Din lipsa izvoarelor, s-au emis mai multe teorii cu privire la caracterul religiei geto-dacilor. Astfel, din faptul ca Herodot vorbeste pe larg numai despre Zalmoxis, spunand ca unii geti „ii mai spun si Gebeleizis” si ca getii „cred ca nu exista alt zeu afara de al lor” (IV, 94), precum si din faptul ca numele Gebeleizis nu mai apare nicaieri la scriitorii antici, s-a tras concluzia ca religia geto-dacilor a fost monoteista, teorie respinsa insa de cvasitotalitatea cercetatorilor romani si straini.
Henoteismul versus monoteismul. S-a facut greseala sa se afirme ca si marele invatat roman Vasile Parvan (1882-1927) ar fi fost adeptul acestei teorii; ceea ce este inexact. Parvan nu vorbea despre monoteismul geto-dacilor, ci despre henoteismul acestora. In henoteism, divinitatea principala este adorata ca si cand ar fi singura, dar fara sa fie singura divinitate. Henoteismul reprezinta numai o ierarhizare a divinitatilor, nu un monoteism.
Teoria care s-a impus in istoriografia romaneasca actuala este aceea a politeismului geto-dacic, desi acordul intre cercetatori cu privire la numarul, numele, caracterul, atributele divinitatilor geto-dacice este departe de a se fi stabilit, din cauza lipsei izvoarelor. Astfel, zeul principal al geto-dacilor, Zalmoxis, chiar daca a avut, intr-o perioada foarte indepartata, caracter demonic, htonian, in perioada de inflorire a civilizatiei dacice el avea cu siguranta caracter uranian, era zeu al cerului, cum a sustinut Parvan, nu al lumii subterane si al vegetatiei, cum sustine, de pilda, prof. I. Russu. „Oricare ar fi fost preistoria sa, Zalmoxis, asa cum era venerat de geto-daci, nu era un zeu al pamantului, nici al fertilitatii agrare, nici un zeu al mortilor”, spune Mircea Eliade.
O a doua divinitate importanta a geto-dacilor va fi fost Gebeleizis, chiar daca numele acestui zeu apare in literatura antica numai la Herodot. Gebeleizis va fi fost un zeu al cerului si in special al furtunii si al fulgerului. Cercetatorii incline sa vada zeitati dacice in unele dintre numirile de zeitati romane sau tracice descoperite in inscriptiile dacice din perioada romana a Daciei.
In mitologia geto-dacilor apar in principal doua divinitati feminine. Acestea sunt numite Bendis, zeita padurilor si a lunii, a dragostei si maternitatii, si Kotyy, zeita-mama a tracilor si dacilor. Printre strainii contemporani sau nu care au scris despre daci si triburile din Dacia se numara Herodot, Strabon, Platon, Sofocle, Menandru, Iordanes dar si Mircea Eliade, Vasile Parvan, Romulus Vulcanescu, D.A. Xenopol, I.I. Russellu, W. Tomaschek, G. Bessel, C. Clemen si altii.
Despre Bendis: Zeita a fost mentionata atat de Herodot cat si de Strabon ca zeita a padurilor si vrajilor, asemanatoare cu Artemis la greci sau Diana la romani. Bendis este singura zeita a dacilor despre care avem imagini si reprezentari artistice clare. Ea a fost adorata ca zeita a lunii, a padurilor, a farmecelor, a noptii si poate ca zeita a magiei. Bustul de bronz de la Piatra Rosie o arata cu sani proeminenti, ceea ce conduce la presupunerea ca era o zeita adorata in primul rand de femei de aceea este probabil sa fi fost patroana dragostei si maternitatii.
Pe reliefuri si statuete mici, Bendis este reprezentata purtand veșminte trace si cu un coif ascutit. Adesea are o sulita in mana stanga si o cupa sacrificiala in mana dreapta. Zeita purta o tolba de sageti pe umar. Din secolul al V-lea a. C., Bendis era obiectul unui cult de stat in Atena. In ceremonii numite Bendideia aveau loc doua procesiuni, una formata din atenieni, alta din tracii bogati din Pireu. Templul zeitei, Bendideion. A fost identificata cu Artemis sau cu Hecate.
Despre Cotys (Kotys): Cotys este zeita-mama, probabil personificarea fertilitatii in mitologia tracilor si dacilor. Strabon descrie cultul zeitei Cotis ca apropiat de cel al zeitei Bendis. El spune ca edonii cantau la niste instrumente ce scoteau sunete ciudate, sub forma de tunete, provocate de niste tobe mari, probabil sunet combinat cu acordul unor corzi frenetice, ritual muzical asemanator celui dedicat zeului Sabazius (Dionis). Cultul ei mai poate fi asemanat cu cel al zeitei Attis si al Cybelei. Cotys poate fi asemanata cu zeitatea Mama a tracilor si dacilor, Api. Cultul acestei zeite nu este nicăieri mai raspândit ca in nordul Marii Negre. Interesanta este asemanarea dintre reprezentarile acestei zeite adorata de sciti si reprezentarile tracice a Marii Zeite jumatate femeie - jumatate Pom al Vietii.
In cultura geto-daca, a existat o viziune asupra mortii diferita: Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materiala, la cea spirituala, cea a mortilor, peste care guverna Zamolxes. Herodot povesteste ritualul de trimitere al solului, iar tinerii erau aleși pentru a fi trimiși la Zamolxes in cadrul unor ceremonialuri. Aceasta credinta a imortalitatii este vazuta de Eliade ca o transformare a nemuririi prin initiere, asemanatoare cu Misterele grecesti.
Mitologia celtilor si legatura cu geto-dacii: mitologia celtica este o arie distincta, cu un panteon politeste. Este conceputa ca politeista si influentata de grecism si romanism in interpretarea romanas. Caesar mentiona zeul Lug printre primii zei, alaturi de Mercur, Apollo, Marte, Jupiter si Minerva. Desi interpretarea lui Caesar a fost contestata, ea ofera o imagine despre felul in care elvetii, galii, irlandezii si scoțienii concepeau zeii lor.
In egiptologie, sincretismul religios si rearanjarea zeitatilor arata cum culturile se amestecau in Orientul Apropiat si in Orientul Mijlociu; Atena, Artemis, Hecate si legaturile dintre geți si alte zeitati sunt discutate in cadrul acestor arhetipuri. In relatia geto-dacilor cu lumea mediterraneana, exista si ideea unei sincretizari cu zeiti romani sau grecesti, cum ar fi Diana, Liber sau Terra Daciae.
De la surse arheologice, s-a observat ca in epoca romana, ritualuri si imagini ale zeitei Bendis se intalnesc pe teritoriul Daciei; masca de pe cetatea de la Sarmizegetusa si busturi din Piatra Rosie reprezinta credinta fata de o zeita a vetrei, iar reinterpretarile contemporane continua sa analizeze aceste figuri in contextul ritualurilor geto-dace.
Portul geto-dacilor este dificil de reconstructat, dar trasaturi din Columna lui Traian si din alte artefacte aduc o imagine a robustetii si a definitiilor corporale: barbati cu haine lungi, bracuiri si incaltaminte specifice, femei cu vesmant si podoabe; portul reflecta o lume rurala, dar si o aristocratie militara.
In concluzie, mitologia geto-daca se contureaza ca un panteon politem, cu divinitati majore precum Zalmoxis, Gebeleizis, Derzis (Derzelas) si Bendis, alaturi de zeitati feminine puternice precum Kotys si Cotys, iar dinamica dintre ele indica o religie complexa, cu initiere, ritualuri, si o conceptie despre nemurire si legatura cu cerul si pamantul.
Zeul geto-dac, Zamolxis
tags: #zeita #fertilitatii #pamantului #la #daci
Postări populare:
- Certificare conformitate caiet de sarcini în contextul achizițiilor publice
- Analiză a statutului juridic al maternitații din Galați și rolul Primăriei
- cum sa organizezi o sedinta foto de maternitate in Targu Mures
- Ghid complet bagaj maternitate
- Romulus Danciu: informatii despre activitatea profesionala a medicului ginecolog