui.
Sau să-și păstreze aceeași culoare de roșu aprins sau închis la mai multe zile de la naștere.
După primele două săptămâni, ar trebui ca nuanța lor să se schimbe și fluxul să se reducă.
Cât despre textură, este normal ca în primele zile lohiile să conțină cheaguri mici.
Dar acestea nu ar trebui să depășească dimensiunea unor monede, și ar trebui să se reducă.
Cu toate că experiența fiecărei mămici cu lohiile este diferită, există câțiva factori care au un efect sigur asupra cantității de sânge pe care o pierzi.
Te ridici în picioare: vaginul are o formă asemănătoare unei cupe.
Când stai întinsă sau stai jos, scurgerile se pot acumula într-o cantitate mai mare în vagin.
Oricât ar fi de eficiente absorbantele, lohiile pot fi foarte abundente mai ales în primele zile și în special dimineața sau când te ridici brusc în picioare.
Așa că alege să porți îmbrăcăminte și lenjerie pe care nu te va deranja să le murdărești.
Absorbantele Enroush sunt făcute din bumbac 100% organic și îți pot oferi o protecție sigură, fără substanțe toxice care îți pot cauza iritații și infecții ale zonei intime.
Deși există ghiduri generale despre evoluția lohiilor, este important de reținut că fiecare femeie este unică, iar perioada de recuperare postpartum poate varia.
În mod normal, ți-am spus mai sus cum se schimbă culoarea naturală a lohiilor în funcție de stadiul în care te afli în perioada postpartum.
Ce nu este normal este ca sângerările să fie de culoare diferită, spre exemplu verzui.
Sau să-și păstreze aceeași culoare de roșu aprins sau închis la mai multe zile de la naștere.
După primele două săptămâni, ar trebui ca nuanța lor să se schimbe și fluxul să se reducă.
Cât despre textură, este normal ca în primele zile lohiile să conțină cheaguri mici.
Dar acestea nu ar trebui să depășească dimensiunea unor monede, și ar trebui să se reducă.
Nu apar ca o consecință negativă sau ca o problemă, ci sunt un element natural al procesului de vindecare prin care trece corpul mamei în perioada postpartum.
Nu utilizati tampoane si nu introduceti nimic in vagin decat dupa ce ati consultat medicul.
Cel mai bine este sa evitati actul sexual timp de cel putin sase saptamani dupa nastere.
Cultura lohiilor este recomandată, în principal, pacientelor care observă, după naștere, scurgeri vaginale anormale.
Sunt situații în care lohiile își pot schimba aspectul și mirosul.
Scurgerile pot deveni urât mirositoare, de culoare verzuie, cu eliminare de cheaguri mari de sânge, însoțite de febră și frisoane, amețeli, umflături la nivelul vaginului și dureri abdominale și în zona pelvină.
În laborator, produsul biologic este însămânţat pe medii de cultură şi apoi incubat la temperaturi de 35-37 ºC, pentru o perioadă de 24-48 de ore.
Rezultatul se citește după expirarea perioadei de incubare.
În cazul în care este identificat unul dintre tipurile de bacterii pentru care s-a făcut prelucrarea, se continuă cu efectuarea antibiogramei.
Un rezultat negativ semnalează lipsa bacteriilor și, deci, a infecției.
Există, totuși, posibilitatea că aceasta să fie provocată de germeni anaerobi sau ca prelevarea probei să fie incorectă.
Leucoreea sau „scurgerea vaginală” reprezintă una din principalele simptome ginecologice.
Aceasta poate fi însoţită de disurie, dispareunie superficială, senzaţie de arsură vulvară, mâncărimi sau miros neplăcut.
Leucoreea „fiziologică” sau secreţia vaginală normală este albă, nemirositoare şi este formată din apă (produs de secreţie a epiteliului vaginal şi/sau cervical), celule epiteliale vaginale şi cervicale descuamate, flora bacteriană normală, electroliţi şi alţi compuşi chimici.
Flora bacteriană vaginală normală formează biocenoza vaginală, considerată un ecosistem dinamic.
Condiţiile de dezvoltare a florei normale sunt reprezentate de pH-ul vaginal normal: 3,8 - 4,2 şi de temperatura normală.
În condiţiile unei secreţii adecvate de estrogeni (la femeia de vârsta reproductivă), celulele epiteliale vaginale au un conţinut corespunzător de glicogen.
Acesta este metabolizat de flora vaginală (în special de bacilii Doderlein-Lactobacillus acidophilus) în acid lactic, care menţine pH-ul vaginal în limite normale.
Aceste valori de pH împiedică dezvoltarea bacteriilor şi protozoarelor patogene.
De asemenea, lactobacilii eliberează peroxid de hidrogen, care împiedică dezvoltarea germenilor anaerobi.
Pe lângă lactobacili, în secreţia vaginală normală mai apar în număr redus bacterii aerobe de tipul difteroizilor, streptococilor, stafilococilor sau anaerobi (peptococi, peptostreptococi, Bacteroides speciae), precum şi mycoplasme sau tulpini izolate de Candida.
Trichomoniaza vaginală - reprezintă 5-10% din infecţiile vaginale, este produsă de protozoarul flagelat Trichomonas vaginalis (extrem de sensibil în mediul exterior) şi are transmitere aproape exclusiv sexuală.
Rezervorul este reprezentat în primul rând de vaginul femeii bolnave sau purtătoare, dar parazitul se mai poate localiza în uretră, glandele Skeene, glandele endocervicale; ~50% din femeile care găzduiesc acest microorganism sunt asimptomatice.
Candidoza vulvovaginală - cea mai frecventă dintre infecţiile fungice, care reprezintă ~ 30-35% dintre infecţiile vaginale; întâlnită mai frecvent la femei gravide, femei care au diabet, care utilizează DIU, care prezintă imunodeficienţă, postantibioterapie.
Vaginoza bacteriană - cu o frecvenţă de 60% din infecţiile vulvovaginale, reprezintă dezvoltarea anormală a florei comensuale, condiţionat patogene, predominant anaerobe din vagin (specii de Bacteroides, Peptostreptococcus, Gardenella vaginalis şi G.
Cervicitele.
Colul uterin are rolul unei bariere între flora bacteriană vaginală şi mediul steril endometrial şi endotubar.
Mucusul cervical constituie nu numai o barieră fizică, ci mai ales un obstacol bacteriostatic, la acest nivel izolându-se anticorpi şi celule inflamatorii.
A fost dovedit tropismul pentru epiteliul columnar al endocolului a unor germeni (N. gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis) consideraţi agenţi patogeni ai endocervicitelor.
Infecţia cu Neisseria gonorrhoeae, diplococ Gram-negativ, se transmite în principal prin contact sexual, frecvent este asimptomatică (infecţia endocervicală asimptomatică în >80% din cazuri), cronică, cu potenţial de reactivare la menstră; uneori simptomele sunt predominant urinare.
Infecţia cu Chlamydia trachomatis, microorganism obligatoriu intracelular (“bacterie cu comportament de virus”), ce nu îşi poate sintetiza ATP-ul.
Dintre serotipurile descrise, cele cuprinse între D şi K produc o serie de boli cu transmitere sexuală.
La femeie, Chlamydia se cantonează la nivel uretral, putând da un sindrom uretral (disurie, urini “sterile”), la nivelul endocolului (endocervicita) sau ascensionează, de obicei silenţios, la nivelul endosalpinxului.
Infecţiile cu Mycoplasma homins şi Ureaplasma urealyticum, germeni procarioţi, fără perete celular rigid, ce aparţin florei comensuale a tractului genital inferior la femeia activă sexual.
Mecanismul prin care devin patogene nu este bine definit, dar viaţa sexuală dezordonată, promiscuitatea, nivelul socio-economic scăzut par a fi factori favorizanţi.
Clinic, se pot manifesta ca uretrite, vulvovaginite, skeenite, bartholinite, cervicite, cu tablou necaracteristic.
Infecţiile cronice sau incorect tratate sunt incriminate ca factor de infertilitate feminină.
Boala inflamatorie pelvină este un termen general ce denumeşte infecţia şi inflamaţia organelor tractului genital feminin superior (uter, trompe uterine, ovar) şi este în general consecinţa unei infecţii de tract genital inferior, dar poate fi favorizată şi de utilizarea DIU, manevrelor instrumentale ginecologice recente în cavitatea uterină.
Germenii implicaţi cu cea mai mare frecvenţă în determinismul BIP sunt: Chlamydia trachomatis - după serologie se estimează că ~ 60% din toate cazurile de endometrită/salpingită se datorează C. trachomatis, N. gonorrhoeae, mycoplasme (M.
Pachetul de analize ginecologice este un set de investigații esențiale pentru monitorizarea sănătății sistemului reproducător feminin.
Acest pachet este recomandat femeilor de toate vârstele, în special celor care doresc să prevină sau să monitorizeze afecțiuni ginecologice.
Este deosebit de important pentru femeile care și-au început viața sexuală, cele care doresc să-și evalueze starea de sănătate reproductivă, precum și femeilor aflate la menopauză.
Importanța examenului ginecologic anual
Beta hCG (human Corionic Gonadotropin - gonadotropina corionică umană) este un hormon produs în principal de celulele placentare în timpul sarcinii.
Beta hCG este o glicoproteină produsă inițial de celulele trofoblastice, care formează ulterior placenta.
Principalul rol al acestui hormon în organism este susținerea corpului luteal, astfel încât să producă progesteron, hormon esențial pentru menținerea sarcinii în primele săptămâni.
După fertilizare, nivelurile de beta hCG încep să crească semnificativ, iar acest hormon poate fi detectat în sânge și urină.
Deși hCG este în principal produs de placentă, cantități mai mici sunt produse și în glanda pituitară, ficat și colon.
Cum funcționează testul Beta hCG?
Testul pentru beta hCG poate fi efectuat fie prin analiza urinei, fie a sângelui.
Testele de sarcină la domiciliu sunt, în mod obișnuit, teste de urină care detectează prezența acestui hormon.
Când ar trebui să se facă testul Beta hCG?
Cel mai frecvent motiv pentru a efectua un test beta hCG este confirmarea unei sarcini.
Un test beta hCG cantitativ poate fi folosit pentru a urmări creșterea normală a sarcinii.
O creștere anormal de lentă sau de rapidă a nivelurilor de hCG poate indica probleme, cum ar fi o sarcină ectopică (extrauterină) sau un avort spontan.
Dacă apar semne de complicații, cum ar fi sângerarea vaginală, durerile abdominale severe sau dispariția bruscă a simptomelor de sarcină, un test de beta hCG poate ajuta la diagnosticarea cauzei.
Testele beta hCG sunt folosite și pentru diagnosticarea și monitorizarea anumitor tipuri de cancer, inclusiv tumorile de celule germinale, cancerul de ovar, testicular sau alte tipuri de tumori trofoblastice.
Cum mă pregătesc pentru testul beta hCG?
Dozarea beta hCG nu necesită o pregătire specială.
Nivelurile de hCG variază foarte mult în funcție de vârsta sarcinii.
Niveluri scăzute: Un nivel de beta hCG mai scăzut decât normal poate indica o problemă cu sarcina, cum ar fi o sarcină ectopică, un avort spontan sau o problemă cu dezvoltarea placentei.
Niveluri ridicate: Nivelurile excesiv de ridicate de hCG pot fi un semn al unei sarcini molare, o afecțiune rară în care placenta se dezvoltă anormal și nu există un făt viabil.
Ce trebuie să faci dacă obții rezultate anormale?
Beta hCG este un hormon esențial pentru diagnosticarea și monitorizarea sarcinii, dar are și alte roluri medicale importante.
Sună acum la numărul scurt *8787, alege centrul de recoltare cel mai apropiat și programează-te pentru efectuarea analizelor.
Hemoragiile de origine necunoscută (oculte) evidențiate în materiile fecale pot avea originea în diverse segmente ale tubului digestiv.
La acest nivel al tubului digestiv, hemoglobina este transformată în hematină, sub acțiunea sucurilor digestive, aceasta fiind detectabilă în materiile fecale.
Cancerul colorectal (CRC) reprezintă 13% din totalitatea cazurilor de cancer la adult și este cea mai frecventă formă de cancer, la sexul masculin.
Rata de supraviețuire la 5 ani, pentru cancerele în stadiu incipient (stadiile I și II) este de aproximativ 90%, cu o scădere accentuată la 5% pentru cancerele în stadiul IV.
Cu toate acestea, există dovezi științifice substanțiale conform cărora CRC poate fi prevenit sau diagnosticat în stadii incipiente, iar determinarea hemoragiilor oculte este un test de screening deosebit de important pentru medicina preventivă.
Screening-ul pentru cancer colorectal, prin evidențierea hemoragiilor oculte în materiile fecale, ar trebui să înceapă de la vârsta de 50 ani.
La pacienții cu rude de gradul I, diagnosticate cu tumori colorectale înainte de vârsta de 60 de ani, screening-ul ar trebui să înceapă la vârste mai precoce, de la 40 de ani sau cu 10 ani mai devreme, comparativ cu vârsta celei mai tinere rude din familie, ce a fost diagnosticată cu această patologie.
Depistarea hemoragiilor oculte, în scaun, se realizează cu ajutorul unui test imunologic efectuat din fecale (FIT), metoda fiind extrem de acurată și sensibilă, inclusiv pentru detectarea unor cantități extrem de mici de sânge, aflate în compoziția fecalelor.
Această metodă folosește anticorpi specifici, îndreptați împotriva hemoglobinei din sângele prezent.
Specificitatea crescută pentru identificarea hemoglobinei din fecale și ușurința în testare, fac acest test superior în termeni de performanță analitică și clinică.
Sensibilitatea și specificitatea testului FIT, folosit ca test de screening pentru cancerul colorectal avansat, au fost evaluate în mai multe studii extinse.
Pentru valori între 10 - 60 μg Hb/g fecale s-a observat o variație între 28,9% (95% IC; 21,7- 37,2%) și 46,5% (95%IC; 38,1-55% respectiv, între 85% (95%IC; 82,3 - 87,3%) și 93,2% (95% IC; 91,2-94,8%), în ceea ce privește sensibilitatea și specificitatea clinică a testului.
Specificitatea testului, la pacienți care prezintă toate tipurile de leziuni colorectale, variază între 94,6 - 97,8%, iar valoarea predictivă pozitivă (VPP) este cuprinsă între 95.9 - 94.7% pentru valori ale hemoglobinei fecale cuprinse între 10 și 60 μg /g de fecale.
Sarcina e o perioadă plină de emoții și provocări în care te pregătești cum știi tu mai bine să aduci pe lume un bebelus sănătos și vesel.
Informațiile despre cele 9 luni de sarcină vor veni din toate părțile, dar e important să acorzi atenție numai celor venite din partea specialiștilor.
Ne dorim să îți fim alături în această perioadă frumoasă, așa că am stat de vorbă cu dr. Lucia Iurco, Medic primar Obstetrică - Ginecologie la Donna Medical Center, despre cele mai importante investigații și analize medicale din timpul sarcinii.
Probabil cea mai fericită zi din viața unei femei este cea în care află că este însărcinată.
Ce le spuneți viitoarelor mămici despre sarcină, înainte de a le vorbi despre investigații și analize?
Dr. Lucia Iurco: După confirmarea sarcinii, le explic că cel mai important pentru următoarele 9 luni este să aibă alături un medic expert în monitorizarea sarcinii.
În cadrul primei consultații, le descriu etapele necesare pentru urmărirea corectă a sarcinii și pentru o evaluare constantă a sănătății lor și a fătului și le ofer anumite recomandări legate de stilul de viață pe timpul sarcinii.
Care sunt recomandările pentru primele săptămâni de sarcină?
Dr. Lucia Iurco: În primă fază, viitoarea mămică realizează o consultație obstetricală și o serie de analize prin care pacienta și medicul se asigură că mama nu are o problemă de sănătate care ar putea afecta evoluția sarcinii și starea fătului.
Aici sunt incluse analize de sânge care atestă absența anemiei și a problemelor de coagulare (hemoleucograma completă, coagulograma), analize care evaluează funcția ficatului și rinichilor (transaminaze, uree, creatinină, acid uric, profil lipidic, glicemie) precum și dozări hormonale.
Este extrem de important să evaluăm prezența sau absența imunizării pentru anumite infecții cunoscute pentru influența lor asupra mamei sau a fătului (profil TORCH, screening pentru hepatita B și C, HIV, VDRL, precum și examen complet al secreției vaginale, sumarul de urină și urocultura).
Nu în ultimul rand, se va determina grupul de sânge al mamei și al tatălui.
În funcție de anamneză și datele clinice mai pot exista o serie de analize suplimentare care medicul le va recomanda după caz.
Ce urmărește ecografia în primul trimestru de sarcină?
Dr. Lucia Iurco: Prima ecografie în trimestrul 1 ne confirmă localizarea intrauterină a sarcinii, viabilitatea embrionului și stabilește vârsta gestațională.
Următoarea și cea mai importantă ecografie din trimestrul 1 (efectuată în săptămânile 12-13) este morfologia de prim trimestru, în cadrul căreia se verifică conformația corectă a fătului și se pot depista unele anomalii majore de structură ale acestuia.
În legatură strânsă cu aceasta este testul de screening genetic care evaluează riscul anomaliilor cromozomiale (dublu test, dry test de prim trimestru sau testul non invaziv.)
Ce ne puteți spune despre investigațiile din al doilea trimestru?
Dr. Lucia Iurco: În trimestrul 2, bebelușul crește rapid și burta gravidei devine vizibilă.
Abia acum putem face măsurători și putem stabili sexul fătului, cu ajutorul ecografiei de morfologie fetală.
Morfologia de trimestrul doi (săpt. 22-24) este esențială în urmărirea sarcinii.
În cadrul acestei investigații, efectuată ideal la 22-24 de săptămâni, sunt examinate în detaliu organele fătului, se apreciază structura și dezvoltarea acestora, lichidul amniotic, mărimea și localizarea placentei.
colul uterin, circulația la nivelul cordonului ombilical și arterelor uterine materne.
Morfologia fetală are și rolul important de a depista un număr mare de afecțiuni și malformații fetale, ea putând detecta anomaliile fetale cu o rată medie de 56%.
Mai sunt necesare analize medicale în trimestrul 2?
Dr. Lucia Iurco: Da, există analize specifice acestui trimestru, cum ar fi screeningul pentru diabet gestațional.
Se vor repeta anumume analize efectuate în primul trimestru (HLG, sumarul de urină, probele hepatice).
Ce ne puteți spune despre trimestrul trei?
Dr. Lucia Iurco: În ultimul trimestru al sarcinii, medicul va realiza ecografia fetală cu biometrie, pentru evaluarea dimensiunilor și greutății fătului, prezentației și placentei.
Morfologia de trimestru 3 (săpt. 32-34) poate depista în plus anomalii cardiace minore și unele anomalii ale sistemului nervos central sau musculo-scheletal.
O altă investigație este examenul Doppler, prin care se măsoară fluxul sangvin în anumite regiuni anatomice ale fătului.
Analize obligatorii pentru acest trimestru sunt examenul de urină, examenul bacteriologic de secreție vaginală, repetarea unor examene medicale precedente, în funcție de valorile obținute anterior.
Cât de des trebuie realizată o ecografie de sarcină?
Dr. Lucia Iurco: Dacă în cazul unei sarcini fără probleme urmărim un plan standard de controale, deseori sunt situații când trebuie să repetăm o investigație pentru un diagnostic corect.
Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe sfatulmedicului.ro au scop informativ și educațional.
Ele nu pot substitui consultul medical direct și nici diagnosticul stabilit în urma investigațiilor și analizelor medicale.
tags: #valorile #analizelor #din #lohii